Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Iacov Antonovici. Viaţa şi  opera de Costel Pascaru, Bârlad, cu prefaţă semnată de prof. dr. Laurenţiu Chiriac, dar necomplete

Primit pentru publicare: 13 Iul. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 15 Iul. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

…”Un depozitar de un fel deosebit l-am găsit în „Notiţele…” sale şi pe Ioan Antonovici, scriam în 2011 când am redactat şi publicat cele două volume, circa o mie de pagini, editura Pim, Iaşi, în regie proprie, intitulate Ioan Antonovici – Depozitarul, lansate şi la Bârlad la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” cu concursul domnişoarei Geta Modiga, moderator, prezenţi şi istorici – prof. Oltea Răşcanu – Gramaticu şi Gh. Clapa, altădată şi prof. univ. Ioan Scurtu din Bucureşti, Gh. Buzatu de la Iaşi, dar nu numai. Ne-a lăsat „scrierea” colaboratorilor săi integrală. Simple  note. Unele mai substanţiale, ca amintiri ale copilăriei şi vieţii lor, altele chiar… simple note. Indescifrabile, uneori. Le-am identificat, copiat şi redat în cartea de faţă, păstrându-le aproape în totalitate paternitatea, cu speranţa că în felul acesta uşurez munca viitorilor cercetători în manuscrise”.

Şi mai scriam mai încolo: …”Identificându-l, am constatat că manuscrisul, cu cota 127, de la Arhivele Statului- Iaşi, care conservă depozitul Ioan Antonovici, a avut înaintea mea şi alţi cercetători: Gh. Balica – în 1966 şi 69, Gh. Taşcă -3 noiembrie 1975, Elena Lungu – 1976, R.P. Anghel -1978, F. Ursu – 1984, M. Stamatin-1986, Gh. Baciu -2007 şi 2008.

E vorba însă nu de o singură cotă ci mai multe…cuprinse şi completate dintr-o bibliografie destul de bogată…

Iacov Antonovici. Viaţa şi opera de Costel Pascaru, Editura Sfera Bârlad – 2016, 138 de pagini,  volum apărut sub egida Societăţii literar-culturale Academia bârlădeană, cu sprijinul financiar al acesteia, despre care prof. dr. Laurenţiu Chiriac scriind despre „Iacov Antonovici – geniul bărlădean al românismului” afirmă pe bună dreptate: „ Vasta operă a lui Iacov Antonovici – foarte bine prezentată în lucrarea profesorului Costel Pascaru – reprezintă deja un preţios tezaur al culturii române, constituind în acelaşi timp – cea mai importantă contribuţie la cunoaşterea istoriei meleagurilor bârlădene şi cea mai elocventă preocupare pentru monumentele  religioase din zonă” numai că atât autorul cât şi prefaţatorul, cei de la Academia bârlădeană în primul rând, rămânând în zona „pipăitului”, uită să spună că opera nu-i este prezentată în totalitate, iar eu m-am înşelat în ce am scris mai sus cu privire la cercetare şi oamenii care o fac. Parte din tezaur, de loc puţin, pentru istoricul Costel Pascaru continuă să rămână ascunsă la arhivele statului Iaşi şi Vaslui, în ceea ce a scris Ion N. Oprea în „Ioan Antonovici-Depozitarul”, Operă, două volume, 493 plus 493 de pagini, editura PIM, Iaşi, 2011, nici pomenite măcar la bibliografie ori în subsol, ca, de altfel, şi ce a scris  prof. Oltea Răşcanu-Gramaticu, istoric, despre ierarh şi opera sa, un „Nicolae Iorga al Bârladului”.
                                              *
Ca să fie înţeles reproşul de natură ştiinţifică dar şi personală redau următoarea notă consemnată de mine în volumul „Astea-mi rămân. Referenţe, referenţe”, Editura PIM, 2014, p.162, notă de la 28 ianuarie 2011.”Greu, greu se mai scriu cărţile! Lucrez de zile bune cu domnul  Huşanu la cartea , „Notiţe istorice despre bisericile din ţinutul Tutovei” a lui Ioan Antonovici. Eu cu scrisul şi cu concepţia, el cu tehnoredactarea. Dacă nu l-aş fi avut alături, singur nu ştiu cum m-aş fi descurcat de-a lungul anilor. Împreună, mergem cum mergem, adică bine, zic eu.

Astăzi m-a alarmat. Citesc mesajul său, expediat mie: „e jale mare!  Deschid fereastra calculatorului, şi ce aflu? Domnule Oprea. Am terminat de cules Manoliu, dar cu  Antonovici e jale mare. Pentru că eu am pierdut exemplarul la care lucrasem foarte mult (alipirea virgulelor etc.) – acum am primit – normal –  acelaşi text. Şi m-am apucat din nou să repar totul. Abia fac 25 de pagini pe zi.

Asta-i viaţa! Deci lucrarea va dura, plus adăugirile d-vs…
Dar prin prea multe am trecut. Mergem înainte!
V-am scris ca să ştiţi ce se întâmplă.
S-auzim numai de bine! Costică Huşanu”.
                                             *
… „Dorind fericire şi prosperitate Bârladului, crede prof. dr. Laurenţiu Chiriac,  Iacov Antonovci aspira să-l facă şi mai cunoscut şi mai luminat spiritualiceşte”, pe oraşul Bârlad. Numai că volumul la care ne referim – Iacov Antonovici. Viaţa şi opera de Costel Pascaru – deşi bine scris, cu acribie, nu-i rezultatul unei cercetări complete, nici istoric, nici literar, nici jurnalistic. Nimic-nimic despre Ioan Antonovici din manuscrisele de la arhive, notiţe istorice tutovene, devenite cărţi, cu atâtea informaţii de preţ, descoperitori de alte izvoare documentate –George –Felix Taşcă şi Neamul Tăşculeştilor, 2011, 340 pagini, – doar o simplă citare despre Gr. Creţu profesorul lui Antonovici care cu cartea lor au făcut posibilă completarea volumului „Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene – 1870-2003”, 2004,312 pagini, în 2008 aducând-o la 471 de pagini…

                                      Ion N. Oprea, 11 iulie 2019