Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Dascăl priceput și devotat școlii cordărene

Primit pentru publicare de la autor, Teodor Epure, 21 mai 2014.
Editor: Olivian Ivaniciuc, 22 mai 2014.

Dascăl priceput și devotat școlii cordărene

Moto: “Un învățător are efect asupra eternității; nu se poate spune niciodată unde se oprește influența sa
                                                                                                                                                HennryAdams

                Vornicenenii-la-la-sfintirea-Primariei113Deși a avut o perioadă scurtă de funcționare, de pe băncile Liceului teoretic din Vorniceni s-au ridicat an de an tineri cu suflet curat și drept cu inima neînduplecată doritori de a contribui prin munca lor neobosită la progresul societății românești. Unul dintre aceștia pentru care am un respect deosebit de a-l număra printre foștii elevi fruntași ai liceului este modestul, harnicul și blândul Constantin Gologan.

                Constantin Gologan s-a născut la 14.04.1949 în localitatea Cordăreni, județul Botoșani, din părinții Mihai și Aurelia creștini ai bisericii ortodoxe. Este al patrulea copil din cei cinci. Face parte dintr-o familie de țărani gospodari și acest lucru nu uită niciodată să-l spună. Tatăl său, om bun și foarte muncitor, a fost preocupat să asigure familiei cele necesare vieții, ocupându-se cu agricultura. Mama sa, Aurelia era o ființă credincioasă, deschisă, s-a străduit să asigure copiilor o educație religioasă obligându-i să-și însușească încă de mici diverse rugăciuni: de dimineață, de prânz și de seară. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal, sat cu oameni gospodari, cum nu se află nicăieri, mândri de rădăcinile lor istorice, de tradițiile lor, dar și de personalitățile care s-au ridicat de aici ducând faima localității și a locuitorilor pe întregul cuprins al țării. Și pentru a da seama ce personalități s-au ridicat din această localitate este suficient să amintim de Cuciureanu Rodica, profesor universitar doctor, fost decan al UMT Iași, Puha Elena, profesor universitar doctor, fost prorector al Universității Al. Ioan Cuza din Iași, Burlacu Costache, fost ministru, secretar de stat în cadrul Fondului proprietății de stat în primele guverne de după 1989 și nu în ultimul rând poetul Mihai Munteanu care atras de comorile literaturii și înzestrat cu talent deosebit a așternut pe hârtie în cele 16 cărți de poezie și proză, sufletul său nobil și simțămintele curate care l-au caracterizat. Din copilăria petrecută la Cordăreni Constantin Gologan păstrează amintiri dintre cele mai variate, de la chipurile frumoase ale dascălilor, fostul director de școală Teofan Dumitriu care a avut una dintre cele mai longevive perioade de directorat 1922 – 1960, până la jocurile de pe malul Ibănesei, toate aceste imagini i se perindă cu nostalgie în fața ochilor.

                Cursurile primare le-a urmat la Cordăreni fiind instruit și educat de către învățătoarea Ecaterina Dumitriu, o femeie blândă și calmă, gata să devină a doua mamă a odraslelor care au călcat pentru prima oară pragul școlii. După terminarea școlii elementare în anul 1963 s-a prezentat la examenul de admitere de la liceul teoretic din Vorniceni, examene pe care le promovează cu note foarte bune, iar satul Vorniceni devine pentru el cea mai frumoasă escală a adolescenței sale. Educația pe care a primit-o, la acest liceu, învățătura ce i-a fost transmisă de către dascălii săi, a fost hotărâtoare pentru întreaga sa viață după cum mi-a mărturisit:” în acest liceu am primit cunoștințe hotărâtoare pentru viitoarea mea profesie, de la acei care m-au îndrumat, de la acei dascăli pe care-i prețuiesc și cu care mă mândresc și astăzi, pentru că am avut prilejul să-i cunosc și să-i iubesc încă din perioada când am fost elev al liceului”.

                În timpul vacanțelor de vară, Constantin Gologan și-a suflecat mânecile, a sfărâmat în pumni bulgări de pământ reavăn, a pornit din zori de zi cu picioarele goale, prin valurile de iarbă crudă cu sapa sau cu grebla pe umeri, alături de părinți și frații săi mai mari. A fost elevul care a îngrijit culturile de vară, a cosit fâneața, a bătut cu ciocanul cuie pentru a repara gardul din fața casei, a mâncat din ștergar la umbra pomilor și a băut apă din căușul palmelor. Părinții săi l-au crescut și educat așa cum au dorit: să fie un om întreg, solid ( de altfel așa se prezintă în momentul de față), terestru, cu picioarele înfipte zdravăn în pământul din care a crescut.

                După terminarea liceului în anul 1967 urmează cursurile la zi ale institutului pedagogic de 2 ani din Suceava până în anul 1969 când devine învățător, fiind îndrăgit profund de această profesie, după cum spunea:”am simțit că cea mai importantă profesie e cea de dascăl. Am observat că nu există satisfacții mai mari ca atunci când vezi niște ochi luminoși și frumoși largi deschiși în fața ta care-ți spun: da, am înțeles domnule învățător”.

                Revine în comună ca învățător, apreciază copiii ca cea mai minunată creație și se străduiește să nu-i dezamăgească întrucât rezultatele apar mai târziu, iar toate momentele de trăire sufletească alături de elevii săi și de colectivul de cadre didactice inimos din școală i-a dat încredere, l-au convins că a pășit în viață pe drumul cel bun. Tânărul, Gologan Constantin, nu se mulțumește doar a fi un învățător destoinic, își continuă studiile urmând cursurile fără frecvență ale Facultății de istorie-geografie din cadrul Institutului pedagogic de 3 ani din Suceava pe care le termină în anul 1972. Ca profesor de istorie a explicat elevilor că trecutul acestei țări nu este o înșiruire seacă de nume, date și întâmplări, ci o adevărată realitate sufletească, vie în fața căreia am vibrat și vom vibra tot timpul, o istorie ce nu poate fi învățată pe de rost, o istorie care-i face pe elevi să simtă mândria de a fi români, de a avea un trecut despre care să vorbim cu smerenie, aceasta este istoria pe care a predat-o zeci și zeci de ani.

                În perioada 1977 – 1982, cu o nesfârșită răbdare și cu o stăruință aproape de fier își continuă studiile la Facultatea de istorie-filozofie, cursuri fără frecvență din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași, pentru a răspunde dorinței de a-și croi astfel un viitor în consens cu aspirațiile sale. Fiind exigent cu propria sa pregătire, studiază neobosit iar în anul 1993 obține gradul didactic I în învățământ cu lucrarea “ Considerații privind istoria localității Cordăreni.

                La 01 septembrie 1974 pentru modul exemplar în care și-a practicat meseria cu credință, a fost numit director coordonator al școlii generale din Cordăreni, funcție ce o practică și astăzi, având o întrerupere doar de 3 ani,fiind unul dintre fruntașii învățământului județean, care a condus destinele școlii cordărene cu dârzenie, rezistând în fața tuturor transformărilor ce au avut loc în învățământ timp de 37 de ani. Ca director este un bun organizator și îndrumător: orice își planifică este îndeplinit, orice cuvânt rostit cuprinde îndatoriri profesionale și morale. Totul este făcutgospodărește, fiecarelucru își are rostul său și în toate se simte mâna directorului, dascăl pricepu și devotat școlii. Se spune despre el mai în glumă, mai în serios că s-a mutat la școală. “ Treburile nu se termină niciodată pentru că școala este o mare gospodărie unde prezența gospodarului este permanent necesară” obișnuiește el să spună. La școală discută cu profesorii, caută soluții și căi noi pentru sporirea calității lecțiilor, a activităților educative, discută cu părinții care vin la școală pentru a afla cum să-și sprijine copiii. Ei știu că găsesc aici, cel mai bun, cel mai sincer și mai competent sfat. Fiind în fruntea cadrelor didactice cel mai mare merit al său este acela că a format colective didactice bine închegate care au avut același scop: ridicarea calității învățământului cordărean. Avid de cunoaștere, foarte muncitor și perseverent a ascultat și respectat semenii învățând de la toți, a evitat să fie lingușitor și servil față de slujitorii regimului totalitar, comportându-se întotdeauna așa cum este el însuși. Având cunoștințe solide în domeniul istoriei de care s-a ocupat toată viața, s-a bucurat de aprecierile Inspectoratului școlar județean care l-a numit deseori profesor examinator în comisia pentru verificarea cunoștințelor la bacalaureat. Este omul care și-a legat sufletul de săteni săi, fiind mereu în mijlocul lor la școală, la căminul cultural, la muncile agricole, la biserică, fiind prezent în strană cu ocazia unor sărbători mai importante ale ortodoxiei. Se mândrește cu foștii săi elevi care în prezent muncesc cu pricepere în diferite colțuri ale țării, cu foștii elevi care lucrează împreună la aceeași școală. Primește zilnic scrisori de mulțumire de la foștii săi elevi iar el se străduiește să le răspundă cu destul de multă regularitate.

                Paralel cu activitatea didactică profesorul Constantin Gologan a îndeplinit și funcția de director de cămin cultural unde a îndrumat și condus diverse formații artistice: dansuri populare, brigăzi artistice, montaje muzical-literare prilej pentru a descoperi numeroase talente care au avut dorința de a realiza frumosul, de a valorifica la maxim întregul potențial cultural artistic cordărean. Aceste manifestări cultural-artistice au primit aplauze binemeritate pe plan local, județean și național.

                După multe cercetări în arhivele din Botoșani și Iași a unor documente istorice vechi, după organizarea unor anchete și convorbiri cu bătrânii care au participat la unele evenimente și întâmplări mai importante, profesorul Constantin Gologan a stabilit originea și identitatea satului său natal într-o monografie scrisă cu mult discernământ care cuprinde o imagine clară a vieții materiale și spirituale a comunei Cordăreni. De asemenea, cu răbdare, încredere și nădejde a colindat satul în lung și în lat scotocind din casele concetățenilor săi diverse obiecte de mare valoare pe care le-a așezat într-o anumită ordine alcătuind un colț muzeistic într-o sală de clasă. Aici pot fi admirate obiecte cum ar fi: stative, vârtelniță, caleap, vătală, tălpigi alături de: fețe de masă, scoarțe, costume naționale etc., confecționate de mâinile dibace ale femeilor cordărene. Prin modul cum a fost organizat, muzeul a oferit elevilor cunoștințe bogate, diverse informații, a contribuit la dezvoltarea gândirii și spiritului de observație. Ca profesor de istorie a cercetat împreună cu un grup de elevi două vetre de locuire din perioada neoliticului din Valea Morarului și Prosia unde a descoperit ceramică foarte abundentă și ca utilitate variată, obiecte ce și-au găsit loc în acest muzeu al școlii. A scris și câteva articole importante pentru școală la Tribuna învățământului cum ar fi: Considerații privind harta geografică a României și De ce nu și cabinete medicale în școlile rurale. Este căsători cu Iulia, asistentă medicală și are un copil. În semn de recunoaștere a meritelor sale profesionale și din afara școlii, la propunerea Inspectoratului Școlar Județean i s-a oferit prețioasa distincție :Profesor evidențiatprin Ordinul Ministerului Educației și Învățământului nr.1293 din 26 iunie 1978.

                Prin întreaga sa activitate didactică și cultural-artistică desfășurată în cei 37 de ani de directorat a aprins o flacără de la care se vede satul Cordăreni de departe arătând drumul cel mai bun pe care trebuie să-l urmeze noile generații.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. adascalitei mariana spune:

    Anii copilariei si anii de scoala nu se uita, dar mai ales dascalii care ti-au influientat destinul si drumul in viata.Unul dintre acesti dascali imi este foarte drag si inca il admir, fiind Dl. Director de Scoala cordareana, CONSTANTIN GOLOGAN!Felicitari Dl. Gologan Constantin, multumesc Dl. Tudor Epure!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5