D.M. GAFTONEANU

Recitesc a mia oară… (Va rămâne… între doi!)

Motto: ,,Poeţii pot fi definiţi ca fiinţe care ştiu cel mai bine să spună ce-i doare.” (Pedro Salinas)

Parodie-pamflet, prozopoem satiric după poezia ,,Cântăreţi bolnavi” de Lucian Blaga cu accente, reverberaţii şi creionări de profil ale personajului central din poezia ,,Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu. Subspecie literară recomandată iubitorilor de literatură cu un fin şi abundent simţ al umorului.

Recitesc a mia oară…(vorba vine, care… sută!)
,,Cântăreţi bolnavi” de Blaga. De când lumea, cunoscută.
(,,…Lacrimi… boală… strune… cetini… foc… şi soare… suflet… spadă,
Răni… amurguri… nesfârşire… taină… cântec… şi baladă,
Vântul veşnic… punţi… şi doruri… teacă… zadă… crini în gură,
Iarăşi, iarăşi… pururi, pururi… un sfârşit… şi o armură!”)
………………………………………………………………………………….
Un poem modern, spun unii. După alţii, desuet.
…Primul gând? Îmi aminteşte de… ,,statutul” de poet,
Scrib-redactor, Eminescu, personajul, Dionis,
Bun tipar de… moda zilei, nefericelui  proscris.
…O (de)scriere fidelă, operă de zile mari,
Confirmată de…,,izvoare” şi de… martori oculari!
Plină ochi de adevăruri şlefuite cu migală,
Circulă neperimată şi mereu mai actuală,
De un veac şi jumătate, inspirată ,,erezie”,
Un portret-robot al unui… creator de poezie!
(…Necesar în îndrumarea unor tinere talente,
Suflete… cu suflet mare, însă… tare inocente!)
…Un poet, de bună seamă, e un Moise în pustiu,
O  ,,fosilă” care… scrie, e un dinozaur viu!
,,Visător” ca Don Quijotte, printre morile de vânt,
Un Heracles, ,,brad puternic” ce doboară la pământ
Lei şi hidre din cuvinte, caracatiţe-expresii,
Cu Sisif coleg de muncă, partenerul de depresii!
Ca un ciclop din vechime care altceva nu vede,
Decât vorbele scăpate… legilor lui Arhimede!
…Un toreador ce luptă… cu el singur, fără taur,
Sau Ulise (mă rog,… Iason!) căutând ,,lâna de aur”…
Odiseu (mai des… Ulise!) pe un cal troian sau Pegas,
În cetatea de silabe, Troia lui, micuţul… Vegas!
…Incomod precum Ovidiu, exilat pe litoral,
Admirat ca… ,,iuda” Brutus, ,,loialist” fără egal,
Ca un Armstrong ori… Gagarin, amândoi… nişte ,,lunatici”,
(,,Buni vecini” pe astrul nopţii … doi ,,amici” tare simpatici!)
…Un încurcă… multă lume, mai mereu cu punga goală,
Coatele tocite bine şi murdare de cerneală.
În concediu, viaţa toată, fără şefi sau stat de plată,
Tren, maşină sau tramvaie… nu e cazul, altă dată!
…Rareori o masă bună, mărunţiş prin buzunare,
Sănătatea? Ce e aia?… Mulţumim de întrebare!
De la stat, o locuinţă, mică şi dărăpănată,
Cămăruţă cu chirie… niciodată achitată,
Cu păianjeni prin unghere şi cu praful gros cât palma,
Aruncate ca din spaţiu, cărţi şi ghete stau de-a valma!

Un clondir cu lumânare ţine locul unui sfeşnic,
Lilieci pitiţi prin colţuri par să doarmă somnul veşnic,
Un motan care visează peştele din frigider,
Şoareci cu priviri flămânde, căutându-l pe Homer,
Purici, ,,puncte  pişcătoare” din regatul invizibil,
Dau anunţ de gazdă bună, donator de… ,,combustibil”.
Ploşniţe în escadrile, pregătite de asalt
Cu ,,unelte” ce ar scoate şi… petrolul din asfalt.
Un tablou apocaliptic cu temperaturi sub zero,
Ah, ce bun era în preajmă un incendiu à la Nero!
(Fără pic de foc în sobă… la ce bun, ce-ţi trebuieşte,
Când planeta, spun savanţii, an de an, se încălzeşte?)
Şi curcanul din ogradă, gâlgâind la interjecţii,
Cu un piept ce aminteşte ,,semenul” din intersecţii…
Vai de biet de el, poetul, doar atât i-a mai rămas
Să se sature… cu versuri, ,,maidanezul” de pripas!
La idei, cu ochii-n patru, ,,încordat” precum un arc,
Cont în bancă, da, desigur… dar vorbim de cea din parc!
O familie? Există!… dintr-o singură persoană,
Şi prieteni… într-o zonă unde lenea e cucoană!
Caractere pe tiparul ,,personajului” din ceaţă,
Coate-goale, taie-frunză, fără nici un rost în viaţă…
Cu o viaţă austeră, plină de privaţiuni,
Fericit dacă primeşte… resturi de promisiuni!
Singur-cuc pe lumea asta, el de grijă să îşi poarte,
Cât despre celebritate, mai încolo, după moarte…
Îmbrăcat cu multă grijă, nu a fost decât o dată,
La funebra lui ,,plecare”… la costum şi la cravată!
Regretat doar de motanul, despre care…v-am mai spus,
Şi de câţiva ,,prieteni”, dintre cei…marcaţi mai sus!)
…O concluzie se trage, transparentă, străvezie,
Straşnică profesiune, scriitor de poezie!
Vreau să ştie ,,catindaţii” ce-o râvnesc cu disperare,
Doar lui ,,Emmy” şi lui ,,Fane”, li se spune ,,X” cel Mare!
După cum se vede treaba, îmi e teamă pentru voi,
Clasamentul poeziei… vine de la locul doi!
Dar, depinde, căci se ştie, e la noi un… obicei,
Cu căsuţa rezervată… deci, mai jos: cu locul trei!
Pentru cine-i rezervarea… incomodă întrebare,
Modestia mă opreşte să o zic în gura mare!
…Dacă după cele spuse, tot mai vreţi să fiţi poeţi,
Sunt destule trei cuvinte: viziune de orbeţi!
…Cam aceasta e ideea, în doar câteva cuvinte,
Ce le-a fost inoculată liceenilor în minte:
,,Toţi, atenţie la mine, nu vă sunt eu dascăl, vouă?
Trebuie ca să alegeţi una din acestea două:
Fie, şlefuiţi din vorbe lipsuri multe cu convulsii,
Fie… vile şi Ferrari, bancomate şi excursii!”
Dacă vreţi eterne glorii cu parfum de poezie,
E condiţie de bază: să trăieşti în sărăcie!
O imagine e certă, rezultată din sondaje:
,,Alpinişti de cursă lungă pe traseu cu derapaje,
Presărat vă este drumul cu căderi spectaculoase,
Poezii nereuşite, cu iluzii şi angoase!”
…Un răspuns probabil-foarte, de altfel, nu mă surprinde:
,,Asta nu e pentru mine, recunosc că nu mă prinde”…
…Confirmat de analize, ADN-uri şi amprente,
Rari de tot suntem poeţii (!)… câţiva, literalmente!

Ca furnicile ce urcă Everesturi de idei,
Mai adesea sunt bărbaţii dar există şi femei…
Printre vorbe ca vandalii (gloate din imperiul hunic),
Căutând un Eldorado– pe o stradă cu sens unic…
… Ai descurajat, maestre, generaţii de talente,
Chipuri creţe şi isteţe, nulităţi polivalente…
Ooops, acum îmi dau eu seama, daaa, la mijloc e o taină
Ce portretului îi vine… tare bine, ca o haină,
Ai dorit, ca prin aceasta… (va rămâne între noi),
Plini de glorie perenă… să nu fim mai mult de doi!
………………………………………………………………………
… Mă întorc din nou la Blaga, la bolnavii cântăreţi,
Grav atinşi de maladia… triştilor petrecăreţi,
Amintindu-mi de proverbul, cu înaltă profunzime,
Că ,,poet e tot românul”– vorba noastră din vechime!
… Ne pricepem la politici şi la… toate câte cele,
(Uite-aşa, ,,experţi” ne naştem… şi în lună şi în stele!)
… Dacă tot se vinde bine literatul eminent,
Cu tupeu la cât încape peste bruma de talent,
Şi limbaj de lemn… (citeşte: ,,cioplitorul” vanitos),
,,Gratulat”(spun cerberi-critici!): ,,element nesănătos”,
Rezonant… nerezonabil(!) dintr-o pană, tristă liră…
Jurii, cercuri, publicaţii de umor şi de satiră,
Hotărât, îmi vreau ,,căsuţa” la panoul de onoare,
Primul loc, lăsaţi-l liber! Ce vă este cu mirare?
Exemplar ca mine… poate, la vreo două-trei milenii,
…Anonim, semnez ,,Poetul”. Nou-venitul… printre genii!

 2012