Revenirea parțială din comă a lui Rodion fu o surpriză pentru medicii chirurgi. A fost vorba doar de câțiva milimetri și accidentul ar fi fost fatal.

Anchetatorii atentatului fură informați că Rodion  dă semne de luciditate. Veniră din Salsburg chiar în seara în care primiseră mesajele, înarmați cu material video și audio. Camerele instalate pe Citroenul profesorului Rodion înregistraseră  video și audio momentul impactului. Contactul sonor fu unul ca o lovitură de ciocan. În aceeași fracțiune de secundă se auzi și strigătul de durere al șoferului lovit cu o oglindă dotată cu un pinten ascuțit.  Mașina atacatoare dispăru undeva sub pod. S-a ajuns la concluzia că a fost încărcată într-un tir care staționa la ieșirea de sub podul rutier. De atunci, nimeni nu o mai văzuse. Singurele imagini erau cele de pe camerele video și urmele rămase pe ușa din dreapta. Detaliile încercării de asasinat fură preluate de serviciile secrete ale Poliției  Judiciare.

Antonio primi o propunere de la cei doi „umflați” fugiți din Clinica de Gheață. Băieții cerură permisiunea să-și sune un prieten din Institutul de Cercetări Spațiale, priceput în extrageri din spații securizate.
Pentru detalii, Porumboiu Nicu veni la punctul indicat de bunul său prieten. Dialogul fu scurt:
-Unde se află bănuitul de crimă?
-Păi, exact nu prea știm, Nicule! Clinica e bine păzită și are cele mai sofisticate sisteme de alarmă. Se merge până la sechestrarea intrusului. Ai mare grijă!
-Prietene, tu crezi că niște neica nimeni sunt mai dotați decât cei selectați pentru misiuni speciale?
-Nicule, niciodată nu trebuie subestimat adversarul.
-Rămâneți aici!  Promit să mă întorc într-o oră cu acest faimos criminal Ninel.

Antonio și cele două ajutoare nu s-au bucurat prea mult de fanfaronada lui Nicu Porumboiu. Era prea sigur pe el, neglijând complet calitățile adversarului.  Mă rog, probabil că Porumboiu are metodele lui, neștiute de cei dinafara laboratorului de cercetări spațiale.

Ca să treacă mai ușor timpul de așteptare, cei trei implicați în prinderea lui Ninel Pintenogu, era o poreclă,  intrară în vorbă cu polițistul de la camera secretă , unde urma să fie adus Ninel.
Drumul până la Clinica de Gheață trecea prin grădina câinilor, un fel de adăpost pentru așa-zișii câini de pripas. De fapt , erau câini de luptă, bine hrăniți și antrenați. Băiatul de la Spațiale știa că jumătate din această haită erau câini bionici. Cu ajutorul lor va intra în clinică, prin zona saunelor. În timp ce paznicii se vor repezi să alunge patrupedele fioroase, Nicu Porumboiu va coborî prin gura de canal. Afară îl vor aștepta „atleții” cu morfină și sacii de transport. Totul trebuia să se execute în 4 minute. O mașină blindată îi va aștepta la ieșirea din labirint.
Pentru a evita surprizele și precauțiile de securitate, Nicu va întrerupe curentul. Se va provoca un haos general, dublat de panică.
Nicu Porumboiu și atleții „umflați”  ai lui Rodion își sincroniză ceasurile. Orice ieșire din program poate duce la eșec și la compromiterea viitoarelor atacuri care vor destabiliza planurile „savanților” de la Clinică, pregătiți să preia comanda orașului prin extinderea terapiei prin frig.
Asaltul debută prin întreruperea curentului. Se declanșară alarmele, se auzeau țipete ale celor intrați la terapia prin frig. Gheața se topea rapid și exista pericolul fierberii la sute de grade. Luat prin surprindere, Ninel nu pricepea ce se întâmplă. Fu scos pe un vagonet, pulverizat cu spray anestezic și aruncat în lada din mașina trasă la gura canalului de aerisire.
Nicu Porumboiu conectă întreaga instalație de gheață și vacarmul dispăru. Misiune îndeplinită!

Va urma!

VASILE LEFTER , membru UZPR