Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Despre Mache,Atanase şi Nasty din cartea „Trei crai plus infernul” de Constantin Trandafir, martori şi participanţi la transformarea socialistă a agriculturii, sub N. Ceauşescu care a pus militarii să tragă cu puşca în ţărani, să-i convingă să intre în GAC…

Primit pentru publicare: 07 Febr. 2020
Autor: Ion N. OPREA, membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 08 Febr. 2020
© Ion N. OPREA, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Acum, despre Mache,Atanase şi Nasty din cartea „Trei crai plus infernul” de Constantin Trandafir, martori şi participanţi la transformarea socialistă a agriculturii, sub N. Ceauşescu care a pus militarii să tragă cu puşca în ţărani, să-i convingă să intre în GAC…

                Mai ieri am scris în Luceafărul despre „O carte ca niciuna alta, unică, poate în literatura română, scrisă de un activist al PCR care, înainte şi după 89 a fost şi a rămas om, pentru că a respectat sfaturile părinţilor săi”, acum rămân în temă şi am să mă refer, cum spun mai sus, vă informez , despre Mache, Atanase şi Nasty din cartea „Trei crai plus infernul” de Constantin Trandafir, martori şi participanţi la transformarea socialistă a agriculturii, sub N. Ceauşescu care a pus militarii să tragă cu puşca în ţărani, să-i convingă să intre în GAC…

            De la început precizez, desprind cei trei eroi dintr-un simplu jurnal de buzunar pe care la Editura Eikon, Bucureşti, în 2019, Constantin Trandafir l-a prefăcut în relatare de carte, intitulată, chiar aşa, „Trei crai plus infernul”, cum procedase şi când a scos alte cărţi, „Vedere din provincie”  la Editura Vestala, Bucureşti, 1989, „Anul şarpelui orb”, Editura Premier, Ploieşti,2010, acum, în noua şi nu în ultima ieşire din jurnal, cei trei crai, spre deosebire de Costin Bălăceanu. Tudor Costache de la Constanţa-Bugeacul,în „Pisarul de sâmbătă”, participă la lupta pentru colectivizarea agriculturii, cu ochii la tânărul general-maior Nicolae Ceauşescu, mai târziu, şeful Direcţiei Politice a Armatei Române,care, pentru că mulţi ţărani siliţi să facă cereri pentru intrarea în GAC şi le retrăgeau, a pus armata română să tragă cu armele în ţăranii care voiau desmeticirea lor… că, la drept vorbind, în mai peste tot erau revolte, greu potolite, zămislite şi explicate  în fel şi fel şi de cei trei.

Era după marele cutremur, imediat după instalarea regimului comunist şi cei trei, eroii lui Constantin Trandafir, – Victor Adamache, Mache, Atanasiu Caraiman, Atanase, şi Ovidiu Năstase , Nasty, colegi de clasă la Gimnaziul din Iveşti-Tecuci, sunt personajele care se vor confrunta cu istoria care îi încorpora, era vremea, spune scriitorul, când,în prezenţa în România a trupelor sovietice, eliberatoarea noastră, tot ce venea de la Răsărit era preluat ca model de viaţă, că purta povaţa Marelui Stalin, prietenul şi Conducătorul, sfătuitorul  nu numai al nostru, ci al tuturor popoarelor lumii…

          Cu Ana Pauker şi Dej în Guvern, care băgaseră spaima în burgheji, la noi se simţea din plin infernul nu numai ideologic, ci şi material, pe care l-au perceput, din plin, şi adolescenţii gimnaziului din Iveşti, nu numai din Iveşti, din Moldova, din toată România.

        Mache era fiu de chiabur şi pentru că nu-şi putea explica singur cum şi cine îi dezarmase pe nemţii din satul lor, unde erau duşi pe izlazul comunal, departe de ochii lumii, fiind împuşcaţi, îşi punea alte şi alte asemenea întrebări, răspunsul cules, de ici colea, fireşte, acuza. Nasty, alt gimnazist,cu acelaşi interes, gândea la ce se întămpla nu pentru prima oară  în Bucovina lui şi a noastră.

        După gimnaziu şi pregătirea ulterioară, Mache şi Atanase promovează un Liceu militar, Nasty un liceu teoretic, drumurile îi despart, dar, intraţi în activitatea clocotitoare,  prieteniile rămân, după cum scriu cronicile de întâmpinare, cei trei devin nişte epistolari, informându-se cum evoluează iadul în care şi ei trebuia să mănânce o pâine. Cu informaţiile reţinute de jurnalul cel generos aflăm, printre multe-altele, cum la închisoarea din Galaţi, tot pentru a convinge şi pedepsi, se folosea cazna numită somnul elefantului, adică deţinuţii erau ţinuţi zi şi noapte, cât dispunea caraleul, în picioare nemişcat, în timp ce câinele-lup, paza lor permanentă, nu-i lăsa să facă mişcări suplimentare; la Universitatea din Iaşi, şi nu numai acolo, speranţele ştiinţei şi literaturi erau sacrificate, pentru că malaxorul vieţii, condus de perechea prezidenţială era neîndurător.

          Cele 26 de diviziuni ale cărţii, prin faptele şi gura celor trei care rămân craii naraţiunii, fac să înţelegem că în totul,  atunci, în societatea românească „era stricat, frustrant şi factice” – administraţia era ideologizată, pâinea cartelată, alimentele de bază naţionalizate, iar cenzura la ea acasă.

         Pe acest fundal şi fond, Trei crai şi infernul, eroi Mache,Atanase şi  Nasty, naratorul care este Constantin Trandafir, în romanul sau lucrarea memorialistică, evoluează în prezentarea evenimentelor internaţionale şi interne, până în preajma zilelor noastre şi nu fără folos. Dau  valoare epică unor notaţii ale momentelor…

 Iaşi, 7 februarie 2020.