Mihai MAXIM

La ultima ediţie GAUDEAMUS de cea mai mare audienţă la public s-a bucurat  „Viaţa mea este o poveste” de Florin Piersic (Bookzone, Bucureşti, 2022). Cine nu i-a citit cartea ar fi ispitit să gândească că succesul s-a datorat farmecului  personal al autorului . Numai că, după cum rezultă din sintagmă, acesta este o componentă a personalităţii individului, care se manifestă în orice situaţie. În cazul de faţă, pe scenă şi în viaţa personală. Optimismul şi verva molipsitoare, tonul sfătos, talentul de povestitor irump atât în conversaţie, cât şi în scris.  Situaţia s-a repetat şi la recentul BOOKFEST, unde „Minunile trăite” (Şcoala Ardeleană, Cluj, 2021) în viaţă şi transpuse în proză memorialistică de către  Corina Chiriac au atras à priori mulţimea de cititori. Şi presupunerea devenea  certitudine pe măsură  ce autoarea îşi prezenta cartea. Încă înainte de ora anunţată, scaunele din faţa scenei AGORA care urma să  găzduiască evenimentul erau ocupate iar, în curând, şi spaţiul de pe culoar a devenit neîncăpător. Dacă la lansările de carte obişnuite autorul îşi face un merit din a avea cât mai mulţi invitaţi de onoare, acum în prezidiu au luat loc doar autoarea, actorul Nae Alexandru de la Teatrul de Comedie „Constantin Tănase” şi  moderatoarea Oana Georgescu din partea Editurii „Şcoala Ardeleană”. Moderatoarea a avut o sarcină uşoară, pentru că autoarea este nu numai binecunoscută, ci şi iubită de public. Atât de cunoscută,  încât  la intrarea  în sală, am auzit o doamnă respectabilă întrebând-o pe ingenua de la Informaţii: Unde îşi lansează Corina cărţile?  Iar emisiunea „Opriţi timpul”  s-a identificat până într-atâta cu protagonista, încât  în familie vorbeam de emisiunea Corinei şi este păcat că s-a scos din grila de programe pentru că în artă nu se iese la pensie. A urmat apoi actorul Nae Alexandru care a interpretat câte un fragment din  piesele De profesie amant şi Serenada pentru Carul Mare din a doua carte a  Corinei Chiriac. Prestaţia actorului, răsplătită cu aplauze, a confirmat valoarea textului selecţionat dar şi a interpretării. În prezentarea cărţii autoarea a insistat pe câteva Minuni trăite, momente semnificative din viaţa sa, care ar fi putut foarte bine trece ca proză scurtă. Dar, după cum ne previne în Motto (Totul are un început, inclusiv sfârşitul./Apoi urmează un nou început),  fiind prezentate cronologic, puse cap la cap,  pot  trece şi ca roman autobiografic. Şi oricum, Corina a avut multe sfârşituri, dar şi mai multe începuturi fericite. Unică fiică a unor celebri muzicieni cu ascendenţă alogenă – tata, greacă, iar mama, armeană – ceea ce justifică includerea Corinei Chiriac în  volumul distinsei jurnaliste Madeleine Karakaşian  „Personalităţi armene din istoria modernă şi contemporană a României”(ARARAT, ed.II, 2020), era firesc să facă o carieră muzicală fulminantă. Talentul dublat de inteligenţă, muncă şi perseverenţă i-a asigurat un loc în constelaţia muzicii uşoare româneşti, performând  ca interpretă, compozitoare, textieră, realizatoare a unor emisiuni de televiziune, actriţă, scriitoare. Pentru a nu deveni monoton, un roman scris la persoana întâi, adresându-se direct cititorului, cere din partea autorului  măiestrie artistică şi prezentarea unor fapte care să-i ţină încordate atenţia şi curiozitatea, ceea ce Corina reuşeşte pe  deplin. Iar viaţa ei tumultuoasă ar putea servi ca sursă de inspiraţie pentru mai multe romane. Parte integrantă a vieţii artistice timp de mai bine de jumătate de secol, ea a fost o prezenţă activă nu numai pe scenele româneşti, ci şi-a reprezentat ţara la concerte şi festivaluri muzicale internaţionale, e adevărat,  până în 1989 doar în ţări socialiste. Numai în Cuba a fost de trei ori, ceea ce i-a permis să facă o descriere  a Havanei confirmând  astfel talentul literar. În Cehoslovacia a mers aproape ori de câte ori a dorit. Şi dorinţa  a depins de o dragoste neîmpărtăşită,  care îi dă fiori şi în momentul scrierii Minunilor (Mister X.). Cei şase ani de şedere în Florida i-au permis să cunoască şi viaţa de emigrant, însă Ţara tuturor posibilităţilor nu i-a dat satisfacţii pe măsura aşteptărilor şi, înţelegând că nu trebuie să-şi dezamăgească admiratorii, a revenit în ţară. Aici este respectată, adulată, iubită, apreciată. A câştigat zeci de premii naţionale şi internaţionale, a primit zeci de titluri, diplome şi distincţii în ţară şi în străinătate. Un moment de importanţă maximă din viaţa ei l-a constituit revelaţia Divinităţii, dezvăluită de duhovnicul său Arsenie Papacioc de la Mănăstirea din Techirghiol. Corina crede însă din convingere şi nu îl invocă pe Dumnezeu numai la necaz, aşa cum fac majoritatea creştinilor, ci îi mulţumeşte la bucurie şi la succes pentru că El i-a îndrumat paşii. Şi cum Corina pune suflet în tot ceea ce face, îşi îndeamnă şi cititorii Minunilor să creadă, aducând pentru aceasta citate din Biblie. Şi îşi încheie volumul cu o „Rugăciune de seară” şi un „Epilog”, în care îi citează pe Apostolul Pavel şi pe Episcopul Martir Ioan Suciu.       Am reprezentat cu bucurie şi dăruire Arta Românească pe mai multe meridiane. Am avut vocaţia de a fi Artist. Triumful existenţei mele este însă altul: prin intervenţie divină am devenit la 33 de ani Credincioasă. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al tuturor celor care m-au ajutat personal şi profesional – cărora le mulţumesc fără încetare – am aflat că Scena Vieţii este mult mai încăpătoare decât pare la prima vedere. Şi dacă tot ce am realizat va fi uitat într-o zi, sper că vor rămâne în urma mea Minunile Trăite pe Strada Speranţei. (Prezentarea de pe coperta  IV) Şi minunatul eveniment literar s-a încheiat cu minirecitalul Corinei Strada Speranţei. În picioare publicul cânta şi el, aplaudând frenetic. Într-adevăr, aceasta este CORINA!