Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

DASCĂLUL ȘCOLII ROMÂNEȘTI,
ÎNGERUL ÎNȚELEPCIUNII NOASTRE

Primit pentru publicare: 04 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 04 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

DASCĂLUL ȘCOLII ROMÂNEȘTI,
ÎNGERUL ÎNȚELEPCIUNII NOASTRE

​ ​ ​ ​ Cine nu a simțit frumoasa și divina carismă a aureolei emanată de către dascălul școlii românești precum izul mirului uns pe frunte, cu siguranță nu a dobândit cunoașterea!

     Luând sfârșit prima etapă a Concursului național de atitudine patriotică ,,V-AȚI IUBIT VREODATĂ ȚARA?, etapă a trimiterii lucrărilor participante spre jurizare, constatăm cu o deosebită plăcere și recunoștință că patriotismului și iubirea de țară sunt flăcări vii ce ard frumos în sufletele tinerelor generații și dorința de a proteja tradiția și valorile naționale este o datorie sfântă ce a fost predată pruncilor cu atâta respect și responsabilitate de către dascălii lor, dascăli îndrumători a elevilor participanți la acest concurs național, încât astăzi le aducem profunde mulțumiri asupra implicării lăudabile în educarea vlăstarelor ce mâine vor fi  viitorul țării.

Mai rar așa îndrumători, mai rar așa elevi!

​ ​ ​ ​ Dascălii, la prima vedere ființe ca oricare altele aidoma lor, oameni simpli la vorbă și la port și care se amestecă printre ceilalți semeni fără a se face remarcați cu nimic ieșit din comun datorită modestiei și respectului, ascund în ei cunoașterea și știința lumii dosite cu atâta grijă încât am crede că nu voiesc a pierde adevărul absolut păstrat cu sfințenie în sân spre a fi predat drept moștenire tinerelor generații.
​ ​ ​ ​ ​ Cum știu dumnealor a împărți cunoașterea cu atâta drămuire spre a ajunge la toți învățăceii ce vor să-și deschidă aripile vieții spre viitor este un secret aparte ce numai ei îl cunosc, secret cu care s-au născut precum un har dumnezeiesc ce le-a fost dat spre a-l duce mai departe din generație în generație, din prunc în prunc.

​ ​ ​ ​ ​ Și unde poate încăpea atâta cunoaștere în aceste ființe atât de plăpânde și mai ales de unde izvorăște pe zi ce trece atât de multă dăruire încât constatăm că am descoperit izvorul înțelepciunii?

​ ​ ​ ​ Dragostea și respectul lor pentru cei ce vin din urmă spre a păși gata pregătiți înaintea lumii se regăsește tocmai în acești pui de oameni​ ce astăzi sunt firavi precum florile în puternicul suflu de vânt, dar mâine vor fi stejarii dârji ai țării.
​ ​ ​ ​ Și cum poți ajunge stejar dintr-o ghindă umană dacă nu prin cunoaștere? Cum poți ședea în fața furtunii neștiinței dacă nu prin puterea educației și mai cu seamă, cum poți crește și deveni generația luminată a zilelor de mâine dacă nu prin iscusința dascălilor zilelor de azi, pleiadă de oameni înțelepți ce au reușit cu dăruință să planteze în palme, în minte și în suflet toată sămânța înțelepciunii de care aveam fiecare nevoie spre a rodi și a ajunge în pârgul coacerii?
Căci, dacă dascălii nu ar fi fost prezenți în viața noastră în cea mai prielnică perioadă, cea mai potrivită vârstă și în cea mai mare zvâcnire a dorinței de a afla, cu siguranță nu am fi fost niciunul dintre noi în existentul nostru dorit și acceptat și nici nu am fi avut, nici noi și nici țara, o cale rodnică.

​ ​ ​ ​ ​Prețuind pe cei ce au așezat cu drag condeiul în mâna pruncilor cruzi, prunci ce au devenit și vor deveni viitorii oameni mari ai plaiului românesc, oameni fără de care națiunea română nu ar rezista noianului de patimi ale vremii, le aducem respectul meritat și câștigat prin muncă, un deosebit respect cuvenit acestor barzi ai predării cunoașterii, ființe calde, minunate, modeste și onorabile ce s-au născut și au plecat în lumea largă spre a strânge cartea ascunsă de ochii neștiutorilor cu dorința de a reveni să o predea cu drag și responsabilitate celor ce au nevoie de ea, dedicându-și întreaga viață și activitate fiilor și fiicelor neamului, mlădițe ce astăzi își iubesc scrisul, cetitul, limba, țara, tradițiile și valorile naționale… taman din ,,cauza” acestor dascăli încăpățânați ce au luptat și luptă cu negura neștiinței spre a birui împreună cu neamul într-o menire grea, dar împlinită.

​ ​ ​ ​ Aducem un respect aparte acestor dascăli ai școlilor românești, OAMENI care au dăruit, dăruiesc și cu siguranță vor dărui țării generații întregi de o reală valoare și care știu să-și câștige frumosul respect, prin faptă și nu prin vorbă, în rândul generațiilor și generațiilor de învățăcei deveniți învățați, plantule avide de cunoaștere ce le-au trecut cu prețuire prin mână și prin suflet, așezându-le cu atâta pricepere cartea între palme, făcându-i prin mângâierea cunoașterii să descopere că lumea este mult mai mare, mult mai luminată și mult mai destulă decât privirea orizontului?

​ ​ ​ ​ Dacă vă întrebați de ce stimații noștri dascăli, oameni valoroși ce-i putem numi cu tot respectul alese enciclopedii umane, slujesc cu trupul și cu sufletul catedrele școlilor românești din cele mai mărețe urbe și până în cele mai îndepărtate cătune, plămădind din lutul națiunii oameni ce sunt dați țării spre a se folosi de buna lor știință și educație, uitând de cele mai multe ori de ei, de familiile lor și de nevoile ce le șubrezesc traiul, veți înțelege că dumnealor s-au născut spre a fi dascăli, un har ce nu-l au decât cei aleși, o calitate și nu o meserie.

​ ​ ​ ​ Le respectăm munca și abnegația lor, le respectăm menirea, dragostea și sârguința asupra activităților didactice ce le desfășoară și le împărtășim recunoașterea de OAMENI ce au trebuit, trebuiesc și vor trebui societății și națiunii românești spre a rămâne peste vremi un popor între popoare. Și poate vom reuși și noi să învățăm vreodată de la dascăli, ca  putere a exemplului, că valoarea unui om nu șade în plinul chimirului, ci mai degrabă în caracterul frumos, în modestie, în știința faptei, a vorbei și în respectul față de cei ce ne împărtășesc din avutul cultural al acestui neam binecuvântat a fi un colț de Rai.

​ ​ ​ ​ ​ Dascălii sunt și vor rămâne oameni simpli și modești așa cum au fost dintotdeauna, oameni ce se trag din familii cu vițe împământenite în respectul de seamăn și de neam, oameni ce știu să îndrume suav și subtil în viață până acolo de unde am putut fiecare dintre noi a descoperi singuri mai departe, oferind un puțin dintr-un întreg, un puțin îndestulat pentru trup și suflet, îndeajuns spre primul pas al aflării.

​ ​ ​ ​ Le răsplătim munca prin mulțumirile noastre, mulțumiri ce sperăm a reuși să ridice la mare rang a lor devotament, o răsplată morală ce rugăm a fi primită din partea a tot ceea ce reprezintă suflet românesc. Chiar dacă răsplata nu este una materială, căci nevoi au fost și vor fi până la adâncul vecilor, baremi din punct de vedere moral și spiritual sunt oamenii cei mai bogați în neajunsurile vieții, căci ce bogăție poate fi mai mare decât cunoașterea?

​ ​ ​ ​ Așadar, concluzionând, în urma propunerii revistei Luceafărul de a participa tinerele generații aflate pe băncile școlii la un concurs național de atitudine patriotică, un concurs ce s-a voit a ajunge în sufletele tuturor pruncilor din întregul hotar al țării, tocmai de astfel de dascăli merituoși ne-am intersectat frumos, OAMENI ce au îndrumat elevii spre participarea în număr mare la toate secțiunile concursului și care, prin lucrările și creațiile trimise spre jurizare au demonstrat că acolo unde există dascăli cu un profund simț patriotic și un deosebit respect pentru tot ce reprezintă glie românească, cu siguranță că acolo există și vor exista copii a căror prezență și viețuire vor fi pline de acest sentiment național al sufletului frumos și care vor duce la încrederea noastră în ei de a transmite mai departe fiorul sfânt al iubirii de țară.

​ ​ ​ ​ Mulțumim cu sufletul distinșilor dascăli îndrumători ai tuturor participanților la acest concurs național ce au reușit să îndemne elevii atât de frumos spre a prezenta în fața țării deosebitele creații proprii, creații ce analizate și privite a fi prin ochii unui copil ating prin sensibilitatea lor.

​ ​ ​ ​ Mulțumiri alese stimaților elevi participanți ce au reușit să încânte prin frumoasele lor versuri, minunatele rânduri ale prozei, cât și prin măiestria desenului, explicând prin graiul scris și pictat cum își văd și cu își iubesc domniile lor frumoasa noastră țară mamă și cât de puternic le este simțul patriotic încă din frăgezimea vârstei.

​ ​ ​ ​ Ne plecăm în fața dumneavoastră într-o prelungă reverență meritată și ne plecăm cu toții în fața cunoașterii!