Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. OMUL SINGUR DIN MINE

POEZIE DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

 

 

 

 

OMUL SINGUR DIN MINE


 

Nu sunt singur faţă de-oricine,
sunt stingher faţă de mine,
sunt bolnav de tot, mă sting
parcă-n fuga unui vânt
care fierbe şi mă-nvinge.
Un om singur,un om singur
se aşeaza lângă mine
şi mă-nvaţă ca să plâng.
El îşi bate joc de viaţă,
sau,de soartă…cine ştie.
“-Hei,trezeşte-te! Eşti singur?-
se preface că nu ştie-
…fericirea ce o cauţi
e în dibacia minţii
şi-ndemâna oricui.
Cei cu suflete, ca tine, sunt aici,
pe veci sortiţi
să respire doar cuvinte,
să le mestece, să zbiere
că sunt prea nefericiţi!
Nu-i nimic, doar pune mâna
pe un bici şi trage-n ea!
Cum în cine?-n suferinţă!
Ce,te doare sau…pierzi toate?-
trage-mă că este rea!
Ha!te-nşfacă iarăşi chinul!
ce,…te bântuie tristeţea,
te învinge, te sugrumă
şi te laşi bătut de ea?!
Taci şi-nghiţi ca şi martirul
şi zâmbeşti cu nepăsare,
sau tu crezi că-i mult mai simplu
să te-mbeţi cu cimitirul_
Vrei s-ajungi să bei pământ
să guşti praf şi colb din lună
sau să fii un demon sfânt
într-o lume prea nebună?!”
Omul singur mă priveşte,
Parc-ar vrea ceva să-i spun…
Îi arăt aşa, în silă
frânghia şi un săpun:
Zbier şi ţip, mă doare gura:
“-Ia şi-agaţă-te de dânsa,
dar să ştii, nu-mi place asta!
Am urât întotdeauna avortorii, ucigaşii,
chiar trădarea şi minciuna,
dar mai mult, urât-am tare
pe cei care cred că viaţa
e un drept ce-l au în mână
şi-şi fac locul în mormânt
cu săpunul şi cu aţa!
Îşi îneacă ochii-n vomă,
sunt nebuni de tot, demenţi;
eu le zic doar simplu- laşi!”
Doarme noaptea; eu nu pot
să-mi adorm omul din mine
care-adulmecă mirosul
unei ploi ce curge-n geam.
Nu aşteaptă chiar pe nimeni?
Suferă de insomnie,
sau se face că-i bolnav?
“-Ia citeşte-mi de iubire-
iar se zbate tare-n mine-
o poveste cunoscută,
mult prea simplă şi banală,
despre mine, despre tine,
sau, mai bine despre-o fată
prinsă-n poftă sexuală!…”
Dar îi zic:”-Eu nu mai ştiu,
nu ştiu nimic!”
E turbat, l-a prins furia
şi îmi ţipă în ureche:
“-Eu aşa de singur,
singur,
eu nu pot a mai trăi!”
Moare luna, moare omul
tot atât de singur…
Poate-o să găsesc iar unul
care să-mi aducă somnul!

 

                                                                        

                                                               

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5