Constantin (Brâncuşi) cel Mare. Nume spre eternitate…
Prozopoem satiric in memoriam Constantin Brâncuși
(n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj – d. 16 martie 1957, Paris), marele sculptor român.
Motto: „Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.” (Constantin Brâncuși)

…Paşi striviţi sub inocenţa mieilor pierduţi de turmă,
Cât de repede trec anii, parcă, alergaţi din urmă…
Iarăşi se încheie unul, altul nou se pregăteşte…
Un tiran, apasă timpul cu strânsoarea lui de cleşte
Omul-monstru Minotaur în capcana labirint…
Nu i-am descifrat enigma. Lipsă… glonţul de argint!
O obsesie ce rupe filele din zodiacuri,
Aripi lungi întunecate peste umbrele de veacuri…
…Apăsat vorbim de ele pe la întruniri solemne,
Căutând semnificaţii vechilor banale semne.
Nu ştim câte sunt trecute. Şi nici câte ne-au rămas…
Straniul vis – din minţi celebre – ne urmează pas cu pas…
Îl vom regăsi, acelaşi, printre multe neajunsuri,
Într-un univers de sensuri – cu posibile răspunsuri –
La Brâncuşi, o… mână forte, geniul artei din argilă,
Un Icar stârnind mânia unui «Soare»( !) fără milă…
…Dăruit posterităţii ca principiu-testament,
Crezul lui etern veghează de pe tronul postament…
Poate, unii le vor spune: «Vorbe cu limbaj de lemn»!
Însă, pentru cei puternici, vor rămâne ca îndemn:
«Ţi-ai propus măreţe planuri de prezent sau viitor?
Îţi doreşti să fii “Artistul” cu profil nemuritor?
Niciodată nu va creşte iarba verde sub copaci,
Mergi pe calea ta spre stele şi fii tu în tot ce faci!»
……………………………………………………………
…De la primele… retuşuri, mulţi i-au remarcat talentul,
Eleganţa, simplitatea, bunul gust, rafinamentul…
Un dăltuitor celebru. Bun subiect de reportaje.
Conştiinţa formei pure. «Lumea Nouă» cu miraje.
Precursor al «noii linii». Lider. Minte sclipitoare.
Don Quijotte. Enigmatic. Unic. Pată de culoare.
Om spiritual. Sensibil. Un “favorizat” de soartă.
Viaţa dincolo de forme. Rusticul transpus în artă.
…Un explorator tenace, consacrat ca fenomen-
Hemingway şi Fidel Castro… în amestec omogen!
Îl compar- numai în glumă!- cu mai sus menţionaţii,
Neavând, precum se ştie, recunoaşteri şi ovaţii…
Vei primi insulte grele? Ţi se vor închide uşi?
E puţin pe lângă câte a «tras» marele Brâncuşi…
Exilat prin ţări străine. Nu a fost primit acasă.
I-au rămas comori acolo. Nu ştiu câtora le pasă.

…Chiar şi astăzi, nu se schimbă, după cum vedem, prea multe,
Poţi vorbi cât vrei, e voie… Cine stă să te asculte?
Am tot încercat, zadarnic, să mai dregem busuiocul,
La putere stă acelaşi… «Cum ne-o ajuta norocul!»
Poate că va fi mai bine? Haida-de! Speranţe goale!
Cum apar, aşa le duce apa Jiului la vale!
Praf şi pulbere, proiecte. Fără… «micile atenţii»!
Nu mă credeţi? Sunteţi sceptici? Vă gândiţi că sunt invenţii?
…E teren minat pe care nu păşeşte orişicine-
Nu mă întrebaţi de unde îl cunosc atât de bine…
Încă un proscris de marcă pus pe liste de ocară?
Ridicăm candid din umeri: «Vremuri tulburi pentru ţară!»
Ca un cerber din infernuri… strâns de gât… cu mâna goală (!)
De un Hercule puternic, într-o luptă inegală,
«Îngropat de viu» la baza muntelui de… oale sparte (!)
A plecat, Brâncuşi, maestrul, către zări de dor departe…
…………………………………………………………………
…Gros album “rechizitoriu”. Îl parcurg mirat, tăcut…
“Poarta trecerii în lumea meteorului sărut”…
“Faţa de copil” se uită spre un mâine pe fereastră…
“Masa cu tăceri de aur”… Zboară “Pasărea măiastră”…
“Pogany… o domnişoară” lângă “Muza adormită”…
“O coloană fără capăt”… “Rugăciunea infinită”…
Busturi, capete, portrete… regăsesc şi un “Supliciu”,
“Ovoidul”, apoi “Somnul”… Opera, ce edificiu!
…Un scurt episod din filmul… ipostazelor diverse,
Bustul lui Carol Davila… grav prilej de controverse!
În contrast cu… «compromişii». Conştiinţa-barieră.
«Laocoon» din… «Ecorşeul». Un gigant de carieră.
«Fiu risipitor». «Orgoliu». Trăsături puţin marcante.
Muncă. Suflet. Pasiune. Calităţi exuberante.
Mare patriarh (s)cul(p)turii şi imaginii în poze.
Din limbaj şi viziune. Inovaţii. Simbioze.
…Cu debut imprevizibil. În acorduri de… vioară!
Drumul, greu găsit, cu trudă. Ar fi pentru prima oară?
Nou concept… Lumini şi spaţii… Greutate… Densitate…
A strâns mituri şi tradiţii într-un punct imensitate.
Influenţe egiptene, clasice reprezentări,
Opţiuni, improvizaţii, reveniri, clarificări…
Un noian de cunoştinţe… Meşteşug, îndemânare…
Prototipuri şi modele. Finisate cu răbdare.
……………………………………………………
…Îi subliniez «cuvântul» pe o pânză cu… cărbune,
Câteva frânturi «în mare»… scurt discurs-confesiune
Dintr-un expozeu «pro domo»… Declaraţii de intenţii.
O privire de ansamblu… Zero mofturi şi pretenţii.
«Excluzând realitatea formelor exterioare,
Nu-mi propun lucrări abstracte fără înţelesuri clare…
Eu privesc atent concretul ca o luptă de idei
A esenţelor primare care stau la baza ei.
…Nu voi imita natura, vreau să merg în profunzime
Dincolo de aparenţe. Către rădăcini sublime.
Am tot şlefuit materii, căutând, se poate spune?
Idealul, absolutul, tainica perfecţiune.
M-am oprit, când mi-am dat seama că la ea nu pot ajunge…
Învelişul carapace, cine i-ar putea străpunge?
Parcă mi-a taiat elanul o putere… voalată
Şi mi-am încetat travaliul. Misiune încheiată.»
……………………………………………………….
…S-au scris piese lungi de teatru… Pus pe steme şi gravuri…
Apărut pe mărci poştale… În desene sau picturi,

Cărţi, monografii, reviste şi monede cu efigii,
Calendare, anuare şi colecţii de vestigii…
Cam la fel precum Socrate a băut «venin» din cupă…
Ne mândrim, avem cu cine… din păcate, asta, «după»!
Mi-l imaginez aproape. Celor care vin din spate.
«Turnul Eiffel». Monumentul. Un simbol-eternitate.
…«Cioplitor» de caractere. L-au recunoscut «conclavuri».
Un torent de pasiune… Antidot pentru… moravuri!
Sacrul magic cu tentaţii… Şi tentacule adânci.
Prometeu privind spre vârfuri… Zbor de vultur peste stânci…
«Stâlp de secol», i-au spus unii… «Rege-meşter» printre fauri…
«Discobol» român… «Colosul»… Jerbe şi cununi de lauri…
Piramidă de cultură, de umor şi demnitate,
Constantin (Brâncuşi) cel Mare, nume spre eternitate…

D.M. Gaftoneanu, Botoşani, 01.01.2013