Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. OMUL SINGUR DIN MINE

POEZIE DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

 

 

 

 

OMUL SINGUR DIN MINE


 

Nu sunt singur faţă de-oricine,
sunt stingher faţă de mine,
sunt bolnav de tot, mă sting
parcă-n fuga unui vânt
care fierbe şi mă-nvinge.
Un om singur,un om singur
se aşeaza lângă mine
şi mă-nvaţă ca să plâng.
El îşi bate joc de viaţă,
sau,de soartă…cine ştie.
“-Hei,trezeşte-te! Eşti singur?-
se preface că nu ştie-
…fericirea ce o cauţi
e în dibacia minţii
şi-ndemâna oricui.
Cei cu suflete, ca tine, sunt aici,
pe veci sortiţi
să respire doar cuvinte,
să le mestece, să zbiere
că sunt prea nefericiţi!
Nu-i nimic, doar pune mâna
pe un bici şi trage-n ea!
Cum în cine?-n suferinţă!
Ce,te doare sau…pierzi toate?-
trage-mă că este rea!
Ha!te-nşfacă iarăşi chinul!
ce,…te bântuie tristeţea,
te învinge, te sugrumă
şi te laşi bătut de ea?!
Taci şi-nghiţi ca şi martirul
şi zâmbeşti cu nepăsare,
sau tu crezi că-i mult mai simplu
să te-mbeţi cu cimitirul_
Vrei s-ajungi să bei pământ
să guşti praf şi colb din lună
sau să fii un demon sfânt
într-o lume prea nebună?!”
Omul singur mă priveşte,
Parc-ar vrea ceva să-i spun…
Îi arăt aşa, în silă
frânghia şi un săpun:
Zbier şi ţip, mă doare gura:
“-Ia şi-agaţă-te de dânsa,
dar să ştii, nu-mi place asta!
Am urât întotdeauna avortorii, ucigaşii,
chiar trădarea şi minciuna,
dar mai mult, urât-am tare
pe cei care cred că viaţa
e un drept ce-l au în mână
şi-şi fac locul în mormânt
cu săpunul şi cu aţa!
Îşi îneacă ochii-n vomă,
sunt nebuni de tot, demenţi;
eu le zic doar simplu- laşi!”
Doarme noaptea; eu nu pot
să-mi adorm omul din mine
care-adulmecă mirosul
unei ploi ce curge-n geam.
Nu aşteaptă chiar pe nimeni?
Suferă de insomnie,
sau se face că-i bolnav?
“-Ia citeşte-mi de iubire-
iar se zbate tare-n mine-
o poveste cunoscută,
mult prea simplă şi banală,
despre mine, despre tine,
sau, mai bine despre-o fată
prinsă-n poftă sexuală!…”
Dar îi zic:”-Eu nu mai ştiu,
nu ştiu nimic!”
E turbat, l-a prins furia
şi îmi ţipă în ureche:
“-Eu aşa de singur,
singur,
eu nu pot a mai trăi!”
Moare luna, moare omul
tot atât de singur…
Poate-o să găsesc iar unul
care să-mi aducă somnul!

 

                                                                        

                                                               

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania