Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    CLINICA DE GHEAȚĂ (17). ROMAN FOILETON

     

             Cele cinci zile cât fusese plecat în Costa de Marfil i se părură lui Rodion o veșnicie. Nu se mai întâmplase în întreaga perioadă de antrenoriat să lipsească atât de mult de la antrenamentele sportivilor de la Sprinter.. Întâlnirea cu cei de la Clinica de Gheață va fi la ora 10. Avea suficientă vreme să se informeze la Clubul de Atletism asupra a ceea ce se întâmplase. Veștile nu erau dintre cele mai bune.  La trialul pe oraș, alergătorii de la Sprinter ocupaseră locul al doilea, fiind învinși categoric de rivalii de la Start Campion. 

    Discută cu fiecare atlet în parte și ceru lămuriri. Mai toți viteziștii s-au plâns de o oboseală inexplicabilă pe ultimii 20 de metri. Știa bine ce înseamnă asta încă de pe vremea când era la Clubul Studențesc sub conducerea antrenorului Alexandru Mirică. Alergai perfect și în 20 de metri te îngropai. Se instala tetania și gata. Dacă nu forțai la 60-80 de metri ,totul era în regulă. Nu puteai trece însă de 11 secunde, ceea ce era sub baremul de 10,9 propus de antrenor. Sponsorii clubului amenințau cu retragerea. Ei pierdeau la pariuri și asta le încurca planurile.

     Ceva trebuia făcut. Toată speranța era în terapia prin frig. De aceea aștepta un miracol în urma întâlnirii cu cei de la Clinica de Gheață, despre care în oraș circulau adevărate legende. Rivalii numiseră  această nou înființată instituție „Clinica rataților cu creiere de gheață”. Savanții erau denigrați din toate părțile. De când cu răpirea celor doi studenți din Centrul de Cercetări Spațiale, Clinica de Gheață era mereu blamată. S-a aflat mai târziu că de fapt cei doi studenți fuseseră instruiți să destructureze acest grup de savanți lansat în cercetări speciale privind pregătirea organismului pentru efort la limită.

             Rodion era îngrijorat. Avea o întâlnire cu multe semne de întrebare.

    Plecă îngândurat și neîncrezător spre marginea orașului ,unde, de curând, se înălțase un cvartal de pavilioane destinate cercetării  medicale pe baza terapiei prin frig, în perspectiva răcirii Planetei și a combaterii pandemiilor cu viruși agresivi la temperaturi normale.

           Drumul până la Pavilionul tainic i se păru foarte lung. Peisajul se schimbă brusc. Pe neașteptate, apăru un fel de pădure cu arbuști ciudați. Ramurile erau împleticite, iar frunzele aveau forme desenate. Dincolo de lizieră se auzea un foșnet ca de legănare sub o boare de vânt. Nu era nicio poartă de intrare. Doi platani se retraseră și apăru o poartă naturală delimitată de crengi ce păreau tăiate intenționat. O melodie duioasă se prelinse dintre ramuri. Peisajul era ireal. Gazonul de un verde provocator se continua până la un portal de catedrală. O tânără zâmbea candid la o intrare fără uși. Mașina lui Rodion se opri neașteptat și o mână delicată îi făcu semn să coboare.

    Oarecum speriat de nefirescul primirii, maestrul de la clubul de atletism coborî. Fără să realizeze ce i se întâmplă, fu luat de un fel de  lecică și dus până în salonul mare. Coborî inconștient. Deja îl aștepta un fel de tron din vechile palate ale regilor. La un moment dat, i se păru că visează. Pe o masă portabilă fu servit cu ceai aromat și fructe. O melodie  balsam îi creă o stare de dulce lentoare. Credea că totul este o farsă. Neașteptat , fu trezit din starea confuză de o voce baritonală, de o gravitate nemaiîntâlnită.

    • Fii binevenit, maestre Rodion, Rodion… Nu bănuiam că ne vom cunoaște atât de repede. 
    • Drumul tău în Coasta de Fildeș ne-a dat speranță. Puteam să relaționăm și fără această călătorie. Nu aveai însă încredere în noi. A trebuit să inventăm o poveste. Noi te-am sponsorizat, noi am achiziționat cele două saune. Noi colaborăm cu Pedro de ani buni. Voiam însă și o colaborare pe plan local. Sper că nu te superi, dar ,fără să știi, mai mulți atleți din clubul Sprinter sunt deja cuprinși în programul Clinicii noastre. Nu am vrut însă să-ți subminăm autoritatea și nu am început terapiile prin frig înainte de a ne înțelege. Nu ar fi fost fairplay… Ești supărat pe noi?
    • – Chiar vă urăsc. M-ați atras într-un joc neloial. Pot spune că m-ați șantajat. Voi deschide acțiune în instanță.
    • -Ești naiv, domnule Rodion! Instanța e în slujba noastră. Noi vrem binele Planetei. Orice demers juridic ar fi inutil.
    • – Sunteți de-a dreptul incalificabili. Încălcați cele mai elementare drepturi cetățenești. Sunteți malefici. Nu am ce discuta cu acest grup mafiot,  care acționează în afara legii.
    • – Poate mai reflectezi. Sper că ești suficient de înțelept ca să accepți colaborarea. Dacă nu…
    • -Dacă nu, ce se întâmplă?
    • – Vom interzice Clubul pe motiv de pericol epidemiologic.-
    •  Ăsta-i un abuz!
    • -Încearcă să convingi instanța.
    • -Voi merge până în pânzele albe!
    • – Și mai departe?
    • – Sunteți oamenii lui Satana!
    • -Dacă altfel nu se poate! „Fă-te frate cu dracul, până treci puntea!”
    • – Vreau să –mi consult și eu staful! Voi reveni. Sau, veniți voi la noi. Vreau să joc și pe teren propriu și să vă ofer o surpriză.
    • -De acord. Mâine la ora 10 ,la Clubul de Atletism Sprinter.
    • Vasile Lefter, Va urma

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5