Cunoașterea rațională sau discursivă la jurnaliști și scriitori

Cunoașterea rațională constă în obținerea de cunoștiințe despre obiect, fenomen și acțiune, pornind de la cunoștințe anterior existente, prin aplicarea unor operații și procedee logice care aparțin gândirii. Cunoașterea rațională poate avea loc și în absența obiectului cunoșterii, ea efectuându-se fie pe baza studiului informației existent în cărți, presă, radio, televiziune, sau comunicată intersubiectiv, fie în dialogul interior al subiectului cu el însuși. De aceea, cunoașterea rațională este mediată ea se realizează prin intermediul limbajului scris sau vorbit, astfel încât semnele și expresiile lingvistice sun substituienții obiectelor reale și ai experiențelor anterioare ale subiectului. Astfel, cunoașterea se  detașează de perceptibil, de variabil și individual, devenind social-istorică și generală.Posibilitatea subiectului de a lua în considerare cât mai multe obiecte crește nelimitat:el se poate referi la experiențele sale trecute, la experiența prezentă sau trecută a altor subiecți, dar mai ales se poate  referi la posibil și viitor.Prin intermediul cunoașterii raționale se pătrunde la cele mai profunde niveluri de organizare a realității, structuri necesare, esențiale și generale care sunt exprimate în enunțuri testabile din punct de vedere al valorii lor de adevăr. Gândirea este operatorie: cu ajutorul conceptelor și al enunțurilor se realizează o serie de operații complexe și calcule prin care este prelucrată informația, în vederea decantării adevărului de fals, pentru a-i prescrie o ordine gneosologică, pentru a-i mări volumul și pentru a putea fi aplicată. Cu ajutorul gândirii subiectul obține maximum de creativitate și obiectivitate , realizând o altă lume, de natură ideală, prin care sunt dezvăluite semnificațiile cele mai profunde ale lumii reale.

Operația prin care se realizează penetrarea esenței se numește abstractizare. Esențele nefiind dezvăluite dintr-o dată, nici noțiunile nu sunt fixe, imuabile, ci suferă transformări în conținutul lor, având un caracter istoric, și fiind în concordanță cu evoluția cunoștințelor despre obiect. Astfel, a conceptualiza înseamnă a gândi esența lucrurilor.În acest domeniu manualele de logică formală ale logicianului P.Botezatu, printre care și Cursul de logică de la Universitatea din Iași sunt exemple pentru tema noastră.

Ca forme ale gândirii, noțiunile au o structură proprie care rezultă din însăși geneza noțiunii, din însăși împrejurarea că noțiunea exprimă clasele de obiecte în esența lor. De aceea, orice noțiune are o sferă, extensiune, în care sunt exprimate obiectele ce alcătuiesc clasa respectivă, și un conținut , în tensiune, prin care sunt exprimate proprietățile comune și esențiale ale obiectelor care alcătuiesc clasa noțiunii.

Cele mai importante operații logice constructive sunt generalizarea și determinarea, diviziunea și clasificarea, analiza și sinteza. Diviziunea și clasificarea sunt operații logice prin care sunt ordonate obiectele realității în clase. Un merit mare al structuralismului  este de a fi sesizat necesitatea ordinii gnoseologice chiar în gândirea sălbatică, de unde ideea că oricărui act uman îi este specifică o anumită ordine.Gândirea cultă a impus inițial modelul aristotelic  de sistematizare științifică, prin ordonarea obiectelor reale, a lucrurilor, despre care știm ceva.Metodă folosită în jurnalism. Cunoașterea pe care o exprimăm în noțiuni este orientată către lume și este folosită pentru a clasifica lucrurile lumii. În antichitate s-a folosit silogismul în acest domeniu.”Societățile pe care le numim primitive nu concept că între diversele niveluri de clasificare ar putea exista o propastie: ele și le reprezintă ca etape sau ca momente ale unei necontenite tranziții.“( Cl.Levi-Strauss, Gândirea sălbatică, tr. Rom. Editura științifică, București, 1970, p.291.).

Cu ajutorul noțiunilor de unire și separare , Aristotel întemeiază în mod exact noțiunile de afirmare și de negare, care sunt specific propozițiilor.( Aristotel, Despre interpretare, 1, 16a. ;I Metafizica, 0-IX, 10, 1051 b.)

Trecerea de la exact la inexact, de la indefinite la definit, se realizează în vederea unificării pe cale teoretică a experienței prin mijlocirea sistemelor logico- matematice.În acest sens sunt înlocuiți indivizii nedefiniți prin indivizi definiți, clasele și relațiile inexacte prin clase și relații exacte, continuurile relative prin continuuri absolute.

În sens restrâns, teoria este un ansamblu de reguli, de legi, sistematic organizate, care descriu, explică și prevăd un mare număr de fapte.Acestui sens restrâns îi răspund în primul rând teoriile științifice.Teoriile științifice sunt creații umane a căror construcție, conștientă, prin satisfacerea unui program riguros de ordin logic, produce deopotrivă satisfacții intelectuale și estetice.

Ajuns la nivel teoretic, cunoașterea necesară pentru creatori și jurnaliști se continua în aplicații.Prin aplicații, cunoașterea se valorifică și se evaluează.

Percepția și gândirea, alături de alte forme ale conștiinței, cum ar fi imaginația, intuiția etc, mijlocesc permanent și plenar realizarea întregului demers gnoseologic, atât de necesar ziaristului de profesie.