„Cunoașterea prin cultură poate fi mereu o poartă deschisă spre prietenie”

            Prietenul nostru, jurnalistul și scriitorul ION N. OPREA – „Patriarhul literelor ieșene”- pășește la sfârșitul lunii aprilie pragul 90 al existenței sale.

            Dragostea și dăruirea lui Ion N. Oprea pentru cuvântul scris și pentru cărți cât și curiozitatea lui mereu crescândă pentru citirea lor, vine de demult, de acum mai bine de opt decenii, din copilăria petrecută în casa părintească din Priponeștii Tutovei, după cum marturisește în rândurile de mai jos incluse în ciclul „Istorii, comentarii, miscelanea”(Editura Armonii Culturale, Vrancea, 2021, vol. 33, p. 211):

          “Am iubit cartea, am îndrăgit-o de când nu o aveam că părinții puțin știutori de carte scrisă nu aveau bibliotecă la noi acasă. Circula cartea vorbă-vorbă iar la clacă, iarna, erau momente când literatura zbura de la unul la altul, printre culegătorii ei numarându-ne și noi copiii care am reținut câte ceva. Mai apoi, în școală am înțeles că cenaclul  de răspândire a ceea ce scriseseră Ion Creangă și Mihai Eminescu, Petre Ispirescu sau Calistrat Hogas, om de prin părțile noastre, era și portul spuselor lor de la unul la altul. Citește tu, îmi dai cartea și mie, iar eu o dau mai departe…”

               A absolvit șase clase primare la școala din satul natal și trei clase de gimnaziu la Seminarul “Veniamin Costache” din Iasi, Cursurile liceale le-a urmat la Colegiul “Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, absolvindu-le în anul 1951. În tot timpul studiilor primare, gimnaziale și liceale, dragostea de carte i-a fost tovarăș bun de studiu și i-a deschis noi orizonturi de educație, cultură și cunoaștere.

             Când a promovat la liceu, I.N. Oprea (INO cum îl apelează prietenii) a întâlnit adevăratul  cenaclu literar la Biblioteca școlii dar și la Biblioteca orășenească “Stroe Belloescu” din Bârlad, unde își desfășura întâlnirile de lucru Cenaclul literar “Alexandru Vlahuță”, cenaclu la care a fost nelipsit pe toată perioada școlii medii. Contribuțiunile sale jurnalistice și literare sunt cunoscute și apreciate nu doar pentru cuvintele conținute în ele ci și pentru valoarea lor istorico-documentară de netăgăduit.

               Pentru Ion N. Oprea, un profesionist de excepție și un intelectual prin vocație, cartea a fost “dragoste la prima vedere” și a rămas, până astăzi, pasiunea vieții sale.

               În perioada 1951 – 1954 a efectuat stagiul militar în unitatea de la Someșeni – Cluj. Acolo și-a făcut și ucenicia ca publicist la ziarele Scutul Petriei, Glasul Armatei și Apărarea Patriei, fiind evidențiat pentru rezultatele foarte bune ale activității sale.

              După terminarea stagiului militar, între anii 1954 și 1958 a lucrat ca redactor și șef al secției cultural literare la ziarul Steagul roșu din Bârlad. În anul 1962 a absolvit Facultatea de stiințe juridice și administrative  din cadrul Universității “Al.I. Cuza” din Iași, apoi ciclul de postuniversitare în științe economice tot la Iași.

             A lucrat în administrația de stat, în comerț și finanțe publice până în anul 1990 când a ieșit la pensie. În tot acest timp, a colaborat fără întrerupere în presa locală și centrală publicând în Flacăra Iașului, Vremea nouă-Vaslui, Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Presa noastră, Scânteia pionierului, ziarul FINANCIARUL etc.

                 După 1990 a continuat să colaboreze la noile ziare: Monitorul de Iași, Ziarul de Iași, Obiectiv unde s-a ocupat de publicistica cititorilor în diferite rubrici, printre care și cea intitulată: „Din scrisorile, telefoanele și audiențele cititorilor” pe baza careia a editat apoi volumul „Cu capul pe umărul meu, jurnalistică împreună cu cititorii”.

                  În revista “Vatra veche” nr. 9 (57) din septembrie 2013, la pagina 73, INO spune: „Sunt un om care am fost curtat de ceea ce se numește  moarte, dar am refuzat-o cu fermitate. Cu puteri nebănuite, venite de la Dumnezeul ceresc sunt un luptător, cel puțin așa cred eu. Un om care a pierdut multe în viață, mereu nevoit să o iau de la capăt, fără a ajunge prea departe…Dar cu o avere de 40 de cărți, între 300-500 de pagini fiecare (acum peste  150 de cărți), scrise într-un sfert de secol de viață și cu pasiune de jurnalist…”

               Astăzi, la trecerea a circa 10 ani de la scrierea rândurilor de mai sus, putem completa aratând că INO, „patriarhul literelor ieșene”, în cele nouă decenii de viață a pus bazele unui solid „edificiu literar”format din peste 150 de volume scrise de unul singur sau în colaborare și care însumează peste 85.000 de file la care se adaugă și cele ale miilor de articole publicate de jurnalistul perseverent și talentat, autentic „maestru al cuvântului scris”.

              Multe dintre cărțile scrise de juristul,  economistul și istoricul local-cultural literar Ion N. Oprea sunt despre orașele Moldovei: Bârlad, Vaslui, Dorohoi, Huși, Răducăneni, Siret, Câmpulung Moldovenesc, Iași și cuprind ample referiri și la comunitățile evreiești de pe acele meleaguri. Sunt amintite și momentele întunecate ale istoriei României când mii și mii de evrei nevinovați au căzut victime urii, intoleranței și neomeniei unui regim totalitar. Autorul binecuvântează memoria acelor oameni de mare omenie care au știut să întindă o mână de ajutor semenilor lor prigoniți și uciși doar pentru singura lor vină de a se fi născut evrei.

               În scrierile sale, INO își evocă cu deosebită căldură profesorii, colegii de liceu și de facultate, colegii cu care a colaborat în publicistica românească. Mulți dintre aceștia au fost evrei și el îi păstrează mereu în suflet și le dedică pagini scrise cu alese sentimente de prietenie și prețuire.

            Dicționarul „Personalități 300 la număr”apărut sub semnatura sa în Colecția „OPERA OMNIA” a Editurii TipoMOLDOVA Iași, „o carte cât o întreagă bibliotecă” cuprinde un Cuvânt Înainte în care autorul arată: „Pentru ca marile noastre personalitați să nu rămână de tot în uitare am găsit necesar să le prezint – măcar pe unele – fie și numai pentru a le reaminti. Pe ele, cele din eternitate, dar și unele din activitate.

               De observat că, pe ici-colo, vorbind de unii, încerc să readuc în pagină, nu doar atmosfera timpului lor, ci trec în revistă și familii întregi din marile neamuri care ne-au onorat Țara, prin aceasta onorându-i, în subsidiar punându-mi întrebarea, nu doar nostalgică, cine-i înlocuiește?”

                 Acest dicționar este OPERA MAGNA a ziaristului Ion N. Oprea care cu pasiune și tenacitate a scos la lumină din hrisoave, cronici și letopisețe documente importante pe care le-a transpus în mii și mii de pagini scrise despre istoria neamului românesc cu ferma convingere: „Cunoașterea prin cultură poate fi mereu o poartă deschisă spre prietenie”, convingere ce i-a animat și îi animă întreaga viață.

               La lansarea uneia din cărțile scrise de INO, „cărămizi” puse de el la temelia culturii românești, prof. univ.dr. ing. Mandache Leucov arăta că „acestea înseamnă o muncă titanică, realizată nu dând libertate imaginației ci consultând documente, mii și mii de pagini din presa vremii, tomuri de legi, cărți și iar cărți, toate din Arhivele Statului sau particulare, el fiind un cititor și un scotocitor al bibliotecilor. Paginile sale din domeniul ziaristicii, prezentarea marilor personalități de pe plaiurile moldovene și micromonografiile au readus în fața cititorilor adevarata cultură românească, redescoperită de Ion N. Oprea care de ani de zile dă la o parte «colbul de pe vechile cronici și cazanii» și cercetează cu acribie trecutul neamului sau”.

             Acum, la zi aniversară, îi transmit prietenului INO sincere urări de mulți ani binecuvântați și fie ca Dumnezeu prin ajutorul și grija sa să-i adauge mulți ani vieții, ani presărați cu putere de munca și inspirație, dar să dea și viață anilor săi pentru a-și împlini și în continuare,…până la 120 de ani, pasiunea pentru cultură și cunoaștere.

            Fie ca șiragul cărților publicate de INO să se mărească mereu cu noi și noi volume, prețioase nestemate de suflet.

          Din Viața noastră, Jurnal din Israel, p.26-27, 5 iunie 2022.