DIN CORESPONDENŢA LUI ION CREANGĂ CU NICOLAE GANE
Autor, Ionel BEJENARU

În bogata corespondenţă a lui Ion Creangă (10 iunie 1839, Humuleşti – 31 decembrie 1889, Iaşi) cu Nicolae Gane (1 februarie 1838, Fălticeni – 16 aprilie 1916, Iaşi), acesta din urmă fost, printre altele, şi prefect de Dorohoi, se găseşte şi această frumoasă şi hâtră scrisoare, ca răspuns la întrebare adresată de Nicu Gane. Un răspuns, cum altfel, pe măsură. Redăm textul:

,,Iaşi 1881 Noemvrie 28/ Stimate Domnule Gane,/ La scrisoarea Dumneavoastră am cinste a răspunde:/

Tăunul este un fel de muscă lungăreaţă la trup, de culoare surie-gălbăe, care, mai cu seamă, bună-oară, fireşte, mai departe, vorba burlăcăritului, cu pişcăritele (mai ales caii de sex feminin) la partea delicată… puţin bulbucată… cu bortă la mijloc şi nici ca căt aiurea…/ Unii ţărani drăcoşi, prind câte un tăun, îi vâră un paiu în cur, apoi îi dă drumul cu paiul, încât fuge nebun de durere. Şi de aici a rămas vorba că ,,fuge ca tăunul cu paiul în c…” Prin urmare, zicătoarea se iea cu înţeles de iuţeală./ Altfel suntem sănătoşi, numai caracuda (n.n. expresie peirativă cu care erau ,,gratulaţi” unii junimişti), urgisită de soartă, aleargă şi ea după nevoile ei, maica tăunul cu paiul în cur./ Cu bine şi cu sănătate, să dea Dzeu să ne vedem- I. Creangă”.

Încâ odată, şi această scrisoare a marelui povestitor Ion Creangă către un nuvelist, Nicolae Gane, ne edifică asupra talentului şi stilului marelui humuleştean. Este, totodată, şi o dovadă a prieteniei celor doi, bine apreciaţi de Titu Maiorescu, bucurându-se de încrederea marelui critic literar român. Documentul la care ne-am referit îşi are povestea sa, înscrisă pe traseul Fălticeni – colecţia preotului cărturar Dumitru Furtună din Dorohoi – Muzeul din Dorohoi şi, actualmente, Muzeul Judeţean Botoşani.