Primit pentru publicare: 7 dec.2014.
Autor: Georgică MANOLE

Publicat: 7 dec.2014

DAN  LUNGU  ŞI-A  LANSAT   UN   ROMAN  AL  LUMII  PRIVITE  PRIN  OCHI  DE  COPIL

Duminică, 6 decembrie 2014, orele 14. La librăria „Alexandria” (din „Uvertura Mall”), botoşăneanul Dan Lungu şi-a lansat noul său roman, aflat în „TOP 10” la Târgul „Gaudeamus” , „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” (Editura „Polirom”, Iaşi, 2014, 360p.). De pe prima manşetă a romanului se  pot reţine câteva date despre autor: „DAN LUNGU (n. 1969), director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, membru al Uniunii Scriitorilor din România. La „Polirom” a publicat romanele „Raiul găinilor (fals roman de zvonuri şi mistere)” (2004, 2007, 2010, 2012), „Sunt o babă comunistă!”(2007, 2010, 2011, 2013; ecranizat în regia lui Stere Gulea, în 2010, premiera piesei de teatru „Baba comunistă” pe scena teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; în 2013, premiera maghiară la Teatrul „Katona Jozsef” din Budapesta, iar la Ateneul Tătăraşi din Iaşi premiera naţională a piesei; versiunea franceză a cărţii dublu nominalizată la Premiile Europene „Jean Monnet”, Franţa, 2008; versiunea poloneză nominalizată la Premiul pentru literatură central europeană „Angelus”, 2011), „Cum să uiţi o femeie” (2009, 2010, 2011) şi „În iad toate becurile sunt arse” (2011, 2014), volumele de proză scurtă „Băieţi de gaşcă” (2005, 2013) şi „Proză cu amănuntul”(2008) şi a coordonat, în colaborare, volumele „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism” (2008), „Str. Revoluţiei nr. 89” (2009) şi „Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism” (2014). Cărţi ale sale au fost traduse în franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă, norvegiană şi turcă”.

Romanul beneficiază şi de recomandarea Irinei Schrotter, postată pe coperta a IV-a: „Un roman surprinzător, emoţionant şi plin de umor care explorează, prin ochii inocenţi ai Rădiţei şi cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund România postcomunistă: emigraţia temporară. Pentru a-şi scoate familia din impas financiar, Letiţia hotărăşte să plece la muncă în străinătate pentru câteva luni. Prin intermediul unei cunoştinţe ajunge la Roma, în Italia, unde face menaj şi îngrijeşte de bătrâna familiei Bosse, Nona. Întâmplător, întâlneşte o fostă colegă de liceu, Laura, o veterană a locurilor de muncă precare, fire puternică, spontană şi onestă, care îi deapănă povestea ei de emigrantă. Acasă, au rămas cele două fetiţe: Rădiţa – sensibilă, introvertită – în grija bunicilor şi Mălina în cea a soţului Letiţiei, Vali. Aflată la început de şcoală şi puternic ataşată de mama sa, Rădiţa suferă în urma despărţirii aşa cum numai copiii pot să o facă, cu tot corpul şi toată imaginaţia. Cele câteva luni preconizate se tot lungesc, planul de viitor suferă mereu schimbări, iar efectele secundare ale plecării se dovedesc imprevizibile”.

Continuă Irina Schrotter: „Ne aflăm în faţa unui roman tulburător, în care sunt îmbinate subtil o varietate de teme: copilăria, inocenţa, înstrăinarea, confruntarea mentalităţilor, relaţiile de cuplu sau reconfigurarea identităţii. Totul într-o construcţie plină de tensiune şi cu un limbaj proaspăt, efervescent”.

Lansarea romanului a fost deschisă de distinsa scriitoare Maria Baciu. Reţinem: 1. „cărţile lui Dan Lungu sunt importante pentru că au o problematică axată pe fenomene de după 1989”; 2. „sunt interesante şi din perspectiva atitudinii unui sociolog”; 3. „cartea este şi frumoasă pentru că eroina este un copil ce abia începe şcoala”; 4. „trebuie să-l privim ca pe un roman de analiză, nu de povestiri”; 5. „de sesizat starea copiilor care au părinţi în străinătate şi care suportă greu reacţia celor din jur”; 6. „este şi o carte despre starea educatorilor de azi”; 7. „romanul e sociologie pură”; 8. „o carte a timpurilor noastre”; 9. „o carte generoasă în înţelesuri”; 10. „ scrisă bine, cu talent şi har în economia problematicii desfăşurării acţiunilor”; 11. „deşi copil, Rădiţa are puterea să vadă personajele în disoluţie” etc.

În finalul discursului său, Maria Baciu recomandă autorului  „să trimită două cărţi, una la Parlament şi una la Guvern, ca să înţeleagă şi domnii de acolo starea naţiunii”. Petronela Chiribuţă citeşte un fragment din roman. Fiind în 6 decembrie a ales un fragment din capitolul al 6-lea al romanului apelând, astfel, la jocul hazardului.

Dan Lungu,  prezintă câteva momente din laboratorul scrierii romanului: 1. „este o poveste a emigraţiei”; 2. „cartea s-a vrut a fi rezultatul unui pariu de prozator, să prezinte lumea prin ochii copilului”; 3. „în scrierea romanelor mă folosesc de metafora diapazonului. Cineva îmi dă nota „la”, iar în acest roman este sunetul naivităţii copilăreşti al fetiţei mele Ilinca”; 4. „povestirile din acest roman sunt adevărate” etc.

Au mai avut intervenţii şi au pus întrebări  şi scriitorii Georgică Manole şi Al. D. Funduianu.