Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

De la matematică la memorialistică

Primit pentru publicare: 29 Ian. 2021
Autor: Constantin ALBINETZ
Publicat: 29 Ian. 2021
© Constantin Albinetz, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

De la matematică la memorialistică

,,Amintirile garantează continuitatea la nivel de individ, de națiune sau de umanitate. Prin ele știm în fiecare clipă de unde am plecat, pe unde am trecut, pentru a ajunge acolo unde am țintit să ajungem. Amintirile ne tonifică fibrele sufletului, ne oțelesc brațul, ne ascut mintea, ne dau suportul necesar pașilor înainte, atât în viața personală cât și în cea socială”.  Cristian Țopescu, Jurnalist și scriitor

Cu emoție și nostalgie am citit manuscrisul cărții de memorialistică a domnului Giurgiu Gheorghe (profesor, director și consilier local) intitulată ,,De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile”. O viață care a început într-o casă din trunchiuri de stejar, cu ghivece frumoase de mușcate în târnaț și miros de fân proaspăt cosit.

Contextul în care l-am cunoscut pe domnul Giurgiu Gheorghe, dacă bine îmi amintesc, a fost la Muzeul Municipal Dej, în anul 2005, când a vizitat instituția cu un grup de elevi. Eu proaspăt angajat al muzeului, domnia sa profesor și director cu experiență didactică, a prezentat elevilor sala de etnografie cu o siguranță în glas și stăpânind bine noțiunile din lumea satului. Inițial am crezut că este profesor de istorie, după aceea mi-a mărturisit că predă matematica și a donat muzeului un război de țesut din satul martirului Crișan (Marcu Giurgiu) din Giurgești, județul Hunedoara. Unul dintre liderii Răscoalei din anul1784, condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Mi-am dat seama imediat că stăpânește repere de istorie națională, dar mai ales cele de istorie locală din zona din care venea, comuna Bulzești, sat Giurgești, județul Hunedoara.

De atunci drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori, la mai multe activități sau a trebuit să colaborăm în realizarea unor acte normative, Hotărâri ale Consiliului Local Dej, eu în calitate de Șef serviciu cultură în Primăria Dej, domnia sa în funcția de președinte al Comisiei de cultură a Consiliului Local Dej.

Revenind la opera memorialistică a autorului Giurgiu Gheorghe, aceasta este împărțită în două: prima parte cuprinde locurile copilăriei, studiile și perioada cât a slujit școala și învățământul românesc; cea de-a doua parte intitulată simplu ,,Viața continuă și după pensionare…”, trădează o simbolistică aparte pentru autor, deși, din lectura textului putem vedea că este la fel de activă. Volumul este o minunată carte, cu o deschidere sufletească totală, cum nu fac mulți scriitori.

Localitatea natală, Bulzești, este atestată documentar în anul 1441, când existau circa 200 de persoane, ajungând la 6000 de locuitori în anul 1946, iar în anul 2006 erau doar 400 de locuitori în 398 de locuințe. Autorul este convins că satul natal Giurgești este cel mai frumos sat din lume, după cum pentru fiecare dintre noi locul în care ne-am născut este universul cel mai impresionant cu o importanță copleșitoare în devenirea noastră. 

După un adevărat arbore genealogic, pornind de la părinții Dionisie și Maria Giurgiu (născută Dan), este prezentată casa părintească, acel univers tainic pe care îl vede ori de câte ori închide ochii, simțind aroma fructelor așternute în cele două beciuri,fie la păstrat, fie în butii la fermentat, pentru a face ,,țuică de cireșe întoarsă”.

În descrierea casei părintești și a satului natal Giurgiu Gheorghe face în sinteză o adevărată cercetare etno-folclorică, prezentând cu lux de amănunte cum se ridica o casă din inimă de stejar (din pădurea de la Goroniște), cum se preparau și conservau alimentele în zona rurală de la poalele Muntelui Găina. Aceste informații au o importanță istorică deosebită pentru cei care studiază lumea satului de altădată. Tot cu lux de amănunte este prezentat portul popular din satul Giurgești, purtat cu mândrie chiar de membrii familiei sale.

În ceea ce privește economia satului natal, giurgeștenii erau oameni harnici, creșteau animale, aveau mulți pomi fructiferi și fânețe, dar mai puțin pământ arabil și de slabă calitate. Din această cauză trebuiau să fie de două ori mai harnici decât oamenii de la câmpie. Familia autorului a fost una înstărită, având 15 hectare de pământ (arabil, fânețe și pășune).De mic copil a lucrat, alături de mama sa, pământul familiei, a avut grijă de animale, fiind un ajutor de nădejde. De asemenea, sunt prezentate meșteșugurile casnice și produsele finite realizate: pânza din cânepă, materiale groase din lână țesută, cojoace, pieptare cu blană, tulnice, donițe, ciubere, ceramica de Obârșa, spete de la Rișculița și multe altele care se găseau din abundență la Târgul de pe Muntele Găina.

Autorul, după o expunere generală a satului și a familiei, încearcă să tragă concluzii, să pună lucrurile în antiteză trecut-prezent, dezvăluind o nostalgie în suflet față de degradarea mediului natural, a satului, ruinarea casei părintești și a multor alte lucruri pe care de acum le va purta doar în suflet și amintirile sale frumoase. Târgurile, sărbătorile de peste an, Crăciunul, Sfintele Paști, toate își găsesc loc în această lucrare. Un eveniment deosebit în viața satului Giurgești era Târgul de fete de pe Muntele Găina, moment de interacțiune a oamenilor din satele răzlețe, unde feciorii puteau cunoaște fete din alte sate și să se încheie căsătorii.

În carte, toți cei pe care i-a cunoscut autorul, au pentru el un uriaș spațiu, în care depozitează tot ce a învățat. Așa se face că le acordă dascălilor lui un spațiu important, colegilor de serviciu și de navetă, dar și părinților, familiei și celor apropiați din satul Giurgești. Sunt sigur că atunci când a scris despre el a făcut-o printre suspine pentru că astăzi nu mai există nici casa părintească, nici școala primară de lângă gardul casei și nici Gimnaziul din Bulzeștii de Sus, pe care l-a absolvit în 1963. A mai rămas în memorie doar chipul învățătorului David Ioan, care a locuit în chirie în casa autorului din Giurgești.

În anul 1970 a absolvit Liceul ,,Avram Iancu” din Brad și a susținut examenul de admitere la Facultatea de Matematică-Mecanică, secția pedagogică de la Universitatea din Timișoara. După examenul de licență a primit repartiție la Școala din Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj. În această școală a predat matematica și fizica, de la 1 septembrie 1973 până la 31 august 1980. Aici și-a aflat și viitoarea soție, educatoarea debutantă Livia Tămaș, din localitatea Dăbâca, județul Cluj. Un amplu capitol se referă la perioadă de profesorat la Dej și în împrejurimi. Sunt povestirile legate de viață școlară în care s-a integrat și a urcat în ierarhia acesteia, dar și amintiri anecdotice precum aceea cu borcanele de compot consumate de fiul gazdei din Curtuiușul Dejului. Au urmat alte școli, alți colegi de navetă și de școală,la Pintic, Ocna Dej și la Școala Avram Iancu din Dej de unde s-a și pensionat în anul 2016.

Ultima parte a cărții este dedicată vieții de pensionar dar în același timp implicat în treburile cetății, fiind consilier local între anii 2016-2020 și ales în funcția de președinte al Comisiei de cultură, învățământ, sănătate, culte, familie, tineret și sport din Consiliul Local al Municipiului Dej. În cadrul ședințelor acestui for legislativ local a fost unul dintre cei mai activi consilieri având luări de poziție, inițiative și informări privind anumite probleme cu care se confruntau dejenii. Tot în această perioadă are o bogată activitate de participare și reprezentare în cadrul Asociațiunii ASTRA, Despărțământul ,,Teodor Mihali” Dej, fiind unul dintre seniorii înțelepți ai asociației.

În lucrarea ,,De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile” autorul discută cu noi acel avantaj al distincției, când are posibilitatea de a privi înapoi, peste acele timpuri de acceptate încovoieri ale demnității și nebăgându-le în seamă, găsește bucuria atâtor întâmplări și atâtor împliniri, pe linie profesională și familială. În cartea sa, ca și în viața de zi cu zi,Giurgiu Gheorghe ne deschide conștiința asupra adevărului, asupra adevăratului sens al vieții reale, adică asupra imposibilității de a te exprima dacă nu ai ajuns la limita cea mai profundă a priceperii fenomenelor vieții de toate zilele.

Cartea vine și la un moment al bilanțului, iar autorul retrăiește întâmplările vieții, dar își dă seama că din tot ce a înfăptuit familia și mai ales fiul său rămân tot ce a creat mai valoros într-o viață omenească. Desigur, omul Giurgiu Gheorghe are și alte calități precum: perseverența, ordinea sufletească matematică, spiritul critic al dreptății și bunul simț,iar toate acestea reies mai puțin din paginile cărții pentru că nu îi place lauda de sine.Însușirile  enumerate mai sus fiind calități recunoscute și apreciate de cei cu care a venit în contact. Autorul are o disciplină a vieții apropiată de rigoarea cazonă poate și datorită faptului că în anul 1974 a absolvit Școala de Ofițeri de Rezervă din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.

Această apariție editorială este o înșiruire de fapte trăite de autor, o viață simplă de dascăl, neromanțată, trăită într-un ritm clocotitor. În acest fel putem cunoaște pe rând: copilul, elevul, liceanul, studentul, profesorul, directorul, apoi pensionarul și consilierul local, toate fiind trepte ale carierei profesionale pe care le merită omul Giurgiu Gheorghe. Cartea cuprinde o serie de confesiuni asemenea unui jurnal cuprinzător al principalelor perioade din viața autorului, cu bune și cu cele rele.

În finalul acestei analize mulțumesc, în numele tuturor cititorilor, pentru curajul pe care l-a avut de a-și expune amintirile, ideile și sentimentele, dând dovada înțelepțirii, și, că  nu a trecut degeaba pe acest pământ, având încă multe de spus, adăugând valori și sporind prestigiul municipiului Dej.

Doresc volumului ,,De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile” să fie primit cu mare interes de către public, iar autorului ,,Sincere felicitări” și așteptăm cu interes și alte destăinuiri.