Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Contribuția revistelor medicale în instruirea și formarea de prestigioase personalități

Primit pentru publicare: 21 iul.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 21 iul.2015

Contribuția revistelor medicale în instruirea și formarea de prestigioase personalități

                      Motto: “Deschiderea către arte a fost      întotdeauna
blazonul revistelor medicale care se respectă”.

Prof. dr.Ion Hurjui, medic-scriitor

HurjuiPe treptele consacrării unui scriitor sau unui artist se află aproape întotdeauna şi o revistă culturală care-i oglindeşte drumul, căutările, poticnirile, izbânzile… Este o întreagă măiestrie să ţese din cuvinte şi imagini o oglindă potrivită, în care fiecare să se vadă aşa cum este, aşa cum ar putea să fie… O revistă  aduce între coperţile ei nume diverse, încercări în fel şi chip, dorinţe abia ascunse, orgolii, ratări câteodată…Nu poţi să le înlături; rişti să ciunteşti adevărul şi farmecul vieţii… Chiar şi singularizată sub numele unui autor, creaţia trădează o epocă, un climat, convenţii şi sensibilităţi, aspiraţii. Nu suntem singuri, în spatele faptelor noastre se află munca a zeci ori sute de cunoscuţi sau necunoscuţi… Iar atunci când şi cei care scriu şi cei care nasc reviste au grijă să arate asta, efortul este de fiecare dată răsplătit.

Am avut şi am o mare admiraţie pentru adevăraţii creatori de ziare şi reviste, şi nicidecum pentru „făcătorii de ziare de scandal”, care mai mult au otrăvit spaţiul media şi lumea românească. Într-o ierarhie proprie, i-am situat întotdeauna cel mai sus, pe primul loc. Înaintea prozatorilor şi poeţilor, a pictorilor şi muzicienilor. Şi îndeobşte, înaintea artiştilor de orice fel. Cu trecerea timpului, când şi viziunea proprie s-a mai nuanţat, adăugându-şi alte “revelaţii”, am aşezat alături de ei, şi pe alţii. Aşa încât, vârful piramidei definit de mine îşi revendică categoria creatorilor de publicaţii, care-şi dăruiesc viaţa şi timpul şi priceperea pentru a ajuta la formarea şi ridicarea altora.

Creatorul unei publicaţii zideşte din materiale diverse, aşa cum sunt,  bune şi rele,  un text în care – citindu-l –  să te simţi acasă. Într-o revistă bună îşi poate  găsi locul şi rostul şi un condeier performant şi unul  mai puţin strălucit, pe când una mediocră, fără zvâc,  estompează deopotrivă şi geniile şi mediocrităţile, omogenizându-le într-un talmeş- balmeş, adeseori riguros organizat, dar care nu atrage pe nimeni. Deschizi revista şi o arunci apoi cât colo, ca pe un lucru netrebnic.

Un creator nu se repetă, nu se imită pe el însuşi. Şi nu se adresează societăţii-ieftine, superficiale, grăbite – de consum. El face de fiecare dată altfel, face pentru sine şi pentru cei dragi lui. Cuvintele  capătă sens doar adunându-se pe trăiri autentice, pe sentimente. Aşa cum fluturii se adună pe o pajişte, aşa cum  privighetoarea cântă, reamintindu-ne parfumul florilor de liliac şi un anumit anotimp,

O revistă nu este numai o revistă: ea presupune şi pe cei care scriu, ea are nevoie de cititori, şi are nevoie chiar şi de  eşecurile unor tentative asemănătoare. E greu să faci o revistă în vremuri sărace, e greu să faci faţă modelelor vestice, impuse uneori cu de-a sila, de oameni fără chemare, deşi se potrivesc la noi ca nuca în perete, e tot mai greu să faci concurenţă Internetului şi să transformi cartea sau revista tipărită în lucrare de artă. Orice reuşită poate fi explicată, deşi în materie de creaţie rămâne întotdeauna şi un mister.

Printre efectele benefice ale evenimentelor din Decembrie 1989, unul dintre cele mai frapante şi cu impact major în existenţa noastră îl reprezintă explozia publicisticii. În ciuda numeroaselor rezerve pe care ni le facem din cauza goanei după senzaţional şi a deformărilor şi amputărilor produse de unele abateri de la ceea ce ar trebui să fie profesionalism şi etică jurnalistică, presa constituie, indiscutabil, garantul democraţiei şi  al libertăţii noastre.  De altfel, se ştie,  curajul aparţine oamenilor cu statură morală împlinită, celor care vor să lase urmaşilor o pildă.  Nu spunea oare, Tudor Vianu, în „Filosofia culturii”, cu mulţi ani în urmă:  „Noi  suntem ceea ce faptele noastre sunt”?

Cu un termen ceva mai vechi, aş putea spune că ne nutrim  din lectura cărţilor….Lucrarea unui scriitor sau a unui poet  se înscrie şi ea într-un destin colectiv. Să  nu ne mirăm aşadar că acele comunităţi care nu au avut sau nu au format un scriitor au dispărut, în timp ce altele, poate mai puţin performante, au rezistat timpului graţie scriitorilor.

În societatea noastră actuală trăim o adevărată invazie informaţională şi de aceea consider că este nevoie de mult curaj, responsabilitate şi chiar patriotism ca să  poţi face posibilă apariţia unei reviste cu profil ştiinţific şi cultural şi care să fie solicitată, aşteptată de cititori, dorită şi citită peste tot în ţară.

„…Cei mai glorioşi „naţionalişti” sunt creatori care cuceresc de-a dreptul eternitatea. Există o sete de eternitate în fiecare om, sete pentru neamul şi ţara lui. Dar există şi o altfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o ţară şi un neam intră şi rămân în eternitate!” – Mircea Eliade. Creatorul de valori ştiinţifice sau culturale, uneori depăşind cadrul naţional, a fost obstrucţionat de confraţii români, de putere şi de indiferenţa publică.

Nu ştiu cum văd alţii, dar pentru mine medicii au fost printre cei mai importanţi creatori de cultură. Şi nu mă gândesc acum la medicii  scriitori, pictori, muzicieni, la nici una din formele de exprimare artistică, de cele mai multe ori colaterale profesiei de medic.  Când spun „creatori de cultură” îmi vin  în minte profesioniştii desăvârşiţi, care prin contribuţiile lor ştiinţifice, prin descoperiri sau priorităţi uneori chiar mondiale, prin efectul şi mirajul exercitat asupra pacienţilor, prietenilor, asupra societăţii în genere, au canalizat eforturile constructive şi au împins lucrurile înainte. Contactele interumane, experienţa vastă, credibilitatea de care  s-au bucurat, disperarea determinată de suferinţă ce a împins oamenii către ei,  toate au avut ca rezultat un impact social şi cultural, mai ales, uriaş.  De multe ori, chiar şi marii artişti ai lumii au acţionat asupra societăţii prin medici şi nu direct asupra celorlalţi. Medicii au fost „agenţii activi” care au răspândit cultura, asigurând creaţiilor o dimensiune umană, traducându-le pe măsura oamenilor.

Dintre toate categoriile profesionale superioare, academice, lumea „halatelor albe” este – procentual vorbind – cea mai deschisă la delectări intelectuale; lumea din rândurile căreia au „evadat” atâţia, atraşi irezistibil – paralel , temporar sau definitiv – de alte orizonturi, ale culturii umaniste.  Câţi medici nu s-au ilustrat, în lume şi la noi, în poezie sau în roman, în teatru sau în eseu, în pictură sau în sculptură, în filozofie sau în orientalistică? Numele lor sunt în memoria tuturor.

Frumosul este reprezentat de poezie, literatură, memorialistică, critică literară, arta plastică şi care aduce acel senin şi tulburător sentiment de linişte şi satisfacţie pe care arta o pogoară asupra omului confruntat zi cu zi cu drama semenului în suferinţă. Poate de aici şi refugiul în artă al atâtor slujitori ai medicinii care, nu rareori,  s-au dovedit adevărate talente şi adevăraţi maeştri în diferite domenii ale artei.

Cel ce urmăreşte fenomenul angajării medicului şi pe frontul culturii, în ipostaza de creator, nu poate să nu remarce o propensiune parcă mai  marcată spre poezie, unde aceasta pare că se simte din ce în ce mai la largul său. Evident că şi proza, muzica, artele plastice sunt teritorii de alegere şi de exprimare creativă, dar parcă poezia în ultimul timp, pare să fie privilegiată. Fenomenul se cere analizat; să fie poezia o alegere pentru buna comunicare cu cititorul, mai asemănător cu melomanul? Să fie o evadare într-o lume, deşi imaginară, mai bună decât cea pe care o trăim? Să fie altceva?! Oricum, consemnăm fenomenul, adăugând,  cărţi de poezie, scrise de medici, au invadat librăriile şi, îmi place să cred, bibliotecile personale ale iubitorilor de versuri. Multe dintre aceste volume au fost prezentate cititorilor în paginile „Vieţii Medicale”, beneficiind şi de lansări organizate cu eleganţă, în timp ce altele sunt semnalate de reviste, cotidiene, posturi de radio şi de televiziune.

Medicina este un teritoriu cu hotare largi. Legătura dintre medicină, disciplină exactă, dar, prin excelenţă umană, şi artă, în general,  este perfect explicabilă, dacă ne gândim  că atât una, cât şi cealaltă se adresează direct şi nemijlocit omului şi că ambele se interferează în sfera sensibilităţii omeneşti. Nu de puţine ori, medicii ne-au demonstrat că laboratorul lor de muncă a devenit şi este şi un laborator al inspiraţiei şi creaţiei.

Presa medicală, la rândul ei,  a cunoscut, de asemenea, o evoluţie ascendentă, caracterizată prin descentralizare şi apariţia a numeroase noi publicaţii. Cu  totul remarcabilă este apariţia unor reviste în centre neuniversitare, dar cu tradiţie medicală şi culturală, bazate pe numeroase colaborări externe şi naţionale  care le fereşte de riscul provincializării; unele dintre aceste reviste chiar ar merita, fără îndoială, o circulaţie la nivel naţional.

Afilierea la o revistă sau alta presupune şi un exerciţiu de fidelitate şi însuşirea unui anumit sentiment al  breslei. Este mare numărul revistelor culturale aflate în derivă, adesea  nu le citesc nici cei care semnează în ele, tocmai pentru că chiar ei nu cred în ele. Facem aceste reviste ca să avem un serviciu, spun aceştia. Este cu atât mai încurajator, pentru noi împătimiţii de jurnalistică, de presă calificată, să vezi cum eforturile unor medici cu dragoste pentru cultură, cu un anumit simţ al  perenităţii, se concretizează în cele din urmă în atare reuşite, de noi evidenţiate. „Firea lucrurilor cere ca, dacă purtăm o flacără, să o ducem altora şi peste abisul morţii. Trăim prin alţii în spiritul cărora urma noastră, dacă am lăsa-o, nu s-ar pierde”, crede optimistul.

Revistele de specialitate prezintă doar informaţii ştiinţifice, de ultimă oră, acestea nu sunt decât coaja unor fapte de viaţă, n-ai apucat să le citeşti pe cele anunţate, că altele le iau locul, dar ceea ce este esenţial şi la ele, lucru bun, este, totuşi, că ceea ce rămâne, se ascunde în adâncuri şi scapă „perspectivei ştiinţifice”. Intrăm, prin aceasta, pe un teritoriu revendicat de alt fel de profesionişti. Şi aici, găsim jurnalişti, scriitorii, editorii, pe cei care ne oferă zilnic, săptămânal, lunar sau trimestrial publicaţii. Dar publicaţiile – câtă frunză şi iarbă  într-o vreme – apar şi dispar. De câte ori îmi cade în mână o revistă nouă,   am o strângere de inimă şi-mi pun întrebarea: Va rezista oare? O să apară şi numerele următoare? Sau o mică schimbare politică o să antreneze şi deturnarea sponsorilor către alte ţinte, mai profitabile, dăunătoare presei libere?!

Pentru publicaţiile medicale e parcă şi mai greu. Multe au fost, multe se nasc încă, dar foarte puţine au rămas şi rămân. În spatele unei reviste, nu numai medicale, se află nu numai nevoia de informare, dar şi profesionişti ai publicisticii, deschişi deopotrivă şi către arta cuvântului scris şi către specialitatea profesată. Deşi, asemenea oameni sunt tot mai rari, dar există! Munca, dăruirea şi neodihna sunt atribute nevăzute care cu prisosinţă caracterizează o mână de oameni implicaţi în a oferi lumii, aşa de zbuciumată astăzi, o oglindă cu informaţii, articole, referate, studii de cercetare ce aparţin diverselor centre medicale româneşti. În publicistica medicală nu există rivalitate profesională, ci doar complementaritate  în dorinţa de a aduce cât mai multe observaţii şi informaţii într-un secol exploziv în materie de evoluţie tehnică şi cercetări  fundamentale.

Ana Blandiana spunea, prin 1986, că „scrisul… este un bun conducător de umanitate şi cred, mă încăpăţânez să cred, în nevoia oamenilor de a fi umani”. „Apariţia unei cărţi”, spunea George Călinescu „ar trebui să fie un motiv de sărbătoare naţională pentru toţi”. Tudor Arghezi spunea cândva că nu ne va lăsa după moarte decât un nume adunat pe-o carte. Autorii de reviste şi cărţi sunt la fel ca ziditorii de biserici, de şcoli şi de temple, sunt la fel de frumoşi la suflet şi la înfăţişare ca şi marii creatori de artă.

Medicina este profesia care îmbină ştiinţa exactă cu preocupările pentru cultură. Cu zeci de secole înainte, Horaţiu afirma în a sa “Artă poetică”: „Ut pictura poesis”; la începutul versului 361, el susţinea că un poem trebuie apreciat după aceleaşi reguli ca şi un tablou. Interpretarea ulterioară a reevaluat ideea acestui concept, amendând semnificaţia eronată că pictura şi poezia sunt arte gemene şi pot fi judecate la fel. , între textele mici şi textele mari, ample, aparent greu de citit, dar care pot asigura credibilitate mesajului.

Publicitatea  nu vinde o revistă, poate cel mult să aducă bani. Oricât ar părea  de neverosimil – şi o dovedesc şi sondajele atent făcute printre cititorii din România – o publicaţie face vad (şi cititori fideli) cu ajutorul celor care semnează în mod constant în ea, cu ajutorul interviurilor, foiletoanelor şi reportajelor, păstrând un echilibru, dictat de conţinut, între textele mici şi textele mari, ample, aparent greu de citit, dar care pot asigura credibilitate mesajului.

Am văzut ziare prăbuşindu-se doar pentru faptul că au eliminat paginile de reportaj; spaţiul câştigat în favoarea unor informaţii mărunte n-au adus economii, ci dezastrul; am văzut ziare dispărute doar pentru simplul motiv că toate textele publicate erau egale, reduse la spaţii mici, în care nu aveai loc să întorci sufletul unui cititor. Multe publicaţii, deşi ireproşabil făcute, nu se vând pentru că cititorii nu se regăsesc  în ele, nu au nimic de învăţat. Numeroşi medici care urmăresc „Viaţa Medicală”, număr de număr, păstrează, frumos organizate în dosare, articole utile în pregătirea lor, la care se întorc adesea.

La 6 aprilie 1998, un colectiv redacţional nu foarte  numeros dar tenace, condus cu profesionalism şi altruism de dr. Nicu Botezatu, medic primar chirurg, fie-i memoria veşnică,  reia un fir mult timp întrerupt, prin revista „Pagini medicale bârlădene”. Aşa cum  este prezentată, ca „publicaţie periodică de opinie şi informaţie medicală”, revista apare lunar, într-un număr impresionant de pagini pentru dificultăţile financiare actuale. Conţinutul bogat oferă medicilor acestor timpuri, antrenaţi în fluxul informaţional masiv, supraspecializat, o calmă revenire la dialogul profesional şi cultural. Revista reprezintă în presa medicală românească o dată de referinţă. Un veritabil cititor el însuşi, dr. Nicu Botezatu, talentat poet, animator neobosit al acestei publicaţii a reuşit să realizeze, cu sprijinul  unor colaboratori, mulţi de ţinută academică,  ceea ce nici o localitate din provincie, cu excepţia marilor oraşe universitare, n-a înfăptuit.

Cu o tematică demnă de invidiat, directorul Paginilor medicale bârlădene a publicat în câţiva ani, într-un centru cu tradiţii medicale şi culturală remarcabilă, în sutele de pagini apărute, o multitudine de materiale medicale şi din domeniul atât de vast al culturii naţionale şi universale. Periodicul întruchipează realizarea unui vis de cinci decenii, şi anume, acela de a reînnoda tradiţia publicaţiilor medicale „Progresul medical” (1 martie 1912), „Curierul sănătăţii” (25 martie 1912), „Însemnări medicale” (1932-1938) şi „Pagini medicale” (decembrie 1945-aprilie 1947), din Bârlad, acest vechi centru cultural moldovenesc. Centru care reaminteşte de Academia bârlădeană şi făuritorii ei, şi de care sunt legate numele unor somităţi ale medicini ca Ernest Juvara, Panait Sârbu, Ion Juvara, Henriette Margareta Ciortoloman, Ion Chiricuţă, Dan Setlacec, C.D. Zeletin, Ion Hurjui – ca să amintesc doar câteva dintre personalităţile cunoscute. Revista reuşeşte să fie o tribună de specialitate, dar şi de popularizare a medicinii şi de educaţie în domeniu, de răspândire a culturii. Credem , fără exagerare, că prin profilul ei ambiţios – medical, cultural şi literar, revista îşi va găsi locul nu numai în cronografia de profil, ci şi în cea a publicaţiilor literar-culturale de autoritate.

Revista are deja o caracteristică mai rar întâlnită, exprimând, de fapt, erudiţia celui care o conduce dar şi a celor care scriu în ea, ea reprezintă un permanent exerciţiu intelectual, prin tot ceea ce publică – comentarii filosofice sau de evenimente culturale, prin prezentarea apariţiilor literare, cronica expoziţiilor, poezii sau scrisori de la cei care o parcurg cu interes şi admiraţie. Ca cea care oferă cu generozitate şi, de foarte multe ori necondiţionat noul şi informaţia nudă, „Pagini medicale bârlădene” se situează la interferenţa preocupărilor numeroşilor ei scriitori şi cititori din diverse colţuri ale ţării, exprimă opinii utile, menţine o constantă şi continuă legătură profesiei, aspiraţiilor, spiritualităţii româneşti.

Apariția în aprilie 1998 a publicației „Pagini medicale bârlădene”  reprezintă în presa medicală românească o dată de referință. Un veritabil cititor, dr. Nicu Botezatu, reputat chirurg, talentat poet, animator neobosit al acestei reviste, a reușit să realizeze, cu sprijinul unor colaboratori de ținută academică, ceea ce nici o localitate din provincie, cu excepția marilor orașe universitare, n-a înfăptuit.

Cu o tenacitate demnă de invidiat, directorul „Paginilor medicale bârlădene” a publicat în câțiva ani, într-un centru cu tradiție medicală și culturală remarcabilă, în sutele de pagini apărute, o multitudine de materiale medicale și din domeniul atât de vast al culturii naționale și universale.

Alături de articole de specialitate, care își au locul lor bine determinat, cititorii găsesc numeroase informații cu privire la  manifestări medicale desfășurate în țară sau pe mapamond, în relatări ale participanților, recenzii de cărți medicale, reviste sau producții literare ale slujitorilor lui Esculap.

Deasemeni,în revistă apar cronici ale unor manifestări artistice, studii filosofice, poezii, pagini de istoria medicinii, filatelie medicală, într-un cuvânt, o paletă deosebit de diversă pentru toate gusturile.

O notă aparte pentru deosebita punctualitate a apariției  fiecărui număr.

Publicația, care devine din ce în ce mai cunoscută  în toată țara și bine recepționată  de un mare număr de medici, și nu numai, ar merita o circulație mai mare pe plan național, un deziderat care, credem, nu e imposibil de realizat. „Pagini medicale bârlădene” reprezintă o îmbinare fericită a medicinii și culturii.

Încet dar sigur, publicația s-a impus în timp, oferind cititorilor săi informații medicale de actualitate, precum și pagini de cultură de mare ținută și valoare sentimentală. Modul de realizare al publicației, structura sa reprezintă un unicat în domeniul publicațiilor actuale din țara noastră. Fiecare număr care îți cade în mână te încântă prin această simbioză între caracterul medical și cel literar-artistic al publicației, oferindu-ți clipe de satisfacții. Reușește să dea glas dorinței de emulație, chemată să depășească resemnarea provincială.

De asemenea, revista cuprinde, număr de număr, un bogat material cu tematică medicală, informații culturale, note literare, pagini de istorie, recenzii ale  ultimelor apariții editoriale științifice medicale,  îmbinate într-un  cadru plăcut și totodată interesant. Scrisă în „dulcele grai moldovenesc”, revista te captează de la început, fiind citită cu interes și plăcere, prin ea Bârladul revine în prim planul cultural, continuând să dea oameni de valoare și figuri luminoase de medici scriitori.

Găsești în paginile „bârlădene” proză și mai ales  multă poezie, cuvinte șlefuite de viziunile artistice ale medicilor artiști; „Vitrina cu cărți” anunță noutățile editoriale medicale din toate centrele medicale, tot așa cum toate citadelele  universitare medicale românești sunt prezente prin cadrele sale în acest spațiu cultural-medical bârlădean. Credem, fără exagerare, că această revistă, prin profilul ei ambițios – medical, cultural și literar – își va găsi locul nu numai în cronografia revistelor medicale, ci și în cea a publicațiilor literar-culturale.

Revista satisface atât foamea de informație printr-o  receptivitate crescută pentru artele frumoase, istorie și literatură. Varietatea și atractivitatea acestei reviste răspund apetitului nostru  științific și culural. Ea se înscrie, de fapt,  într-o veche și frumoasă tradiție a Bârladului, urbe care a dat multe nume celebre științei și culturii românești.

„Pagini medicale bârlădene” se doresc a fi  un liant între cei care au acumulat o experiență profesională și doresc să o transmită și altor generații, indiferent de școala medicală în care s-au format. Datorită caleidoscopiei distribuții a informației pe care nu știi în ce domeniu, la ce pagină și cât de extinsă o găsești, surpriza și curiozitatea nu-ți permit să lași din mână „Pagini medicale bârlădene” până nu le-ai citit „din doscă-n doască” pentru ca să  afli „de-ale medicilor toate”.

Intelectualul – medic trebuie să probeze că nu se lasă dus de valuri, că ceea ce îi înnobilează munca și sufletul , adică acumulările cunoștințelor profesionale și generale, experiența din munca zilnică, trăirile, satisfacțiile de moment sunt mai presus de orice, iar efortul de a le împărtăși merită făcut cu prisosință. „Paginile medicale bârlădene” continuă, așa cum arată dr. Nicu Botezatu, în editorialul său, tradiția publicistică medicală în Bârlad începută înainte de anul 1900. Titlul onorant al revistei reînnoadă, credem și noi, un fir niciodată întrerupt în inima medicilor-intelectuali.

Din cele 23 de publicații medicale, recunoscute și atestate de Colegiul Național al Medicilor, Paginile medicale bârlădene au fost situate pe locul 9 în top și apreciate de către Colegiu ca fiind o publicație care știe să împletească armonios tematica medicală cu cea de cultură generală.  Consider că această publicație, prin fondul său elevat, extrem de laborios și variat în domeniu, vine în ajutorul specialiștilor și al cititorilor dornici de informație pentru sănătatea lor.  Mai mult, valoarea și spiritul său au depășit granițele județului, fiind apreciată în clinicile universitare, de către somități ale lumii medicale.

Făcând abstracție de articolele de strictă specialitate, deosebit de pertinente și mult documentate prin practică, revista nu face rabat de la prezentarea unor medici iluștri, care și-au pus amprenta pe progresul medicinei românești. La temelia tuturor acestor evocări stă profundul sentiment de recunoștință pentru faptele acestor înaintași. Ridicând zăbranicul  uitării, ce se țese inexorabil asupra vieții și faptei acestor eroi ai artei hipocratice, considerăm respectivele evocări o pildă vie pentru  cei care reprezintă prezentul ce devine, și acesta, permanent și sigur trecut. Ai posibilitatea să navighezi prin pagini de medicină și cultură, iar la liman să te simți mai informat, mai bun și mai emoționat în ajunul celor mai frumoase sărbători de peste an.

În contextul publicațiilor actuale din Țară, iată un periodic de o rară acuratețe și care – frumos prezentat atât din punct de vedere grafic, cât și estetic – se dovedește superior, de pildă, multor apariții literare  actuale din Capitală. Încântarea mea se datorește însă mai cu seamă descoperirii unor foarte frumoase pagini închinate artei și literaturii. Cronicile literare sunt admirabil alcătuite, ca să nu mai vorbesc  de satisfacția sufletească de a întâlni în aceste pagini și versuri de o rară sensibilitate și alcătuind ceea ce se cheamă mai ales adevărata poezie.

Faptul este cu atât mai merituos cu cât în actuala presă literară, cât și în volumașele publicate de  editurile din ultima vreme – creații ale unei pletore de nimeni, care fac de râs breasla poeților –  plouă cu așa-zise „poezii”, care nu sunt altceva decât cuvinte fără nici un sens, înșirate unele sub altele și, cel mai adesea, presărate cu termeni vulgari. Desigur, mi se poate răspunde că fenomenul se petrece astăzi în toate literaturile europene.  Nimic mai adevărat, dar pe mine mă doare ceea ce se întâmplă în literatura  țării mele. Spune, ce-i drept, un vechi adagio, că „românul s-a născut poet”, dar asta nu înseamnă că trebuie uitat un lucru esențial și anume acela că acest gen literar are niște stricte canoane și că, fără ritm și rimă, nu mai e poezie.

Revista medicală de care ne ocupăm este de un înalt nivel științific, dar și o interesantă revistă de cultură. Este o delectare să o citești. Prin grija de rememorare și cinstire a înaintașilor, face glorie orașului Bârlad, și mai ales Bărladului medical, între care figurează nume ilustre ca Ernest Juvara, Ion Juvara, Panait Sârbu, Vasile Rășcanu, Dumitru Bagdasar, Ion Chiricuță și alții. Aș remarca prezența  materialelor ce trădează legătura medicilor cu muzica și literatura și cu artele plastice, materiale deosebit de utile în formarea medicului ca intelectual autentic.

Cei care colaborează cu scrieri sunt numai personalități de prestigiu și de talent scriitoricesc. Revista înmănunchiază deopotrivă rigoarea științifică și  frumusețea mesajului beletristic. Aș zice că s-a creat un gen literar care transmite virtuți santgene atât pe calea emoției artistice, cât și prin multiplele forme ale actului medical cuprinse în paginile revistei. Prin publicația „Pagini medicale bârlădene”, pe lângă informațiile din toate  domeniile medicale, inclusiv științifice, aduse cititorilor, se realizează cea mai mare legătură de cunoaștere a medicilor din țara noastră, prin publicarea a o parte din preocupările și operele lor.

„Pagini medicale bârlădene” poate fi considerată un fir dintr-un buchet de manifestări, care nu fac altceva  decât să continue, într-un mod aparte – și nu neaparat strict medical –  tradițiile cultural-academice ale unei regiuni din țara noastră, tradiții cunoscute cel puțin de la începutul secolului al XX/lea. Academia bârlădeană și multe alte societăți  culturale locale, care s-au datorat inițiativei și muncii unor mari oameni de artă, cultură și știință din toate domeniile, personalități provenite  din perimetrul geografic și cultural bârlădean, ilustrează strălucit cele tocmai spuse. Cu toată neagra noapte a celor aproape 50 de ani de comunism, care au rupt majoritatea  zdrobitoare a tradițiilor culturale românești, Paginile medicale bârlădene ne demonstrează nouă, care am avut nenorocirea de a trăi deceniile negre-roșii, că sub uitarea aparentă impusă de scurgerea anilor, rădăcinile culturii bârlădene nu s-au distrus și că de îndată ce a fost posibil – fie și parțial până în prezent – spiritul cultural academic local a reînviat. O revistă de cultură medicală, desigur, dar și de istoria medicinei, de evocări ale unor personalități de pe plaiurile și dealurile Bârladului (în mod particular), și, în același timp, o revistă literară cu poezii, eseuri și diverse alte teme medicale.

Toate acestea dau publicației un caracter pastelat, cititorul având plăcuta senzație că parcurge un fragment dintr-un almanah care îl cultivă dar îl și relaxează în același timp, oferindu-i o posibilitate neînchipuit de necesară în epoca de stress pe care o parcurgem. Puțini dintre medicii de azi, urmași ai  lui Hippocrate, mai au timp să mediteze și să-și reamintească de faptul că boala, suferința, pentru a fi ușurate sau vindecate trebuie să beneficieze și de anumite calități extraprofesionale ale medicului.  Un medic care în zilele noastre mai are puterea de a fi poet sau literat are cu siguranță aceste calități.

În societatea contemporană, în care banul a devenit țelul suprem, și în care tineretul este complet debusolat, cred că o revigorare spirituală autentică ar fi singura care ar permite recâștigul  echilibrului național atât de adînc zdruncinat. Pentru a ieși din marasmul intelectual există o singură cale, aceea de reconsiderare a concepției despre lume și de restructurare a mentalității, care a devenit imperios necesară. Am intuiția  că această torță luminoasă va fi primul semnal care va duce la redeșteptarea spiritului național și românesc autentic.

Se poate face presă de calitate și într-un mediu a cărui preocupare nu este numai scrisul. Dar ce medic nu scrie sau nu caută să-și exprime frământările interioare prin notații scrise mai mult sau mai puțin făcute publice? Strămoșescul Bârlad a apărut pe piața presei cu o publicație rotundă, plecată din lumea medicală, publicație hotărâtă să înfrunte apariții de tradiție, care dau cititorului numai satisfacția lecturii de specialitate, dar îi ignora zbuciumul interior. Personalitatea medicului este definită nu numai de succesele pe plan profesional. Asistații săi vor fi mult mai în siguranță știind că omul – până la urmă și medicul este un om obișnuit – căruia și-au încredințat speranțele de viață, nu este numai un depanator de la BODYSERVICE. Rămâne de văzut ce ne va rezerva viitorul!…

Redactorul-șef, dr. Nicolae Botezatu, în calitatea sa de suflet ales, a reușit prin această revistă nu numai să reînnoade o veche tradiție culturală bârlădeană, ci să aprindă și o candelă în bezna care ne înconjoară în această perioadă de rătăciri între tranziția și tranzacția conștiințelor, de  incultură pestilențială și malign instituționalizată. Fie să ne bucurăm cât mai mulți pentru cât mai mult timp de prietenia focului pe care l-ați aprins în noapte cu atâta dăruire.

Medicul de orice specialitate are din plin ce să citească, întâmpinat de permanentul brio al unora dintre cele mai semnificative personalități ale lumii medicale românești. Satisfacția lui  e sporită în cazul când acest cititor este și medic scriitor, ceea ce dovedește, pe lângă valoarea cărturărească a publicației și valoarea ei artistică.

Este o adevărată plăcere să parcurgi paginile minunatei publicații, să-ți reîmprospătezi memoria cu atâtea realizări medicale pe nedrept uitate, pornite din plaiurile bârlădene, să redescoperi personalități medicale, și nu numai, ce s-au născut și au lucrat în aceeași zonă geografică, să realizezi încă o dată că Moldova a fost și este încă locul unde se nasc și, din păcate, de unde pleacă atâtea valori.

În Bârlad se află oameni  plini de noblețe, promotori de știință și cultură, dar mai ales că reușesc să depășească orice obstacol într-o lume plină de incertitudini. Revista este  un unicat prin apariție, prin formă,  prin prezentare și prin adresabilitate. Este un loc de întâlnire a corpului medical român, a specialiștilor din România, a personalităților medicale, a tuturor oamenilor îmbrăcați în alb.

„Pagini medicale bârlădene” s-a dovedit a fi o publicație în intenția creșterii prestigiului medical, punându-se la curent cu tot ceea ce este nou și s-a publicat în țară, cu diverse materiale medicale, abordând probleme de vârf ale diverselor  specialități medicale, cu pagini de istorie care ne-au readus în minte un trecut glorios al medicinii românești. Periodicul este foarte instructiv, nu numai din punct de vedere medical, ci și vizând cultura în general. În articolele tinerilor cercetători se observă lipsa cu desăvârșire la bibliografie a datelor despre autorii români care s-au ocupat de respectiva temă înaintea lor.

Fiecare apariție și lectură a prestigioasei publicații îmi oferă un tonic sentiment despre profesionalismul, generoasa și neostenita strădanie de-a face rodnică și folositoare informația din  domeniul medicinii, dar și al artelor atât de aproape de sufletul tămăduitorului.

Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei: Bogdan-Eugen Aburel, Profira Alexandrescu-Nicolau, Victor C. Atanasiu, Dimitrie I, Bagdasar, Leon O. Baliff, Alexandru Brăescu, Petre P. Brânzei, Ioan E. Brucker, Vasile Burlui, Ion Chiricuță, Titu Gane, Nicolae Hortolomei, Emil Hurmuzache, Ernest Juvara, Ion Juvara, Constantin Levadite, Scarlat Longhin, Nicolae Gh. Lupu, Victoria-Maria Milcescu, Victor Papilian, Grigore T. Popa, Panait Sârbu,  David Solomonovici (Solot), Mihai Șelaru, Leonard Vexler, Constantin Dimoftache Zeletin, Jan (Ion) Hurjui…fac cinste medicinei și zonei în care s-au afirmat.

Bolile și timpul distrug  ceea ce e prost alcătuit, ceea ce nu se leagă, ceea ce nu găsește rezonanță în sufletul celorlalți… Și mai ales, oamenii distrug. Invidia, răutatea, demonii înavuțirii cu orice preț nu pot fi ținute în loc.  Poate doar cu ajutorul culturii, artelor frumoase. Medicina și cultura nu se pot dezvolta una fără alta, că o revistă bine făcută lucrează în sufletul cititorilor, înnobilându-i. Având ca liant dragostea de cultură și temeinicia  lucrului bine făcut, paginile se impun atenției. Sunt un model și un îndemn. Întoarcerea la educație și cunoaștere este singura posibilitate de salvare. Pâinea cea adevărată este tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

Lumea modernă a lansat numeroase tentații și preocupări;  presiunea și accesibilitatea fantastică a vizualului, Internetul și comunicațiilor moderne în care pare să nu mai fie nici o stavilă. Deși totul e accesibil, omul nu mai are nimic al lui. Ca în fenomenul cu acel disc al culorilor: rotit repede cel care privește nu mai distinge nici o culoare! Salvarea – adevărata pâine a lumii moderne –  rămâne Cuvântul.  Cuvântul scris, cartea și revista tipărită, difuzată, citită, păstrată.

Fiii orașului Bârlad au contribuit la dezvoltarea medicinei românești: academicianul Dumitru Bagdasar, profesorii universitari Ion Chiricuță, Emil Hurmuzache, Ernest Juvara, medicul scriitor Vasile Voiculescu,  Generalii medici Victor C. Anastasiu, Scarlat Loghin,  Traian Mironescu, Mihai Negoescu, Dumitru D. Tănăsescu, Constantin Zamfir, Dimitrie Zamfir. Mi-au venit în minte vorbele lui Henri Coandă, care spunea că: „Nu cunoaște alt popor, ca al nostru, care la un număr atât de mic de locuitori,  să fi  dat un număr atât de mare de oameni de valoare”.

Să mai spunem și că  revista „Pagini medicale bârlădene” este culturală în sensul  cel mai larg al informației și ne informează despre cărți de literatură, pictură, critică literară, poezie, de istorie… În fond, o revistă completă, cu profil generos, medical, în primul rând. Participarea  medicilor autori este impresionantă. Între medicină și artă contaminarea este de neevitat, iar sacrificiul prin care se scot revistele de astăzi nu mai este o noutate pentru nimeni. De remarcat numeroasele colaborări din centre  universitare, orașe, stațiuni balneare, policlinici, cu libertatea fiecărui autor de a se afirma nu doar ca profesionist ci și ca scriitor, poet, eseist, pictor, critic literar.

O elită a celor ce folosesc mentalul pentru a obține performanțe profesionale cu maximum de responsabilitate își asumă curajul de a crea și în artă. Dincolo de articolele de specialitate, de  multe ori în conexiuni ce par neobișnuite la prima vedere, regăsești fragmente de vibrații – poezie, arte plastice, eseuri. Timpul deja ocupat, cariera solicitantă, arta, totul dozat în clipiri de curcubeu.

„Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” este o carte documentară, despre 109 personalități medicale, respectiv din județele foste sau actuale, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tecuci, Covurlui și Putna. La realizarea volumului și-au adus contribuția un mare număr de colaboratori ai publicației „Pagini medicale bârlădene”. Aceste personalități de frunte ale medicinei românești au fost zămislite când Bârladul era considerat capitala acestui județ, pentru că aici erau vreo șase consuli ai marilor puteri. Cei incluși în carte s-au născut pe aceste plaiuri și au adus faimă medicinei românești și internaționale. Se regăsesc și medici de mare valoare, care profesează. Din  selecția făcută s-a pornit de la șefi de lucrări, conferențiari și profesori universitari. Ca exemplu, dintre cei aflați în viață amintim pe prof.  dr. Cristian Dragomir, prof. dr. Ghiorghiță Costăchescu, conf. Alexandru Grigorovici, prof. dr. Mihai Ghiur, prof. Luminița Smaranda Iancu etc. Important este faptul că timpul și cei ce vor avea curiozitatea să lectureze aceste pagini îi vor cunoaște și așeza într-o ierarhie a valorii pe fiecare dintre medicii prezentați. S-a avut în vedere profesionalismul și performanța științifică spre care au aspirat și au înregistrat rezultate notabile în diverse domenii medicale. Amintim doar câteva nume celebre ca: Ernest Juvara, Panait Sârbu, Ion Juvara, Grigore T. Popa, Dimitrie Bagdasar, Rene Corneliu Duda, Virgil și Iuliu Nițulescu. Ca o excepție, Constantin Codrescu a fost inclus pe lista personalităților, deși nu a fost cadru universitar, dar a reușit să monitorizeze și să construiască fostul spital Beldiman din localitate. Portretele biografice surprind în primul rând calitățile profesionale și tot ceeace au făcut pentru medicina românească și internațională cei prezentați.

Este o carte documentară pentru orice persoană interesată să cunoască marile personalități ale medicinei românești ce s-au născut în acest areal geografic. Dintr-un patriotism românesc , pur moldovenesc, s-a considerat că se impunea o astfel de lucrare. Cei  mai mulți dintre medicii  prezentați sunt fii ai acestor meleaguri, născuți și școliți într-o primă fază aici,  după care s-au impus prin activitatea desfășurată în centrele universitare din Iași, București, Cluj, Timișoara și Constanța, ori în străinătate.

Moldovenii sunt pasionați pentru spirit, cugetare și limbă. Publicația „Pagini medicale bărlădene” se cere nu doar citită, dar și colecționată și arătată viitorilor medici și oameni de cultură.

În urmă cu peste un secol, la Paris, se desfășura Primul Congres Internațional al Presei Medicale, 26-28 iulie 1900.  În deschiderea Congresului se spunea: „Noi, jurnaliștii medici,  din toate țările și ai tuturor limbilor, voim  să lucrăm pentru interesele morale și materiale ale profesiunii noastre… a face ca medicul să fie mai respectat, prin multe servicii ce aduce, a face ca știința și practica medicală să fie la îndemâna oricărui medic, a face ca peste tot să fie întreținut cultul științei și al practicii medicale, – ce rol mai frumos decât acesta al Presei noastre?”

Alături de alte forumuri spirituale ale Bârladului – Teatrul “Victor Ion Popa”, Muzeul „Vasile Pârvan”, Biblioteca Municipală „Stroe S. Belloescu” și instituțiile de învățământ de tradiție, revista „Pagini medicale bârlădene” constituie astăzi unul dintre pilonii rezistenți ai reconstruirii „Academiei bârlădene”, a spiritualității care a demonstrat că există și aici, la Bârlad, acel genius loci, înrudit cu Ipoteștii lui Eminescu, Livenii lui Enescu și Humuleștii lui Creangă.

Unul din cele mai vechi orașe ale țării, atestat documentar de mai bine de opt sute de ani, Bârladul a fost și rămâne recunoscut prin  efervescența lui intelectuală, scriitoricească și publicistică. Într-un oraș a cărui grație și-a cărui vitalitate au stat totdeauna în înfrățirea tradiției cu modernitatea, „Pagini medicale bârlădene” continuă un vechi spațiu spiritual, cu medici de prestigiu, cu erudiți de faimă și cu devoțiuni umanitare remarcabile. Bârladul dispune de o veche tradiție publicistică medicală. Paginile… sunt medicale, ele însă cuprind și beletristică, de la poezie, eseu și evocare, la studii de istoria culturii și filosofiei, recenzii, noutăți editoriale, memorialistică etc., fiind una din cele mai citite și mai bine difuzate publicații din țară.

Se cuvine să-i omagiem pe cei ce au aprins această torță, ținând-o în câteva mâini, să lumineze trecutul medical românesc, prezentul și viitorul Ordinului halatelor albe, patriarhii și profeții de ieri, ostașii și ofițerii armatei de săbieri-chirurgi, de cavaleri interniști și de infanteriști-urgentiști, purtători de arme chimice-farmaceutice, pe toți luptătorii cu durerile lumii, cu suferințele noastre trupești și sufletești.

Chirurgia este profesie și artă, este măreție și tristețe, este putere și neputință, este o familie a templierelor în alb, cu cruce în suflet și pe piept, cu bisturiul în mână uniți pe vecie în ceea ce fac zi de zi pentru oameni dar cel mai adesea separați de mai mici sau mai mari orgolii. Chirurgii mângâie conștiințe, extirpă maleficul și transplantează viscere și celule dătătoare de viață, schimbă destine și plâng, plâng trudiți de ceea ce uneori nu mai pot să facă!

Chirurgul este ucenic și maestru, face parte din cor și este în același timp solistul ariilor de bucurie și dezamăgire, operează în echipă dar este  mereu singur, strălucește și dispare. Există cel puțin un chirurg care este zilnic înconjurat de prieteni, mereu în dialog cu o personalitate medicală, tot timpul arzând intelectual și creativ. Acesta este dr. Nicu Botezatu.

Rar s-a întâmplat, în anii de tranziție, ca o revistă având o pondere majoritară a temelor și subiectelor culturale abordate – cărora li se adaugă  articole medicale (și nu despre fotbal, life-style ori de „cancan”) să supraviețuiască mai mult de două-trei numere și colapsul financiar  să nu o fi terminat. Concepția editorială a populației reușește să edifice, cu fiecare număr, un format echilibrat, în ponderi bine proporționate, formative, informative, educative. În mod deosebit este de remarcat componenta de cultură care complementarizează densa și plina de actualitate componenta medicală, cultura fiind o necesitate formativă și, în același timp, un instrument al medicului, actul medical impunând nu numai copetență profesională, cunoaștere actualizată ci și comunicare, abordare psihologică, compartiment etic, comprehensiune empatică.

Prof. Gheorghe Clapa, Bârlad, (din volumul în pregătire „Revistele?  Luminoase, instructive și educative” de Ion N. Oprea).



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5