Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. OMUL SINGUR DIN MINE

    POEZIE DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

     

     

     

     

    OMUL SINGUR DIN MINE


     

    Nu sunt singur faţă de-oricine,
    sunt stingher faţă de mine,
    sunt bolnav de tot, mă sting
    parcă-n fuga unui vânt
    care fierbe şi mă-nvinge.
    Un om singur,un om singur
    se aşeaza lângă mine
    şi mă-nvaţă ca să plâng.
    El îşi bate joc de viaţă,
    sau,de soartă…cine ştie.
    “-Hei,trezeşte-te! Eşti singur?-
    se preface că nu ştie-
    …fericirea ce o cauţi
    e în dibacia minţii
    şi-ndemâna oricui.
    Cei cu suflete, ca tine, sunt aici,
    pe veci sortiţi
    să respire doar cuvinte,
    să le mestece, să zbiere
    că sunt prea nefericiţi!
    Nu-i nimic, doar pune mâna
    pe un bici şi trage-n ea!
    Cum în cine?-n suferinţă!
    Ce,te doare sau…pierzi toate?-
    trage-mă că este rea!
    Ha!te-nşfacă iarăşi chinul!
    ce,…te bântuie tristeţea,
    te învinge, te sugrumă
    şi te laşi bătut de ea?!
    Taci şi-nghiţi ca şi martirul
    şi zâmbeşti cu nepăsare,
    sau tu crezi că-i mult mai simplu
    să te-mbeţi cu cimitirul_
    Vrei s-ajungi să bei pământ
    să guşti praf şi colb din lună
    sau să fii un demon sfânt
    într-o lume prea nebună?!”
    Omul singur mă priveşte,
    Parc-ar vrea ceva să-i spun…
    Îi arăt aşa, în silă
    frânghia şi un săpun:
    Zbier şi ţip, mă doare gura:
    “-Ia şi-agaţă-te de dânsa,
    dar să ştii, nu-mi place asta!
    Am urât întotdeauna avortorii, ucigaşii,
    chiar trădarea şi minciuna,
    dar mai mult, urât-am tare
    pe cei care cred că viaţa
    e un drept ce-l au în mână
    şi-şi fac locul în mormânt
    cu săpunul şi cu aţa!
    Îşi îneacă ochii-n vomă,
    sunt nebuni de tot, demenţi;
    eu le zic doar simplu- laşi!”
    Doarme noaptea; eu nu pot
    să-mi adorm omul din mine
    care-adulmecă mirosul
    unei ploi ce curge-n geam.
    Nu aşteaptă chiar pe nimeni?
    Suferă de insomnie,
    sau se face că-i bolnav?
    “-Ia citeşte-mi de iubire-
    iar se zbate tare-n mine-
    o poveste cunoscută,
    mult prea simplă şi banală,
    despre mine, despre tine,
    sau, mai bine despre-o fată
    prinsă-n poftă sexuală!…”
    Dar îi zic:”-Eu nu mai ştiu,
    nu ştiu nimic!”
    E turbat, l-a prins furia
    şi îmi ţipă în ureche:
    “-Eu aşa de singur,
    singur,
    eu nu pot a mai trăi!”
    Moare luna, moare omul
    tot atât de singur…
    Poate-o să găsesc iar unul
    care să-mi aducă somnul!

     

                                                                            

                                                                   

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5