Degetarul de ambrozie fu dat pe gât de savanții  de la „Galaxia”, fără comentarii. După doar două minute toți simțiră o respirație grea, un disconfort inexplicabil. Nu aveau de unde să știe că Aristide Pleuran folosea o formulă specială a siropului de ambrozie pentru imunizare . Își lăsă oaspeții ,viitori colegi de cercetare să se agite un sfert de oră. Adelaida preparase deja antidotul pentru tulburările ambroziei: un ceai de ghimbir cu cimbru, coreandru și urzică, îndulcit cu miere de cucută. Antidotul insuportabil își făcu efectul instant. Savanții se treziră parcă dintr-un vis urât și își recăpătaseră tonusul. Toți voiau să afle rețeta. Eloida  îi refuză elegant, rugându-i să mai aștepte.

            Se făcură ,în sfârșit,  prezentările. S-a convenit ca fiecare savant din Grup să-și aleagă un nume de cod, pentru a fi protejați de eventualii vânători de personalități medicale în scop de șantaj.

Au fost alese 12 nume conspirative, fără a fi declinată ramura madicală în care dobândiseră celebritate. Lista numelor propuse arăta astfel: Ahile fără călcâi, Dafnis fără Chloe, Quijote , Igor, Ruslan, Parpangel, Roland, Brumhilda, Maria Tereza, Doamna de Stael, Ulisse, Antonius.

Vom lucra câte patru în fiecare echipă, având grijă să acoperim specialități diferite. Componența echipelor este flexibilă. Pentru problemele tehnice vom fi sprijiniți de ingineri de la Divizia Robocop. Solicitările de ajutor tehnic vor fi în seama mea ca ordonator de credit și a doamnei doctor Eloida ca administrator unic. Întrebări, vă rog!

• Sunt savantul Ahile. Profitul va fi adus la cunoștința Grupului?
•  Avem un serviciu financiar internațional, care va avea grijă să gestioneze veniturile și cheltuielile. O parte din profit va fi reinvestit în cercetare, iar altă parte va fi virat în mod egal statelor care au trimis savanți pentru cercetări în domeniul terapiei prin îngheț. Noi, cei implicați în proiect, nu vom primi decât o recunoaștere mondială și toate cele necesare unei vieți lipsite de griji după ieșirea din sistem. Dacă cineva nu este de acord cu acest protocol, se poate retrage necondiționat.
• – Colegii mei, domnule academician, sunt nume valoroase în știința mondială. Această provocare i-a prins în joc, ca pe ziditorii Mănăstirii Argeșului. Am pregătit și un jurământ care să ne țină împreună până la capăt. Voi înmâna fiecărui coleg un papirus cu legământul nostru. Acceptarea se va face cu o picătură de sânge.
• – Bravo Colega!. Ați trecut testul cu ambrozie. Suntem imunizați. Vom dejuna împreună și ne vom omeni cu o Galbenă de Odobești. Să fim sănătoși!
•             Dejunul a fost relaxant. Savanții au stat de vorbă ,unii chiar împrietenindu-se. Cea mai mare trecere au avut-o doamnele. Cele mai multe abia erau trecute de 55 de ani. Și aveau chef de dans. Eloida, ca amfitrioană, comandă robotului o horă . Propunerea a fost primită cu aplauze și strigăte de Bravo. Comunicarea între comeseni se desfășura fără probleme. Toți invitații la proiect vorbeau fluent cel puțin trei limbi de circulație. Când un mesaj nu era receptat instant, era folosit microaparatul de emisie –recepție.
•          Eloidei  i se încredințaseră în totalitate rezolvarea problemelor comunitare. Din vreme , prin tragere la sorți, repartizase ca bine generoase pentru fiecare cercetător. O cabină era un mic apartament, cu dormitor, baie, bibliotecă, cameră de frig, laborator de lucru individual. Era și un imens laborator pentru demonstrații și monitorizări. Criosaunele aveau un spațiu special.  Corpurile supuse terapiei erau repartizate pe cele patru grupuri de lucru. Preluarea  din criosaună se realiza printr-un tunel securizat acustic și vizual.
• Savanții își puteau continua cercetările pe segmente de corp în propriile laboratoare.
•           Doctorul Aristide Pleuran le propuse o mică demonstrație în plen. Comandă dispeceratului să fie trimis bărbatul tânăr în condiții normale. Corpul va fi readus la temperatura normală. Pentru siguranța experimentului, dialogul cu pacientul care nu împlinise 20 de ani începu cu o întrebare a coordonatorului de experiment:
• – Tinere, te afli în laboratorul „Galaxia”, care studiază comportamentul corpului uman la minus 120 de grade. Ce părere ai despre cercetările noastre?
• – Aristide Pleuran! Sunteți un grup de criminali. Ne-ați răpit de pe stradă și acum ne folosiți drept cobai. Ne supuneți unor experimente care ne vor aduce moartea. Cine vă dă acest drept, oameni fără suflet? Mai aveam trei ani și deveneam doctor pneumolog. Visam să găsesc tratament pentru virușii care decimează omenirea. Visul meu a fost spulberat într-o după amiază. Eu și colegii am fost răpiți mișelește. Nimeni nu a intervenit.
• -Ce gânduri ai, tinere?
• – Să rezist torturii și să aduc în sauna de gheață pe unul din voi.
• -Pentru tine sacrificiul pentru știință nu există?
• -Terminați cu minciunile. Ați primit milioane de dolari de la o agenție spațială, care licitează excursii în cosmos.
• Enervat, Aristide tăie sunetul. Începu alimentarea criosaunei progresiv, cu ochii la aparatele de măsurare a funcțiilor vitale. Aerul uscat fu coborât până la 50 de grade. Din cabina de frig se auzeau doar niște gemete. Pulsul urcase brusc și începură contracțiile abdomenului. Toți savanții își notau conștiincios reacțiile organismului. Se procedă la revenirea la temperatura normală a corpului. Nu fură înregistrate transformări esențiale.
• – Cum se simte studentul nostru refractar la știință?
• – Să vă ia dracul pe toți! Dacă scap, vă omor ca pe niște șobolani nenorociți.
• -Dacă!, răspunseră în cor savanții prinși de febra cercetării.

Eloida intră pe nesimțite, oarecum tulburată și îngrijorată de cuvintele studentului. 

• -Poftiți la masă, dragi colegi!

Unul din savanți întrebă:

• -Stimată colega! Am o întrebare ce ține de specialitatea mea de nutriționist. „Materialul” didactic ce mănâncă?
• – Domnule Ulisse, celor trei „cobai”, cum se consideră ei, li se pompează la ore fixe în criosaune hrană de cosmonauți, care se administrează automat.
• -Mulțumesc!. E o idee formidabilă și pentru oamenii obișnuiți. Am să meditez la această problemă.
• – Poftă bună, domnilor colegi!
•       Vasile Lefter, membru UZPR