Primit pentru publicare: 25 iun. 2017
Autor:  Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 27 iun. 2017
Editor: Ion ISTRATE

       Despre utopia unei UNIVERSITĂŢI  la Bistriţa

(Scrisoare deschisă către CONSILIUL LOCAL al oraşului Bistriţa şi CONSILIUL JUDEŢEAN   Bistriţa-Năsăud)

Pentru a înfăptui o construcţie  care să fie utilă şi să dăinuiască, nu sunt suficiente  gândurile, ambiţia şi voinţa. Trebuie ţinut cont de mulţi factori şi până la a se ajunge la o implementare a ideii, este necesar un studiu temeinic, obiectiv. Vom încerca să schiţăm câţiva piloni fundamentali pentru o asemenea construcţie. Nu vrem să fim exhaustivi, ci esenţiali. Să vedem dacă aceştia duc spre o soluţie fezabilă.
    –LOCAŢIA unei Universităţi trebuie să fie un oraş, o urbe cât mai mare posibil economic, demografic, cultural-ştiinţific sau să graviteze în proximitatea unui astfel de mare oraş.

  Cluj, Iaşi, Bucureşti, Timişoara (dacă vrem) sunt marile centre universitare ale ţării, deci acolo unde economia, cultura, cercetarea ştiinţifică, ating cote maxime. (Dacă posezi celebritate, poţi face Universitate şi la Miceştii de Câmpie, precum Oxfordul la 84 km. de Londra.)
   Are judeţul nostru o astfel de locaţie în termenii de mai sus? Răspunsul este –evident- NU.  Că avem supranumele oraşului Năsăud ca „oraş al academicienilor” (fost oraş producător de academicieni ), sună azi mai mult ca o glumă, o alintare. Economie, cultură, sţiinţă, nr. de locuitori ca judeţ? Nici nu e nevoie de un răspuns.
BAZINUL DEMOGRAFIC, aria de extracţie a  viitorului corp studenţesc este oare congruentă  ca număr şi întindere cu ambiţiile unei UNIVERSITĂŢI? Fiindcă nu dispunem de o astfel de arie, se poate oare atrage din judeţele limitrofe, proxime? Negreşit că nu.
  Să luăm ca bază de calcul Colegiile (baza liceală), care extrag tot ce are mai bun judeţul din preuniversitar. Avem două Colegii bune la Bistriţa, „ceva” la Beclean şi Năsăud… Ofertă descurajantă pentru un Centru  Universitar. Viscolul îndoielilor atinge şi aici cote alarmante.
NEVOIA UNUI CORP UNIVERSITAR DE ELITĂ.  Să vedem resursele locale. Puţine şi mai ales PREA puţine, numărabile pe degete. Cine se bazează pe cadre aduse dintr-un Cluj, Baia Mare, Oradea, Braşov, care vin rar şi doar pentru o salarizare păguboasă, fără standarde academice, acela are alte interese, ce nu merită a fi invocate.
  BAZĂ MATERIALĂ : Clădiri pentru cursuri, un Campus, Bibliotecă, Laboratoare pentru cercetare, Anexe moderne? Nu, nu le avem. Acestea se construiesc în timp. Să le planificăm măcar de acum dacă ne este voinţa inexorabilă, căci altfel vor marca ireversibil calitatea actului educaţional universitar. Încropirea de felurite surogate de dragul celor ahtiaţi după titluri şi catedre este o dovadă de iresponsabilitate.
   VIITORUL studenţimii unei UNIVERSITĂŢI de la Bistriţa. O, da, avem domenii. Ni le înşiră felurite „personalităţi” . Să cugetăm bine: sunt ele pentru studenţime sau mai curând pentru cei ce ar termina felurite grade de şcoli profesionale? (Stau de vorbă cu foste eleve, care au terminat extensii universitare la Bistriţa. Dacă îţi relatează la ce standarde de exigenţă au fost pregătite, te înfiori şi te îmbolnăveşti. Iată una:
   -Ei, în ce an eşti MB?
   -Acuma termin Extensia, domnu’ diriginte.
   -Bravo, Felicitări! Şi ce vei face mai departe?
  -Îmi pun diploma în cui şi voi fi casieră la (modestul) magazin mai departe.)

    Ferice de cei ce se visează la catedre universitare, la simandicoase stipendii, funcţii, dar vai familiilor păcălite cu fumuri universitare şi mai ales de viitorii „absolvenţi” cu idealuri risipite.
    Imperativ pentru judeţul BN, pentru ţară, dacă vrem, este REABILITAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL, după model eleveţian, german, asiatic (Hong Kong, Signapore etc.). Pe scurt, elevii din primele două ţărie enumerate, conştienţi de capacitatea lor fizică şi intelectuală, se orientează de prin clasa a X a, fără complexe, spre:
    – o şcoală  profesională funcţionând pe lângă o companie, obţinând  o calificare, un loc de muncă cert şi o salarizare pe măsură. Este un statut ce oferă mari satisfacţii;
    -spre Unuversităţi, cei cu dotare intelectuală superioară.)

   Voi încheia dând un exemplu universitar falimentar de răsunet: CAZUL FRANŢEI. Stânga franceză a făcut mare tămbălău privind accesul la Universitate în deceniile ’70-80. Muncitorul nu-şi poate face fiul academician? Manifestaţii, proteste. Ministerul Educaţei nu are ce face şi se înfiinţează alert aşa numitele ”Universităţi de cartier”. Asta, deşi e o prostie să credem că trebuie să fim toţi cosmonauţi şi cercetători. Cine ne mai face pâinea, cine ne tunde, unde-s ospătarii? etc.
    Făcutu-s-au deci Universităţi. Calitatea lor? Departe stelar de o Sorbonă, Oxford, Kent, de cele americane sau asiatice.
La locul de muncă, „absolvenţii” nu făceau faţă, erau concediaţi. Noi proteste, manifestaţii pentru ca patronii să nu-şi poată destitui angajaţii prea uşor!  Final fiasco: productivitate scăzută, economie în declin, stări sociale tensionate.
  Slăbirea şi distrugerea  învăţământului românesc posedă câteva figuri de marcă, între care decisivi au fost dl. Andrei Marga şi dna. Ecaterina Andronescu. Primul, pentru învăţământul preuniversitar, iar a doua pentru cel profesional şi universitar privat. De aceea avem o ţară plină de doctoranzi, de plagiatori, de oameni nepregătiţi în funcţii politice, economice şi culturale.
  Du-te-n Clujul şi pensia dumitale, domnule Andrei Marga! Odihneşte-te! Fie-ţi milă şi lasă-ne!
   Facem apel la factorii decidenţi (autorităţile locale şi judeţene) să oprească această aventură educaţiomală. Desigur, putem detalia motivaţional foarte mult. Nu vă jucaţi cu destinele oamenilor pentru ambiţiile neisprăvite ale unor ahtiaţi după funcţii şi onoruri utopice, care-i vor neferici şi pe ei, dar mai ales pe naivii ce le vor da crezare.