Sursa primară: http://revistacultura.ro
Articol aparut pe 14:11:2013, în secțiunea Cultura mozaic, autor: Ionuț VULPESCU

Ori de câte ori vine vorba de cultura, finantistii nostri nu pun, desigur, mâna pe pistol (cum spunea un cunoscut demnitar nazist). În locul gingasului instrument, ei se folosesc de o lozinca la îndemâna, îndelung repetata: „Nu sunt bani“. Sau, atunci când demagogia lor e ceva mai rafinata, oamenilor de cultura li se raspunde: „Daca vreti sa investim mai mult în cultura, trebuie sa veniti cu solutii de finantare“.

Bunavointa fata de cultura
Replica de-a dreptul kafkiana, care n-are nici macar meritul de a fi cinica, asa cum este prima lozinca. Aceasta macar pretinde ca, într-o societate în care sunt bani ca sa se scrie cu oi pe dealuri numele conducatorului mult-iubit si sa fie suita demonstrativ pe cal o fiinta la ani-lumina distanta de ideea de aristocratie, nu exista fonduri pentru reviste literare si carti.

[…]

Legea sponsorizarii
Mai întâi, sa constatam ca una dintre legile a caror revizuire – ceruta cu insistenta de paturile cele mai largi ale societatii – este refuzata sistematic este Legea sponsorizarii. O lege elaborata în primii ani de democratie si demult depasita, deoarece cadrul social si economic a evoluat enorm.

[…]

Sa facem profitabil turismul!
Apoi ar trebui sa ne gândim ca România nu are nici o sansa la turismul pur si simplu. Ar trebui sa investim zeci de miliarde (pe care nu le avem) în infrastructura si sa alocam decenii (si nu le avem nici pe acestea), fara a avea vreo garantie ca, la capatul acestor eforturi, vom putea concura cu marile puteri din turismul mondial. Muntii nostri sunt foarte frumosi, dar nu sunt Alpii, iar Litoralul, în ciuda unor atuuri evidente ce tin de dezvoltarea din anii ’70, nu are decât doua luni de soare pe an. Spre deosebire de patru în Bulgaria, sase în Turcia si pâna la opt în Grecia sau Spania (de insulele tropicale nici nu e cazul sa mai vorbim).

[…]

Loterie si privatizari
În sfârsit, sunt metodele clasice de a face bani pentru cultura, utilizate în trecutul României si, azi, în alte state europene. De pilda, mult-hulitul rege Carol al II-lea a pus Loteria Nationala sa finanteze, cu 10% din profitul ei anual, Fundatiile Regale, care erau cea mai importanta institutie culturala a tarii. Astazi, dimpotriva, cei care conduc înca institutia respectiva s-au luptat ani de zile si au reusit, în cele din urma, sa „elibereze“ Loteria de „corvoada“ de a da bani culturii române. Ca si cum natiunea ar fi creat privilegiul Loteriei Nationale pentru ca aceasta sa faca bani în sine, nu în folosul natiunii însesi!

[…]

Ma întreb daca nu cumva ar trebui sa introducem anumite obligatii privind cultura în pachetele de privatizare ale societatilor ramase în portofoliul statului. Daca am fi facut asta cu bancile, de pilda, obligându-le prin contractul de privatizare sa vireze, sa zicem, 1% din profitul lor anual catre cultura, azi am fi fost departe. Înca mai avem destule companii publice foarte bogate, care îsi premiaza directorii si liderii de sindicat si îsi ridica vile de vacanta, dar nu au dat un ban pentru cultura româna. Prin privatizare, cei care le cumpara ar putea (eu spun chiar ca ar trebui) sa fie obligati sa îsi asume sustinerea culturii române.
Asta, desigur, în ipoteza ca vom continua cu actuala politica bugetara, prin care culturii nu îi revine nici 0,2% din PIB.

Articolul  complet poate fi lecturat la adresa: http://revistacultura.ro/nou/2013/11/cultura-sisau-bani/