Din perspectiva comprehensiunii, lectura apare ca un proces personal, activ și holistic ce presupune interacțiunea a trei factori: cititorul, textul și contextul lecturii. Modelele actuale ale comprehensiunii sunt așezate în zona competențelor și comparațiile formulate în Le compréhension en lecture ne pot ajuta în înțelegerea fenomenului: „Toată lumea știe că un copil care a învățat să țină ghidonul, să pună frâna și să pedaleze nu știe neapărat să meargă pe bicicletă. Același lucru se poate spune și despre lectură. Lectura poate fi comparată și cu performanța unei orchestre simfonice; în fapt, pentru a interpreta o simfonie nu este suficient ca fiecare muzician să-și cunoască partitura; trebuie, de asemenea ca toate partiturile să fie interpretate de ansamblul muzicienilor, într-o manieră armonioasă.” Din această perspectivă, profesorului de limba și literatura română îi revine rolul dirijorului, sub bagheta căruia elevii percep corect actul lecturii și ajung să o interpreteze într-o manieră armonioasă.

În practica școlară comprehensiunea și interpretarea (abordate în teoriile lecturii uneori ca procese simultane – H.G. Gadamer sau W. Iser, alteori ca etape succesive – P. Ricouer, sau lectura naivă și lectura critică – U. Eco) apar constant ca etape distincte: comprehensiunea este cuprinderea textului din interiorul lumii lui, iar interpretarea este cuprinderea textului din exterior, aparținând privirii critice.

Pentru a parcurge cele două etape cu elevii, am ales ca lectură pentru clasa a VIII-a romanul „Războiul care mi-a salvat viața”, de Kimberly Brubaker Bradley. Pentru comprehensiune, în urma lecturării textului, am întocmit un chestionar focalizat pe conținut, iar pentru interpretare am ales „producerea de text despre (upon) text”, lansându-le elevilor următoarea provocare: „Scrieți ceea ce ar trebui să gândească cititorul parcurgând cartea Războiul care mi-a salvat viața”. Mai jos se regăsesc chestionarul focalizat pe conținutul textului literar amintit anterior (însoțit de barem) și două creații ale elevilor care prezintă interpretarea „partiturii” în tonalitate proprie.

Chestionar focalizat pe conținutul unui text literar

Războiul care mi-a salvat viaţa
Kimberly Brubaker Bradley

I. Încercuieşte răspunsurile pe care le consideri corecte. (15x5p=75p)

1.Câţi ani avea eroina înainte de începerea războiului?(5p)
a) 11 ani;
b) 10 ani;
c) 9 ani.

2.Dar Jamie, fratele Adei, câţi ani avea ?
a) 6 ani;
b) 7 ani;
c) 8 ani.

3.Unde lucra mama celor doi copii?
a) la biblioteca din centrul oraşului
b) la biroul unui avocat londonez
c) la o crâşmă, sub camera unde locuiau toţi trei.

4.Care era ameninţarea folosită întotdeauna de mama pentru a o descuraja pe Ada să iasă afară?
a) că o aruncă pe fereastră;
b) că o dă la străini;
c) că o va părăsi.

5.Ce infirmitate avea Ada?
a) avea mâna stângă strâmbă şi îi lipsea degetul mic;
b) avea laba piciorului drept mai mică şi răsucită;
c) avea laba piciorului stâng mai mică şi răsucită.

6.Cum a pedepsit-o mama pe Ada când a furat Jamie un cotlet?
a) a pus-o să stea toată noaptea într-un dulap, sub chiuvetă, unde colcăiau gândacii;
b) nu i-a mai permis să mănânce timp de tri zile;
c) i-a cumpărat cea mai urâtă rochiţă de la magazinul din colţ.

7.Când a fugit împreună cu fratele ei de acasă, cine a ajutat-o pe Ada ducând-o în spate?
a) Whiter Sands;
b) Stephen White;
c) Jamie Smith.

8.Cum se numea calul domnişoarei Smith?
a) Black;
b) White;
c) Untişor.

9.Cum a ajutat-o Ada pe Margaret când aceasta s-a accidentat?
a) a dus-o acasă călare după ce Margaret a fost trântită de calul fratelui ei;
b) i-a împrumutat cea mai bună rochie a ei;
c)s-a jucat cu ea toată dimineaţa.

10. De ce era rănit Jamie la mâna stângă?
a) în timpul nopţii, căzuse din pat;
b) la joacă, din neatenţie a căzut şi s-a rănit;
c) la şcoală, profesoara i-o lega strâns pentru a nu mai scrie cu ea.

11. Cum l-a ajutat Grimes pe calul Adei?
a) i-a uns şaua;
b) i-a tăiat copitele;
c) i-a dat să mănânce pe săturate.

12. Cum s-a implicat Ada în salvarea soldaţilor răniţi, veniţi de la Dunkerque?
a) le curăţa şi pansa rănile;
b) scria scrisori pentru familiile lor;
c) le dădea apă şi ceai împreună cu Daisy.

13. Din ce cauză nu putea Ada să intre în adăpostul din grădina domnişoarei Smith când au bombardat avioanele?
a) adăpostul îi amintea de locul de sub chiuvetă unde o obliga mama ei să stea când o pedepsea;
b) adăpostul nu prezenta deloc siguranţă;
c) adăpostul era făcut de prea mulţi ani şi nu reyista bombardamentelor.

14. Ce rcompensă a primit Ada de la poliţistul care iniţial nu o crezuse când a raportat că a văzut un spion?
a) o cartelă pentru raţia de hrană;
b) o ceapă;
c) o medalie de merit.

15. Susan a mers după Jamie şi Ada la Londra şi i-a adus înapoi în sat. Ce au descoperit cu stupoare când au ajuns acasă?
a) casa în care locuiseră fusese bombardată, rasă de pe faţa pământului;
b) mama lor îi aştepta în casă, stând pe canapea;
c) casa fusese ocupată de nemţi.

II. Scrie, în 7-10 rânduri, ce ai simţit pe măsură ce ai citit această carte şi cu ce te-a impresionat protagonista. (15p)

BAREM

Războiul care mi-a salvat viaţa
de Kimberly Brubaker Bradley

I. (15x5p=75p)

1. b
2. a
3. c
4. a
5. b
6. a
7. b
8. c
9. a
10. c
11. b
12. c
13. a
14. b
15. a

II. 15 p
– adecvarea conţinutului la cerinţă – 8 p.; conţinut parţial adecvat  – 4 p.     8 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte       2 puncte
– redactare (unitatea compoziţiei, coerenţa textului, ortografia, punctuaţia, lizibilitatea)  5 puncte

Războiul îți poate salva viața

Elevă: M G, Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu”/ Școala Gimnazială „Aron Densușianu”

Pot spune că am citit câteva cărți la viața mea. Ei bine, într-una am văzut cum decurge viața unui copil cu defecte majore și cum acesta reușește în final să se integreze, într-o alta am luat parte la furtul râsului unui băiat, mai apoi am călătorit prin China în timpul comunismului și multe alte lucruri incredibile, doar datorită cărților. Am întâlnit personaje istorice, fabuloase, care te încântau cu acțiunile și inteligența lor. Personaje pe care nu aveai cum să nu le îndrăgești, dar mereu existau personaje negative, care contribuiau la crearea firului acțiunii aducând conflictul și suspansul. Întotdeauna mi s-au părut nedrepte acțiunile lor și mai ales comportamentul, chiar dacă am înțeles că fără ele nu are cum să evolueze personajul pozitiv. Uneori era strigător la cer!

Cu toate că am citit multe cărți frumoase, una dintre ele m-a marcat profund. A fost exact ceea ce trebuie: acțiunea era amplă, personajele foarte bine conturate, iar detaliile minuțioase dădeau frumusețea tabloului făurit de autor. Este vorba de cartea „Războiul care mi-a salvat viața”, scrisă de Kimberly Brubaker Bradley. Chiar dacă multă lume spune să nu judeci o carte după copertă, eu chiar asta am făcut. Coperta nu îmi surâdea, dar titlul îmi stârnea curiozitatea și interesul. În această carte ne este prezentată povestea de viață a unei fete de nouă ani, pe nume Ada, care din nefericire are un picior olog. Ea locuiește împreună cu fratele său mai mic, Jamie, și cu mama sa, motivul coșmarului trăit de Ada în fiecare zi din viața ei. Protagonista noastră este torturată și umilită de propria mamă zilnic, aceasta obligând-o chiar să doarmă într-un dulap de bucătărie, înconjurată de gândacii ce mișunau pretutindeni.

Ada hotărăște să ia măsuri în această privință, iar într-o dimineață pleacă la gară împreună cu Jamie. La capătul călătoriei, cei doi ajung în plasamentul doamnei Smith, care după multe încercări și multă răbdare, reușește să îi câștige încrederea fetiței, devenind chiar mama pe care nu a avut-o cu adevărat. Acțiunea de desfășoară în decursul celui de-al doilea Război Mondial.

Cartea este cu adevărat profundă. Pentru mine a fost ca un dar de suflet. Prin intermediul ei nu numai că te transpui în lumea crudă a războiului, ci ai aceleași sentimente, trăiri, impresii precum Ada. Ajungi să trăiești fiecare emoție, de la momentele în care fericirea domnea, până la momentele pline de lacrimi în care haosul se așternea victorios peste viața Adei. Drama predomină în această carte, dar asta nu este neapărat un lucru rău. Am rămas impresionată de intensitatea cu care am trăit momentele, de suspansul pe care mi-l oferea viitorul fetei cu defect la picior. Această poveste mi-a arătat ce înseamnă perseverența, iubirea și dorința de a trăi într-un loc mai bun, de a avea o viață decentă.

Bineînțeles că mai există și alte personaje, care îți atrag atenția. Doamna Smith, de exemplu, m-a surprins prin compasiunea și iubirea ce-o revarsă asupra celor doi copii pe care nu i-a dorit inițial în viața ei. A avut înțelepciunea de a-i arăta fetei că viața poate să decurgă normal și pentru ea, că încercările la care ești supus te ajută să-ți cizelezi caracterul. Sub tutela ei, Ada a început să scrie și să citească, să călărească, să învețe bunele maniere și mai ales să se accepte pe sine.

Totuși, protagonista cărții, Ada, este un model demn de urmat. Cu toate că are o vârstă  foarte fragedă, micuța Ada dă dovadă de tenacitate, inteligență și hotărâre. M-a surprins faptul că, deși avea un picior olog, a reușit să supraviețuiască încercărilor crunte ale vieții și mai mult, să aibă grijă de frățiorul ei mai mic. Portretul acestei fete este făcut cu o acuratețe care dă valoarea veridicității. La începutul cărții, prezentarea vieții Adei mi-a lăsat un gust amar. Toate evenimentele nefericite ce aveau loc în doar câteva secunde, ura cu care o trata propria mamă, lupta ei pentru viață și pentru dragostea mamei, îți dau senzația că fata posedă de fapt un caracter slab, naiv, că este mai degrabă o victimă, nu o luptătoare. Aprofundând textul, percepția se schimbă încetul cu încetul. Ada ia atitudine și luptă cu capul sus împotriva propriului destin. Rănită de jignirile propriei mame, dar și a celor din jur, Ada nu se dă bătută. Din contră! Iubirea pentru fratele ei o stimulează.

Acestea sunt câteva motive pentru a afirma că personajul meu preferat este Ada, deoarece eu o văd ca pe un model de perseverență. Prin puterea ei de a se adapta în cele mai grele situații, mi-a arătat că poți să ieși învingător chiar și când soarta îți este potrivnică și războiul pare pierdut. Uneori, războiul îți poate salva viața!

Un om poate schimba o viață

Elev: C R, Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu”/ Școala Gimnazială „Aron Densușianu”

În  viață nu contează ce ai, ci pe cine ai. O carte a speranței, dar și a disperării, a oamenilor care marchează vieți fără să-și dea seama, a durerii care conduce întotdeauna pe căi greșite. Războiul care mi-a salvat viața, carte premiată cu Newbery Honor în 2016, este povestea Adei, dar și a altor milioane de copii speciali, născuți cu defecte sau boli incurabile, arătați cu degetul de cei din jur sau respinși de propriii părinți. O carte care îndeamnă la toleranță și ne arată că toți suntem speciali în felul nostru și avem puterea de a face schimbări benefice pentru ceilalți. În această carte ni se prezintă viața a doi copii, frate și soră, care poartă numele de Ada, respectiv Jamie, aceștia  având de suferit de  pe urma condițiilor de trai inumane, dintr-un cartier rău famat din Londra, dar și datorită brutalității mamei, care-i tratează necontenit ca pe niște simpli sclavi, fără pic de compasiune, iubire sau orice alt sentiment pe care o mamă le-ar avea față de odraslele ei. Acest comportament este canalizat asupra Adei, care are chiar mai mult de suferit decât fretele ei, din pricina faptului că era oloagă. Mama acesteia i-a interzis orice fel de interacțiune cu lumea exterioară, Ada neavând permisiunea să iasă afară la joacă, să meargă la școală (motiv pentru care la vârsta de zece ani nu știa să scrie și să citească).

Titlul acestei cărți este o metaforă care se referă la modul în care celor doi copii li s-a schimbat viața radical, cu ajutorul celui de al II-lea Război Mondial. Mai exact, mama acestora a decis  să-i evacueze împreună cu alte sute de copii ce plecau împreună cu familiile lor pentru a se adăposti de bombardamentele armatei germane asupra Londrei.

După o lungă călătorie cu trenul, frații au ajuns într-un sat, undeva la marginea Londrei, unde toți copiii au fost aliniați, iar localnicii au venit să-și aleagă unul sau mai mulți copii pe care aveau  să-i îngrijească pe perioada asediului nazist.

Ada și cu Jamie ajung în grija doamnei S mith, care la început a refuzat în repetate rânduri să-și asume această responsabilitate.
Doamna Smith este și personajul meu preferat din această carte, deoarece le oferă  acestor doi copii, în special Adei,  ceea ce nu avuseseră până în  acel moment și anume înțelegere, iubire, compasiune.

Încetul cu încetul, între domnișoara Smith și cei doi frați s-a conturat o relație bazată în principal pe dragoste, așa cum ar trebui să fie relația mamă – fiu/ fiică, lucru care s-a putu observa și în momentul când mama naturală a celor doi a venit să-și readucă odraslele acasă, iar doamna Smith, văzând cât de speriați sunt cei doi, a încercat din răsputeri să-i țină departe pe cei doi de mama lor.

În compania gazdei, Ada a învățat cum să trăiască cu defectul de la picior și a înțeles că acest defect nu este un handicap care să o țină departe de lume, închisă în spatele ușilor, trăind cu rușinea bolii de care suferă. Ada a început să scrie și să citească, să călărească, să învețe atât bunele maniere, cât și modul în care să se comporte în societate fără a-i fi frică sau rușine cu propria-i persoană.

Părerea mea este că printre cele mai importante schimbări din viața Adei își face loc și adiția unor cârje, idee a doamnei Smith, care a făcut-o pe fată mult mai mobilă și mai fericită.

Aceasta  este doamna Smith, un personaj minunat dintr-o carte extraordinară, un model al omului inteligent, plin de iubire și compasiune care îți poate schimba viața.

Bibliografie
Pamfil, A., Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Pitești, Editura Paralela 45, 2003.