Odată cu arestarea cuibului de viespi de la Clinica de gheață de către mercenarii de pe Muntele Terorii din vecinătatea Hașmașului Mare, printre grupările de crimă organizată se stârniră panică. Milioane de dolari erau în pericol să fie pierduți prin investițiile în monedă virtuală.  Sabotarea Planetei prin secetă și furtuni solare primise o grea lovitură prin lichidarea grupului de teroriști funcționali de la fostul Centru de instruire a teroriștilor de la Grădiștea, la doi pași de București. Cineva fusese infiltrat printre falșii savanți. Clinica de Gheață fusese o momeală și o sperietoare. Cei de la Centrul de Cercetări Planetare fuseseră informați la timp de ceea ce se pune la cale. 

Primul care a „mirosit„ complotul a fost HORAȚIU Dragomirescu, școlit în Uganda, în Centrul Seismologic, de unde pornesc majoritatea cutremurelor. Misiunea lui Horațiu  era una stelară: să prevadă orice mișcare cu scop distructiv   care vizează Pământul. 

 Opțiunea valorică se dovedi inspirată. Pentru clarificări, Dragomirescu ceru permisiunea autorităților să pună câteva întrebări celui care a încercat asasinarea lui Rodion. Prima întrebare:

• Inculpat Aristide, de ce crezi că a eșuat atentatul?
• – N-aș putea spune că a eșuat. Cel mult, a fost o nereușită parțială.
• – De ce ați vrut să-l eliminați pe Pedro?
• – Ne stătea în cale. Mulți sponsori îl credeau un super erou. Sumele primite de la sponsori pentru cercetările noastre erau din ce în ce mai mici.
• – La ce     fel de cercetări vă referiți?
• – Nu pot să răspund. Sunt secrete de stat.
• – Știți că tot Grupul de la Clinica de Gheață va putrezi în pușcărie? 
• – Să nu ne grăbim. Va fi un proces cu judecători și avocați. Avem și noi prieteni.
• – Nu știam că chiar și ucigașii pot avea prieteni.
• – Vorbim după proces.
•            La acest interogatoriu asistaseră toți internii din Spitalul Municipal din Viena.
•            Cei din boxe fură preluați de gardieni înarmați ca pentru război.
• Antonio își consultă notele de la proces, enervat că telefonul îi suna întruna. Un aghiotant apăru prin ușa secretă și îi înmână un bilet. Citi absent cele cinci rânduri scrise în grabă: „Antonio ridică receptorul. E ceva urgent legat de Clinică”.
•           Fără a fi panicat, Antonio recunoscu vocea precipitată a polițistului care operase arestările de la Clinică:
• – Ce s-a întâmplat locotenent Eduard?
• -Domnule Antonio, am fost trași pe sfoară. Clinica e plină. Criosaunele sunt funcționale. Aristide se aștepta la un desant. A plasat „iepurii” în partea din față a criosaunei. Adevărații locatari ai terapiei prin frig erau în spatele ușii duble. Acum se pregătesc să dispară înainte de lua ni măsuri. Ce e de făcut, domnule Antonio? Un elicopter Puma deja a aterizat pe helioport.
• -Locotenente! Acești criminali trebuie opriți. Ia legătura cu serviciul de bruiaj al Siguranței Naționale . Spune-le să brueze GPS-ul, ca decolarea să eșueze. Militarii din Legiunea Străină vor fi la voi în șapte minut. S-a înțeles?
• – Dacă se respectă graficul, vom reuși a doua capturare, de data aceasta cea bună.
• – Să trăiți, domnule Antonio! Mă ocup personal de misiune. Vă sun când totul este pus la punct.
•            În jurul Clinicii era mare forfotă. „Savanții” ieșeau unul câte unu din spațiul protejat și încercau să ajungă la elicopter. Un fost colaborator al profesorului Rodion turnă pe jos un bidon de glicerină. Era un spectacol grotesc. Grăbiți spre helioport, oamenii lui Aristide fugeau câțiva pași și apoi alunecau și se târau pentru a putea înainta câțiva centimetri pe panta devenită patinoar. Se auzeau înjurături ,blesteme și amenințări. Cele mai caraghioase erau doamnele. Li se lipea fusta de corp și păreau niște păpuși de ceară. Această idee a fostului subaltern al lui Rodion se dovedi genială. Trupele de intervenție ajunse la rampa Clinicii se distrau de minune și nu se îndurau să pună capăt acestui spectacol pe gratis. Un ofițer filmă totul ,puse pe Youtube și trimise filmulețul lui Rodion. Acesta uitase de dureri și împreună cu Pedro râdea ca-n vremea studenției. Nimeni nu se gândea acum la proces. Era timp pentru toate.
•   Va urma! 
• Vasile Lefter, membru UZPR
•