CORESPONDENŢA CARE FACE ISTORIE: ALEXANDRU D. FALIBOGA – EUGEN D. NECULAU (VI)

Ionel Bejenaru
30 Decembrie 1964, Vlăsineşti

,,Mult stimată Domniţă Anicuţă şi bunule bădie Eugen!
Primiţi, vă rog, toate urările mele de bine şi de sănătate, cu prilejul sărbătorilor de iarnă şi a Anului Nou şi să vă bucuraţi pân la adânci bătrâneţe de stima şi de mângâierile copiilor dv. Îngăduiţi-mi, vă rog, să vă strig din tot sufletul meu, la mulţi ani, Anul Nou, 1965./ Al dv. Al. D. Faliboga, înv. pens.
P.S. Vă felicitez abia acum şi pentru marea izbândă dela Ungureni şi eu n-am să uit niciodată – cu acest prilej, – şi neuitata zi, a nedespărţitului meu mare prieten, – marele monografist şi om de ştiinţă, Prof. Eugen Nicolau, – a vizitei sale, în căsuţa-mi personală dela Vlăsineşti, Joi 12-XI-1964. În altă ordine de idei, mai află, scumpe frate, că-ndată ce pe ziua de 17 sau 18 ian. A.c. primesc pensia, fac un drum la Iaşi, cu treburi pe la Arhivele Statului. Tare te rog, bădiţă Eugen, cu acest prilej, vezi şi fă toate chipurile, că le plătesc pe loc, cum sosesc, dacă mai găsesc în vânzare cartea Tov. Lui Gh. Ungureanu, ,,Ion Creangă’’, ,,Documente’’ şi ,,Revista Arhivelor’’, Nr. 1, Anul VII, – nr. închinat celei de a XX-a comenorări a lui 23 August, 1944-1964./ În această ,,Revistă…’’, în art. ,,Aspecte ale luptei maselor populare din Moldova’’, este, la pag. 219, ultim aliniat; apoi la pag. 215, al. Ultim, se vorbeşte despre acea a mea ,,Ordonanţa nr. 18’’, din 1944, când am împărţit moşiile la oameni. Iată de ce, în mare măsură mă interesează să mi-o poţi găsi cumva, dragă bădie Eugen, şi – repet, – restitui îndărăt bani, numai să le ştiu achiziţionate de mata, – fie pe la biblioteci, pe unde crezi că s-ar putea face rost de ele… Din nou toate urările mele, stimaţii şi bunii mei din Iaşi; al Dv. Al. D. F.’’.
X
(VIII) 28 decembrie 1965, Vlăsineşti – ,,Mult stimate bădie Eugen,/ Iartă-mă, te rog, dacă răspund ceva mai târziu, datorită nacazurilor mele personale, de pe aici…, lucru pe care trebuie să-l ştii odată şi pentru totdeauna când poate nu-ţi pot răspunde la vreme, repet!… Dar răspund. Iată, de pildă, acu, am pus pe măsuţa-mi de lucru, şi-ngădui-mi să răspund – în ordinea primirii scrisorilor matale, la întrebările sau problemele de care ai urgentă nevoie. La prima scrisoare, de pildă, datată ,,30 XI 1965’’, îmi aminteşti că dacă trec spre Bucureşti, în cursul lunii decembrie, să-ţi aduc scrisorile sau corespondenţa mea cu bădia Mitru Furtună. Drumul meu la Bucureşti, de fapt, era în proiect… numai în funcţie de anumite probleme şi situaţii locale, de aici, în legătură cu vechimea şi ilegalitatea mea în Partid, o problemă personală dar care nu-i de oportunitate să mă hotărască la un drum la Bucureşti. Aştept însă… În ce priveşte scrisorile mele cu Pr. F., momentan, îngădui-mi să-ţi desprind şi trimite numai două scrisori, trimise, mie, odinioară, – şi care sunt în directă legătură cu subiectul matale, – (la viaţa şi opera Pr. Şi Scriitorului D. Furtună) – în una din scrisori, interesant amănuntul, că neuitatul nostru cărturar şi folclorist, D. Furtună, – confirmă cu propria sa mână şi ştiinţă, moartea bunicii lui, acea Maria Topală, decedată la 15 Martie 1917, – fosta soţie a lui Ion Topală, cum îmi ceri mata, în scrisoarea III (primită recent), – trimit două scrisori, repet, pe care te rog păstrează-mi-le şi să mi le înapoiezi când vin la Iaşi, ori în drumul meu spre Bucureşti…
Tot unei solicitări, a matale, din prima-ţi scrisoare, – în legătură cu rev. ,,Tudor Pamfile’’. Am în adevăr, dar numai vreo 6 sau 7 n-are. Am să le caut, că-s la pod – şi dacă găsesc numerele solicitate, ţi le aduc pentru consult, fireşte – (pentru că mata doar ştii ce-am pierdut eu, prin cele două barbare percheziţii şi confiscări, ale trecutului – ca astăzi, de cât reciproc folos, amândurora, ar fi, tot ce-am pierdut într-o clipă numai!)…
Tot din scrisoarea întâia, iau act cu plăcere, stimate bădie Eugen, că îmi păstrezi şi totul, ce-ţi cade la îndemână, în legătură cu ce mai am şi eu, în legătură cu Bozienii, Sârbii şi Dersca lui Uhrinovski… Că mata ai un admirabil spirit de sociolog… Mai reţin şi azi frumoasa matale cronică, ce mi-ai citit-o într-o seară, în ultimul meu drum, pe la Iaşi, cu vechi nume de locuitori din Nordul Moldovei, care îşi trag numele de familii de la preocupările lor profesionale…, îmi mai răsună şi azi, ca un poem, în minte-mi!… Ce fericit aş fi să mă faci – dacă ţi-i posibil, – şi pe mine cu vreun exemplar din revista aceia care ţi-a publicat un asemenea mărgăritărel!
II.
Privitor la cele cerute în scrisoarea, datată 16 dec.
Cu privire ,,La moartea profesorului N. Dobrescu…’’, articol publ. în N. Rom., nr. 28/ an IX, din Iulie 1914, articol pe care mata presupui c-ar fi fost scris de pr. Furtună, – eu posed colecţiile ,,Neam. Rom.’’ A lui N. Iorga (varianta politică), începând cu anul 1915-1930 (cu mici lipsuri din colecţie, care, cu prilejul războiului mondial din 1917, mi se însuşeau la poştă ori la administraţia comunei, pentru că, pe adresa aceea, adealista mişcare naţională a lui Iorga, era tot aşa de persecutată de orânduirea vremii, ca şi mişcarea comunistă de mai târziu… Mata însuţi, cu prilejul drumului şi vizitei matale pela mine pe la Vlăsineşti, mai anul trecut…, mi-ai răsfoit acea colecţie cu ,,N.R.’’, şi-ai văzut în ce stare-i şi decând o am. Dacă, întâmplător, dau de articol, prin numere răzleţe, pe undeva, ţi-l conserv şi ţi-l comunic, – eventual ţi-l donez – în interesul lucrării matale.
Privitor la a doua chestiune, din scrisoarea II, în legătură cu Maria lui Ion Topală, bunica de pe tată a preot. Furtună – dela Dorohoi, din ce familie şi a cui fiică, eventual dacă există vreo fotografie…, – lasă-mă puţintel, la pas, bădie şi problema asta, că-i o vreme aici, urâtă, glodoasă şi anevoioasă de ţi-i lehamite – vorba românului, să ieşi din casă. Parcă niciodată n-a fost un Crăciun mai urât… Abia a umblat – vorba veche… – popa-n sărbători!… Dar, din moment ce se limpezeşte vremea şi pot să mă mişc, aş face un drum pân la Bozieni unde se mai gândesc rubedenii şi la Săveni. De altfel, se găsesc neamuri şi singur – apoi – l-am avut de cumnat pe Toderiţă Topală, feciorul lui Costache Topală din Săveni, frate cu Ion Topală care o ţine pe Maria Topală, zisă şi ,,Cucoana Marghioala’’, pe meleagurile Bozienilor şi a noastre…, – o să mă interesez şi crede că n-am de-ncălţări, apoi glodurile-s mari şi aştept până ce va mai îngheţa la sate, – că în Sărbători… nici nu te poţi duce cu mâna goală…, – dar, oricum, am să mă interesez, spun… Am să caut şi pe la arhivele autorităţilor locale, poate dau de actul de moarte al bătrânei Maria Topală – dacă nu s-ar fi pierdut cu prilejul ultimului război – şi iarăşi, repet, te voi informa despre tot ce voi afla, la timp sau când voi veni personal la Iaşi…
III
Iată, bădie dragă, încetul c-un-cetul, ajunşi la ,,Scrisoarea a III-a’’… da nu cea ,,Din vale de rovine’’, ci la a matale, din sec. al XX-lea, la a matale dar, repet, şi prin care îmi ceri relaţii cu privire la Ion Topală, bunicul de pe mamă al păr. Furtună. Cine era tatăl lui Ion Topală şi când – pe lângă că voi sta de vorbă cu ceva bătrâni care mai trăiesc în Bozieni, dar, încă odată repet, lasă-mă să se limpezească vremea, să mă duc să caut la arhiva Sf. Pop. local, dacă dau actul de moarte din 20 Martie 1905 al lui Ion Topală şi acolo – fireşte că voi da – cum spui mata – ş-a cui fiu a fost Ion Topală… Voi merge dar şi la Sârbi – dar Sârbii aparţin de Vlăsineşti şi Vlăsineştii, de la (…), trec la Săveni, devin oraş… Dacă, repet, găsesc actul solicitat, da, voi scoate o copie şi ţi-l voi trimite, cu tot ce voi găsi la îndemână – cu cea dintâi poştă, dar după Sărbători, şi după ce s-a face o vreme ca lumea… Cu privire, în scrisoarea a III-a, la moartea bătrânei – îţi trimit deocamdată cele două autentice Scrisori din corespondenţa mea cu pr. F., păstrează-mi-le pân vin eu la Iaşi. Şi dacă găsesc actul…, îţi scot ş-o copie, dacă vrei… Cât priveşte fizicul – scundă, slabă, când am cunoscut-o noi, negricioasă, nu frumoasă dar distantă şi vorbăreaţă… Dar iată că ni lasă şi hârtia, dragă bădie!/ Te îmbrăţişez, Al. D. Faliboga’’.
Cu acest episod încheiem şirul unei bogate corespondenţe Alexandru D. Faliboga – Eugen D. Neculau, cărturari, doi fii ai acestor meleaguri, primul originar din Vlăsineşti, al doilea din Ungureni, doi prieteni de-o viaţă, primul, învăţător, ofiţer al Armatei Române, de două ori condamnat la moarte, fost prefect al judeţului Dorohoi, după Al Doilea Război Mondial, al doilea, un mare sociolog român, ctitorul Universităţii Populare Ungureni, prima Universitate Populară sătească din România.