Primit pentru publicare: 20 iul.2015
Autor:Vasile FETESCU
Publicat: 21 iul.2015

Constelaţia Tomeşti

Aşa îşi intitulează scriitorul şi editorul Dumitru Ivan noua sa carte, apărută recent la Editura Quadrat din Botoşani. După alte opt volume, Constelaţia Tomeşti se înscrie în literatura memorialistică, frecvent folosită de către mânuitorii de condei de azi şi de odinioară.

Volumul este structurat în mai multe secţiuni (15), aparent fără legătură strânsă între ele, care, împreună, alcătuiesc amintirile autorului, amintiri despre care Jean Paul spune că reprezintă „singurul rai de unde nu putem fi izgoniţi”. Prin multitudinea de evocări, cu încărcătură emoţională şi realism, domnul Dumitru Ivan dă strălucire stelară locurilor de baştină şi le prezintă într-o manieră plăcută, captivantă. Ele, evocările, se constituie într-o cronică toponimică-istorico-geografică a aşezării Tomeşti şi a vecinătăţilor. Multe date şi fapte sunt susţinute de documente de arhivă, menţionate în subsolul paginilor.

Situaţiile dramatice ale celui de-al Doilea Război Mondial sunt prezentate  în secţiunea intitulată sugestiv: Sub cerul întunecat al războiului. Tot aici se fac referiri pertinente la buna educaţie a copiilor în familia rurală: sărutarea mâinii mamei însoţită de rugămintea de iertare, înainte de a pleca la biserică; grija şi ocrotirea pe care mama (singură) le oferea celor trei băieţi şi o fată); înfăţişarea mamei ca o femeie vrednică şi demnă, aşa cum erau toate mamele din satele moldave, în acele vremuri vitrege.

Un amplu şi grăitor portret este făcut unchiului Octav, fratele mamei. Om înzestrat şi ambiţios, era frizer, muzicant din armonică şi din muzicuţă cu schimbător, bun povestitor al celor citite, auzite sau trăite, întruchipa o mică enciclopedie, spre încântarea copiilor care i se adunau în jur precum muştele la miere. În plus, era şi artist în pregătirea bucatelor după reţete de el inventate.

Autorul povesteşte cum, adolescent fiind, acesta a devenit profesor de echitaţie pentru feciorul boierului, cu care s-a împrietenit, fiind de vârste apropiate. De fapt, în fiecare localitate rurală existau persoane dotate pentru muzică, aşa-numiţii lăutari: cobzari, doboşari, trompetişti, daiaragii, muscalagii. Ca autodidact, şi-a impus şi a reuşit să înveţe a cânta la instrumentele amintite.

Autorul Constelaţiei… prezintă în chip convingător valenţele educative ale familiei săteşti, aceasta fiind o veritabilă şcoală a muncii şi a bunei-creşteri. De mici, copiilor li se încredinţau responsabilităţi pe măsura puterilor lor, fiind pregătiţi astfel să devină buni gospodari la casele lor. Personal, simt o durere în suflet când văd sau aud că în zilele noastre odraslele familiilor urbane, şi chiar ale celor rurale, fug de muncă, nu au ruşine şi respect faţă de părinţi şi persoane vârstnice, îşi petrec zilele şi nopţile în cluburi, baruri şi discoteci, consumă cafea, alcool şi tutun peste măsură sau, şi mai grav, se droghează.

Tomeşteanul Dumitru Ivan îşi aminteşte şi descrie sugestiv modul cum îşi petreceau vacanţele adolescenţii plecaţi la studii mai departe: licee, şcoli normale, şcoli profesionale etc. La marile sărbători ale anului: Crăciunul, Anul Nou, Paştele, aceştia organizau serate, reuniuni, baluri, prilejuri cu care se înfiripau prietenii şi se distrau cum ştiau ei mai bine; organizau la Căminul cultural formaţii artistice pentru serbările ce erau prezentate în faţa părinţilor, rudelor şi consătenilor.

Un amplu spaţiu în economia volumului îl ocupă amintirile autorului din viaţa de elev-matroz. Sunt povestite întâmplări şi evenimente plăcute şi mai puţin plăcute ce au avut loc în anii de pregătire pentru meseria de marinar. Capitolul în care este evocată acea perioadă este intitulat Porunca lui Neptun, acesta fiind îndemnul: Fii tare!

Între amintirile pregnante ale domnului Dumitru Ivan despre oamenii şi localitatea natală un loc aparte îl ocupă Nea Ilie, profesorul de pescuit al autorului. Aceste emoţionante aduceri aminte sunt prezentate în secţiunea intitulată Fantoma din adâncuri.

Culesul strugurilor şi vinificarea se făceau cu pricepere şi meşteşug şi constituiau o adevărată sărbătoare. „Vinul toamnei darnice – scrie autorul – este Făt-Frumosul care va înveseli pe cei ce au pus mult suflet în podgorii de-a lungul întregului an, încheind truda în zilele culesului şi în cele în care s-a născut mustul cel dulce, dulce, ca o zi frumoasă în care mierea luminii soarelui se scurge lin nu numai în universul dominat de Bachus, ci şi în sufletul fiecărui om care simte bucuria de a trăi cu adevărat”. Frumos spus!

Autorul Constelaţiei pigmentează omagiul adus trudei pentru obţinerea mirificei licori cu portretizarea lui Moş Moraru, îndrăgostit de conţinutul paharelor fără număr, băute cu nesaţ. Acest personaj, când se matolea, cânta de mama focului, adică din toate puterile şi era pus pe harţă, dacă cineva încerca să-i strice buna-dispoziţie, blagoslovindu-l cu un pomelnic de înjurături dintre cele mai licenţioase.

În Tomeştii autorului (şi în majoritatea aşezărilor rurale) existau meseriaşi pricepuţi în diverse domenii: fierari, potcovari, dulgheri (meşteri în construirea caselor), morari, posesori de prese pentru obţinerea oloiului, aşa-numitele oloiniţe, crescători de animale, legumicultori, viticultori etc.

Aşa cum se întâmpla în mai toate localităţile moldave, înainte de Război, lipsea curentul electric, drumurile erau glodoase, impracticabile, iar neştiinţa de carte era cvasi-generală. Din aceste aşezări în care domneau întunericul şi glodurile apăreau mulţi aspiranţi spre învăţarea înaltă, devenind profesori, medici, ingineri, ofiţeri – specialişti în diferite domenii – oameni realizaţi cu care consătenii lor se mândreau.

Dar tomeştenii domnului Dumitru Ivan ştiau să se şi distreze, să petreacă. La marile sărbători ale anului se adunau în grupuri formate după rudenii şi prietenii, unde mâncarea şi băutura consumate din belşug declanşau energii care se consumau în sârbe, bătute, hore.

Sugestiv şi cu abilitate de iscusit îmblânzitor al cuvintelor, domnul Dumitru Ivan prezintă obiceiurile şi practicile din noaptea de Sf. Andrei. Crima abominabilă săvârşită de Culai Iordache care, din gelozie, şi-a omorât soţia constituise un eveniment unic care a zdruncinat sufleteşte întreaga comunitate.

Mesajul tăcerilor îndelungi este ultima secţiune a volumului în care autorul revine asupra datelor privind întemeierea şi devenirea satului natal. Mi-a reţinut atenţia pasajul în care scriitorul Dumitru Ivan prezintă profilul gospodăresc-moral al tomeştenilor. „Pe aceste locuri care păreau obişnuite, viaţa a cunoscut dimensiuni morale ce impun credinţa, comportarea oamenilor în cadrul comunităţii, respectul datorat de fiecare către consăteanul său şi nu numai, respectarea unor reguli instaurate în familie, pentru soţ, soţie şi copii au făcut ca în inima fiecăruia din noi diamantul demnităţii umane să strălucească asemenea unor constelaţii cereşti, încât cred că nu greşesc cu nimic folosind expresia Constelaţia Tomeşti.”

Prin aceste cuvinte meşteşugit scrise, autorul arată motivele ce l-au condus la inspiratul titlu ce străjuieşte astral volumul care îi poartă semnătura.

Ca iscusit mânuitor al penelului cuvintelor, scriitorul-editor Dumitru Ivan zugrăveşte în Constelaţia Tomeşti o amplă frescă literară de certă valoare artistică, socială şi documentară.