Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Demitizarea spaţiului eminescian. Sfinţii cu nimburi negre nu mai au loc in biserica poetului?

Primit pentru publicare: 29 Dec. 2017
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 30 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Demitizarea spaţiului eminescian

Sfinţii cu nimburi negre nu mai au loc in biserica poetului?

 

In luna noiembrie a acestui an, Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din incinta Memorialui “Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, a fost închisă, pentru reparaţii. Fisurile apărute în pereţi impuneau acest fapt, iar localnicii şi turiştii au fost anunţaţi că un timp, lăcaşul de cult nu va putea fi vizitat.

Faptul în sine, nu iese din obişnuit, dar executarea lucrărilor, fără consultarea  conducerii Memorialui “Mihai Eminescu”, în incinta căruia se află lăcaşul de cult, a stârnit suspiciuni. Drept urmare, reprezentanţi ai presei judeţene au vizitat biserica şi au constatat că,  pentru a ajunge la fisurile din pereţi, muncitorii distrug pictura realizată între anii 1938 – 1939 de  pictorul Petru Remus Troteanu.  Publicarea în presă a unor imagini în care acest fapt este absolut evident, a determinat intervenţia reprezentanţilor Direcţiei pentru Cultură a judeţului Botoşani, care au cerut sistarea lucrărilor, solicitare care se pare că nu a fost respectată.

Ceea ce ni se pare ciudat, este faptul că intervenţia asupra Bisericii de la Ipoteşti, s-a făcut ca la o biserică oarecare, deşi notorietatea de care aceasta se bucură, impunea o atenţie cu totul deosebită.

Fără să figureze, din păcate, pe lista monumentelor istorice, Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este una dintre cele mai cunoscute din România, din cel puţin două motive: este singura biserică din ţară dedicată unui poet – în speţă lui Mihai Eminescu – şi este celebră pentru faptul că sfinţii au nimburi negre şi nu aureole, fapt unic în lume. Din aceste două motive, biserica reprezintă unul dintre obiectivele care fac din Memorialul de la Ipoteşti, unul dintre cele mai căutate obiective turistice româneşti.

Celor care nu cunosc geneza bisericii în cauză, le facem cunoscut faptul ideea construiri ei, a aparţinut unui comitet  constituit în anul 1921, avându-l ca preşedinte pe preotul parohiei Cucorăni, Panaite Scobai, la acea dată nefiind constituită Parohia Ipoteşti. Imposibilitatea realizării obiectivului propus, a determinat reluarea demersurilor în acest sens, în anul 1928 , de către un nou comitet, avându-l în frunte pe prefectul Petre Irimescu. Propunerea noului comitet era construirea, alături de bisericuţa familiei Eminovici, a unei biserici închinată memoriei marelui poet, lăcaş care, urma să fie folosit şi de locuitorii Ipoteştilor.

Cu bani strânşi prin intermediul unei colecte publice iniţiate de Petre Irimescu, s-au achiziţionat primele materiale necesare construcţiei bisericii, piatra fundamentală  a acesteia fiind pusă la 28 iunie 1929.

În anul 1935, biserica era ridicată la roşu, dar epuizarea fondurilor colectate, lăsau în imposibilitate pictarea bisericii şi dotarea acesteia cu mobilierul necesar oricărui lăcaş de cult. Din acest motiv, membrii comitetului au decis să apeleze la ajutorul a trei personalităţi de mare prestigiu ale vremii –  Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga şi Stelian Popescu, directorul ziarului “Universul” –  cărora le-au adresat rugămintea de a lansa prin intermediul presei, liste de subscripţie pentru strângerea fondurilor necesare finalizării construcţiei.

Comentând atitudinea celor trei faţă de solicitarea primită de la Ipoteşti, ziarul botoşănean “Săptămâna”, în numărul din 23 februarie 1936 nota: “ D. M. Sadoveanu a publicat un apel frumos cătrte intelectuali şi s-a oprit la atât. D. Nicolae Iorga a deschis o listă de subscripţie în ziarul său “Neamul Românesc” şi a scris şi un articol plin de înţelegere asupra acestei chestiuni ( … ). D. Stelian Popescu s-a înscris cu 1000 de lei pe lista de la “Neamul Românesc” şi a dat şi din partea “Universului” 5000 de lei. Listă de subscripţie n-a făcut…

Cel care a pus înţelegere şi inimă este D. Nicolae Iorga. La ziarul său s-au colectat până acum  – în 2 săptămâni numai – peste una sută şasezeci mii lei, şi sumele vin mereu. Iar “Neamul  Românesc” publică zilnic scrisori de la marii români care răspund chemării sale”.

Am considerat necesar să evoc cele de mai sus, pentru a atrage atenţia celor care se îngrijesc de Biserica“Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”din incinta Memorialui“Mihai Eminescu de la Ipoteşti,  în mod deosebit preotului paroh şi  primarului Comunei “Mihai Eminescu”, că aceasta aparţine nu doar satului Ipoteşti, ci şi miilor de români din toate colţurile ţării care au contribuit la ridicarea ei şi de aceea, este firesc să facă publice orice intenţii au în privinţa intervenţiilor asupra  acesteia. În numele celor care au donat bani pentru biserica dedicată lui Mihai Eminescu, credem că trebuie să-şi spună cuvântul conducerea Memorialului de la Ipoteşti, cea care, de altfel, se ocupă de tot ceea însemnă legăturile marelui poet cu ţinutul natal.

În anul 1938, la data de 1 ianuarie, a fost înfiinţată Parohia Ipoteşti, iar în ziua de 29 iunie 1939, când se împlineau 50 de ani de la moartea poetului a fost sfinţită, de către Mitropolitul Irineu al Moldovei, Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Iniţiatorii construirii bisericii, au ţinut să marcheze ferm faptul că aceasta este dedicată lui Mihai Eminescu, fapt pentru care, pentru pictarea ei, l- au angajat pe unul dintre cei mai renumiţi pictori de biserici ai vremii, profesorul universitar Petru Remus Troteanu, de la Facultatea de Arte Frumoase din Iaşi, căruia i-au lăsat libertatea de a elabora un proiect, care să transpună iconografic şi pictural acestă dorinţă.

Proiectul pictorului Petru Remus Troteanu, transpus în biserica de la Ipoteşti, era al unui artist conştient de menirea sa şi de mesajul pe care creaţia sa trebuie să-l transmită, al unui om crescut în respectul credinţei ortodoxe – tatăl său era preot în satul Stânceşti, din apropierea Ipoteştilor –  şi nu în ultimul rând, al unui bun român. El nu a avut nicio asemănare cu cele transpuse în bisericile pictate anterior, fiind unul cu totul original, fapt pentru care, din momentul transpunereii sale şi până acum, nu a fost contestat  de nimeni.

Revenind la ceea ce se întâmplă la Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Ipoteşti, există suspiciunea că lucrările de reparaţii sunt un pretext pentru a înlocui pictura existentă cu o alta, în care îngerii să fie reprezentaţi cu aureole, ca în toate celelalte biserici ortodoxe. Acest fapt, ni se pare fără logică, de vreme ce, pictura este în bună stare, iar din anul 1939 şi pâna acum, în biserică s-au oficiat toate slujbele religioase impuse de nevoile locuitorilor satului, fără ca cineva să se plângă de culoarea nimburilor sfinţilor. Mai mult chiar, nimeni din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române nu a avut ceva de spus, din acest punct de vedere, iar imaginile sfinţilor cu nimburi negre, figurează în nenumărate cărţi de artă, albume, reviste, înregistrări fotografice etc.

Ceea ce ne face să credem că înlăturarea picturii actuale este posibil să se producă, este faptul că s-a solicitat părerea unui specialist în restaurarea picturii bisericeşti – doamna profesor universitar Carmen Cecilia  Solomonea, de la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi, asupra lucrărilor din biserică, domnia sa neavând nicio părere despre distrugerea picturilor. Din relatările presei locale, am înţeles că doamna Solomonea a făcut referire doar la nimburile negre ale sfinţilor, exprimându-şi părerea că Petru Remus Troteanu nu a definitivat lucrarea, nepunând în jurul nimburilor o foiţă de aur. Din cauza umezelii din biserică, a fumului de la lumânări şi a faptului că în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial, în primăvara anului 1944, soldaţii sovietici au ocupat biserica şi au  tras cu gloanţe în sfinţii pictaţi pe pereţii acesteia – opinează doamna profesor universitar –  stratul pictural realizat în tempera, a căpătat culoarea neagră.

Faţă de această opinie, ne permitem cîteva observaţii. Din puţinele informaţii documentare pe care le-am avut la dispoziţie, am dedus faptul că biserica a fost pictată între anii 1938 – 1939, timp suficient pentru ca pictorul să-şi definitiveze lucrarea. Sfinţirea bisericii s-a făcut înainte de terminarea picturii, deoarece, aşa cum reiese dintr-un articol publicat în paginile Revistei “Luceafărul” sub semnătura lui N. Iosub, la 18 iunie 1938, Marele Voievod de Alba Iulia, Principele Mihai al României, aflat în vizită la Ipoteşti, nu a putut  să o viziteze în interior, din cauza schelelor care încă se aflau acolo.

Conştient de importanţa operei asupra căruia lucra, Petru Remus Troteanu nu s-a grăbit să termine pictarea bisericii în iunie 1939, rezervându-şi dreptul de a o definitiva în vara şi toamna aceluiaşi an. Credem că pictorul şi profesorul Petru Remus Troteanu, nu avea niciun motiv să lase nedefinitivată pictura bisericii dedicate lui Mihai Eminescu, iar ceea ce a realizat acolo, a fost un lucru asupra căruia a gândit profund. Admiţând că nu a definitivat pictarea bisericii în anul 1939,  ne este greu să înţelegem cum de nu a făcut acest lucru în perioada care a urmat, pentru că, cel puţin până în vara anului 1941, când Romania a intrat în război, în ţară a fost linişte. Cu educaţia în spiritul moralei creştine primite în familie, cu statutul pe care în acel moment îl avea, cel de profesor universitar, cu experienţa în pictura bisericească, Petru Remus Troteanu nu putea risca  să-şi atragă criticile Bisericii Ortodoxe Române prin reprezentări iconografice neconforme cu canoanele ortodoxiei, fără ca ideile sale să nu fi avut aprobarea acesteia. Credem, prin urmare, că nimburile sfinţilor au fost intenţionat pictate în negru, aşa cum pe Diavolul pictat într-o mult mediatizată frescă din aceeaşi biserică, l-a pictat în alb şi nu în negru, cum apare în toate reprezentările picturale din bisericile ortodoxe, şi nu numai.

Reprezentarea lui Eminescu în biserică, în postura de ctitor, arhanghelul Mihail având chipul poetului, sfinţii cu nimburi negre şi nu cu aureole şi Diavolul alb, sunt tot atâtea motive care pledează pentru considerarea picturii Bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” ca un proiect gândit special, pentru un lăcaş de cult cu totul special. Din acest motiv, considerăm că intevenţia asupra picturii din Biserica “Sfinţii Arhanghe Mihail şi Gavriil” din incinta Memorialui “Mihai Eminescu” din Ipoteşti, este un fapt care aduce grave prejudicii culturii româneşti şi memoriei lui Mihai Eminescu. Distrugerea operei unui artist plastic consacrat, anularea rolului pe care mari oameni de cultură l-au avut în ridicarea acestei biserici şi iniţierea (presupunem) a  unui proiect de repictare a bisericii, pe care nimeni nu-l reclamă, sunt fapte care trebuie justificate. Poate, după trecerea sărbătorilor de sfârşit de an, dacă nu va fi prea târziu, cei responsabili de memoria lui Eminescu, îşi vor spune cuvântul în această problemă.

“Somnul raţiunii naşte monştri” spunea marele pictor spaniol Francisco de Goya. Să ţinem cont de acest avertisment şi să nu lăsăm neamendate faptele care-l ating pe Eminescu. Lăsând pe oricine să facă ceea ceea ce doreşte în privinţa lucrurilor care-l privesc pe marele poet, vom constata, poate nu peste multă vreme, că Ipoteştii vor deveni un loc oarecare din România. Se vrea oare  acest lucru?

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Nicolae Iosub spune:

    Pictura bisericii s-a finalizat în anul 1940. La 22 septembrie 1940, s-a sfințit biserica de către Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Irineu Mihălcescu.
    Recent, la radio, s-a afirmat de către dl Dănuț Hutu,Direcția Județeană pentru Cultură Botoșani, că aurele sfinților s-au înnegrit datorită fumului de lumânare și umezelii. Acest lucru este exclus. Nu s-a mai văzut la nicio biserică din țară sa se producă acest fenomen, deși sunt condiții similare. Se vrea, probabil, ca un mit sa fie eliminat. Eminescu deranjează și astăzi!

  2. DMG spune:

    …Aprecieri pentru temă, structură și consistență în informații din articolul Dvs., d-le profesor MEDIAN!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5