Întâmplarea a făcut ca la una din recentele evenimente cultural-literare ce a avut loc în municipiul Târgu Jiu, să mă reîntâlnesc, după o mai lungă perioadă, cu poetul Liviu Dănescu, care a avut amabilitatea să facă în așa fel încât să pot intra în posesia volumului de poezie al domniei sale intitulat ”Candelă”.

• Volumul a apărut în urmă cu câțiva ani la Editura ”Academica Brâncuși” din Târgu Jiu (2016), iar eu citindu-l acum cu mare atenție, am fost impresionat de tematica acestuia, substratul mesajelor poetice precum și compoziția ritmică a versurilor. 
• Mărturisesc faptul că mai citisem, în trecut, versuri ale poetului Liviu Dănescu publicate în cotidianul local ”Gorjeanul”, dar fără a reuși să pătrund în universul creației poetului. Iar volumul la care facem referire, așa cum mărturiseam puțin mai înainte, m-a impresionat, ceea  ce m-a și determinat să scriu aceste rânduri.
• Deschizând volumul am dat peste fotocopia unei dedicații pe una din cărțile sale,  dăruită de remarcabilul poet și scriitor Zaharia Stancu, elevului (pe atunci) Liviu Dănescu, care are următorul conținut: ”Elevului  Liviu Dănescu,  aceste pagini scrise pentru făurirea unei lumi mai bune și mai drepte. Cu dragoste, prețuire și urări de succes în viață și la învățătură.  Zaharia Stancu, 2 sept. 1974)”. Iar apoi, parcurgerea volumului de poezie al lui Liviu Dănescu, personal, mă conduce cu gândul la ideea că această dedicație a fost adresată de scriitorul Zaharia Stancu unui tânăr elev din Crasna Gorjului, care în discuțiile pe care cei doi le-au avut atunci, a constatat aplecarea lu Liviu  spre literatură și spre creație.  Iar această înclinare a elevului Liviu Dănescu spre literatură cu siguranță venea de la tatăl său, renumitul profesor de limba și literatura română Ștefan Dănescu, personalitate marcantă a locului atât în învățământ cât și în administrație ca primar al comunei Crasna.
• Volumul la care ne referim este deschis de către autor cu o poezie dedicată tatălui său (”O lume dispărută”), cu o reflectare poetică a rememorării amintirilor personale și ale comunității despre cel care a fost profesorul, directorul de școală și primarul ”cu chemare”, cum îl numește Nicolae Brânzan: ”Povești vânătorești, nemuritoare,/ La foc mocnit, cu un grătar/ Stropit cu vin de Dealul Mare,/ În cinstea celui mai vestit Primar.”
• Cu a lui ”Candelă”, Liviu Dănescu colindă trecutul, tranzitează prezentul, se gândește și visează poetic spre viitor. Poetul simte și scrie o  ”Golgotă” (”Fă-mă, Doamne, foeton/ Să trec râul Rubicon,/ Șerpaș urcând Everest/ Mai aproape de celest;)”,  de unde se gândește și îl strigă pe vărul lui Gore plecat spre neîntoarcere: ”De copil, Cuore./ – În cronologie,/ Gore, Gore, Gore,/ Enciclopedie!…” (”Iradiere”) și se întreabă ”Până când”?: ”Cu codul (nu penal, de iure)/ De bune maniere, o cutumă,/ Îndreptați erata. O secure,/ Gând de gâde, spre antumă?”.  
• Și gândurile poetului curg, se revarsă și îl năpădesc. Astfel se întreabă ce se întâmplă   cu ”Proștii”/  ”Școlii generale, un afront;/ În fața clasei, premianți;”, sau tu țară ”Cu miliardari/ De cartoane/ Și cu samsari/ La butoane./ (…) Țară de prinți./ Cât cuprinzi./ Troc cu arginți,/ Pe ce mă vinzi?” (”În top”).
• Un alt aspect de remarcat la scrierea lui Liviu Dănescu, este acela că lumina ”candelei” sale poetice atinge și luminează în întunericul uitării, prin dedicațiile sale, multe ființe trecute la cele veșnice, fie ele mari personalități culturale ale României, precum Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu,  Constantin Brâncuși, fie prieteni sau apropiați ai poetului prin poezii precum ”Bocet pentru Doda noastră”, ”Mirabilă”, ”Dureri înăbușite”, ”Dor nespus”, ș.a.
• Un alt aspect remarcat în versurile lui Liviu Dănescu, este acela al folosirii cuvintelor din vorbirea curentă a oamenilor satului, ceea ce denotă faptul că poetul este puternic ancorat în viața satului său natal, în cultura, tradițiile și obiceiurile locului, pe care le cultivă, le păstrează și le promovează așa cum știe el mai bine.
• Volumul se încheie cu un ”Cântec de copil”, versuri dedicate dragei mame, întrebându-se ”Cum să-ți mulțumesc mămică/ Pentru raiul care-mi ești,/ Eu, minunea mititică,/ Năzdravană, din povești?” (…), pentru a concluziona: ”Dragostea, sublimă lavă,/ În adâncuri doar tresare./ Eu sunt floarea ta suavă,/ Mami: zână, farmec, soare!”.
• Despre poetica lui Liviu Dănescu au scris, printre alții, prof. univ. dr. Ion Popescu Brădiceni, prof. univ. dr. și fost director al cotidianului ”Gorjeanul” – Nicolae Brânzan, prof. Ion Trancău, șa. 
• Astfel, în opinia lui Ion Popescu-Brădiceni, ”Liviu Dănescu e un poet columnist. Se trage din mantaua, parcă, a lui Ion Barbu şi Daniel Turcea. Discursul său liric tinde spre a fi intelectual-abstract, adresându-se numai cititorilor cât de cât instruiți într-ale poeticului/ poeticității. Liviu Dănescu a înțeles mult mai repede ca alți comilitoni de la „Columna” că poezia e în mare măsură trăire în/ prin/ pentru cultură, spirit, idee, filtrată printr-o sensibilitate care nu şi-a pierdut complet ingenuitatea scriiturii ca text şi textului ca expresivitate transcendentă a limbajului cotidian. Și, totuși, publicându-și mare parte din texte în cotidianul „Gorjeanul”, a ținut cont că la fel de importantă e comunicarea cu masele, cu publicul devorator – încă – de literatură de calitate onorabilă măcar, dacă nu excepțională.”
• La rândul său criticul Ion Trancău opinează: ”E vizibil și cert: Liviu Dănescu, poetul, are orizont cultural-literar format din elemente livrești ale patrimoniului clasic și modern, valorifică subtil și succint, adică inspirat, fondul de cunoștințe mitologice, autohtone și universale, repudiind versul liber, sedus, pare-se, de cel clasic, cu mini-măsură și rimă feminină. (…) El ancorează … deopotrivă, în mitologia, filosofia și literatura universală, fără a ignora ori subestima fenomenele spiritual-artistice similare, naționale. În versurile lui apar frecvent și inspirat elemente definitorii pentru universul biografic și livresc al unor creatori reprezentative, emblematici pentru acest spațiu etnogenetic, artistic, eroic și mioritic, începând cu Eminescu, Creangă și Coșbuc, continuând cu Brâncuși și Blaga, până al regretatul nostru mereu contemporan, Marin Sorescu.”
• În concluzie, un volum de versuri care îți încântă sufletul, te plimbă prin universul mitologiei, filosofiei și literaturii naționale și universale, îți reamintește viața și universul satului gorjenesc de sub munte cu obiceiurile și tradițiile sale, te pune pe gânduri cu întrebările subtile spre care te conduc versurile poetului sau tu ca cititor te întrebi care pot fi substraturile versurilor scurte care îmbină nume sau denumiri istorice universale milenare cu tema contemporană abordată în una sau alta din poeziile sale. Așadar un volum sentimental, uman, creativ și în același timp inovativ.
• Cu siguranță că poetul Liviu Dănescu a scris în continuare și după publicarea cărții la care ne-am referit, așa că rămânem în așteptarea viitorului volum, care cu siguranță ne va aduce noi surprize. Folosim totodată prilejul pentru a-i ura succes în materializarea viitoarelor sale proiecte scriitoricești.

Victor Troacă
Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban”