115. GLOBALIZAREA PRIN EST:
Realitate observată şi adusă în discuţie pentru prima dată de Mihai Zamfir la cel de-al patrulea simpozion (Sinaia, 27 – 29 VII 2001) a PEN – clubul român la care au participat, pe lângă 27 de scriitori români, şi peste 20 de scriitori din ţări europene. Prima dezbatere având ca temă „Poate fi literatura globalizată?”, a beneficiat şi de intervenţia lui Mihai Zamfir care a adus în discuţie o nuanţă ignorată până atunci de vorbitori: „Noi, cei din Est, am mai trăit o globalizare, impusă prin forţă. Purta semnul ideologiei totalitare comuniste”;

116. A CASANOVIZA:
Vine de la celebrul Casanova. Verbul a fost inventat de Mihai Villara şi folosit pentru prima dată în romanul „Frunzele nu mai sunt aceleaşi”. A fost pus în evidenţă de criticul Gabriel Dimisianu, prezentând în „România literară” nr. 31 / 2001 citatul cu verbul respectiv: „Femeile, în general, sunt pentru grimasa tragică, pentru cuvântul totdeauna şi stagiu de constanţă. Eu sunt pentru arderea etapelor şi pentru tonul de badinaj superficial. Iubirea serioasă şi convinsă m-ar încătuşa, luându-mi voluptatea de a dormi singur. Vreau să fiu liber printre femei ca în apa sărată a mării unde înot cât vreau şi ies când vreau. S-ar putea totuşi să vină furtuna. Până atunci să casanovizăm”;

117. „PETROLUL” SECOLULUI XXI:
„Ideile sunt „petrolul” secolului XXI”. Afirmaţia aparţine lui Andy Law, unul dintre fondatorii
Saint-Lux-ului (o mare agenţie de publicitate). Acest Andy Law e un mare vânzător de idei din partea companiei pe care o reprezintă, IKEA (vezi „Dilema” nr. 441 / 2001). În aceeaşi revistă, Naomi Klein adaugă: „Ideile au devenit cu adevărat nişte mărfuri. Ba chiar şi ideea ideii a devenit marfă. În orice caz, au devenit marfa cea mai scumpă”;

118. LEGEA BIES A DESCHIDERII CĂTRE METAFIZICĂ:
Aparţine filozofului, eruditului şi pelerinului la muntele Athos, dar în acelaşi timp şi poet, Jean Bies. Acesta a pornit de la constatarea că nu toată lumea are deschidere către metafizică: „Tot ceea ce este important este ascuns. Spiritul are vocaţia catacombelor. Ceea ce este cu adevărat serios nu se divulgă (vezi „Căile interiorităţii” de Bogdan Mihai Mandache în „Cronica” nr 7 / 2001). Această lege a lui Bies cred că explică de ce unii pot fi poeţi şi alţii nu;

119. INTERJECŢIA PROFETICĂ:
Sintagmă folosită de Călin Andrei Mihăilescu
într-o analiză a stilului ceauşist al cuvântărilor. Această sintagmă a fost preluată de Andi Mihalache în „Cronica” nr. 7 / 2001, în eseul „Discursul utopic în anii epocii de aur”, scriind: „Atunci când, într-un domeniu sau altul, rezultatele obţinute nu i se păreau destul de convingătoare, Ceauşescu începea să vorbească despre succesele viitoare ca şi cum acestea aparţineau deja prezentului”. Este un procedeu pe care C.A. Mihăilescu îl numea „interjecţia profetică”. Pentru exemplificare se oferă un fragment din expunerile lui Ceauşescu: „Va trebui să intensificăm si să perfecţionăm activitatea ideologică, politico-educativă, atât în partid cât şi în rândul maselor largi, populare. Trebuie ca în activitatea ideologică, în învăţământul de partid, să pornim de la necesitatea creşterii spiritului revoluţionar, a conştiinţei comuniste, a abnegaţiei şi spiritului de luptă revoluţionară a fiecărui comunist. Să intensificăm acţiunea de formare a omului nou, constructor conştient al noii orânduiri sociale…”. Folosind interjecţia profetică, nimeni nu mai reflecta la semnificaţia reală a cuvintelor, ci le recepta pe toate împreună. Regula de folosire a interjecţiei profetice era simplă. Avea trei timpi: 1. se pleca de la necesitatea viitoare – „va trebui”; 2. se trecea la o necesitate prezentă – „trebuie”; 3. se prezintă obiectul de îndeplinit – „să intensificăm”. De fapt, rolul interjecţiei profetice era de a amesteca prezentul cu viitorul pentru a distrage atenţia de la aspectele negative ale prezentului;

120. TRIUNGHIUL TELURIC:
Sintagmă inventată de poetul Ioan Nistor. Acest triunghi ar fi alcătuit din „TU – EL – EU”: „TU – sacul de încasat pumni; EL – cobaiul pregătit pentru disecţii; EU – cu venele deschise în lumea de dincolo de oglindă”;

121. AXIOMELE SOLCAN:
Le-am întâlnit în poezia „Teoria relativităţii” a poetului Nicolae Claudiu Solcan, publicat în „Cronica” nr.7 / 2001: a) „Trupul cedează sub eroziunea timpului”; b) „Timpul este dincolo de percepţia noastră”; c) „Noi nu avem sfârşit, ci doar înviere”; d) „Timpul e muritor”;

122. PARADOXUL S.U.A.:
A fost sesizat de Naomi Klein, jurnalistă canadiană, şi reluat în „Dilema” nr. 441 / 2001: „SUA sunt motorul mondializării, dar în acelaşi timp ţara cea mai puţin mondializată”;