Din presa vremii, Bucovina-1919

Bucovina, ziarul românilor bucovineni, apare la 18 martie 1919, programat pentru fiecare zi de lucru, redacţia şi administraţia – Piaţa Unirii nr. 3 (Palatul Naţional) Cernăuţi. Editor şi proprietar Societatea „Unirea” care îşi motivează alegerea numelui foii pe două considerente:

1. a) În timpul stânjenirii aproape depline a vieţii româneşti pe acest pământ, atunci, când la 1848 un curent generos de idei noi, umanitare, a străbătut până la ruginitul imperiu austriac, s-au ivit fraţii Hurmuzaki ca apostoli fervenţi ai acestui curent – organul lor a fostBucovinacare a trăit puţin timp;

Bucovina a luminat ca un far nestins şi generaţiile următoare pe acest colţişor de ţară. Includerea acestui nume – Bucovina – pe fruntea acestei foi este, aşadar, un tribut de recunoştinţă, expresia voinţei ţării de a simţi şi făptui româneşte;

1. b) Astăzi menirea acestui colţişor de ţară s-a schimbat. El trebuie să redevină ce a fost sub domnia Marelui Ştefan Vodă, pază harnică la frontierele ţării mari româneşti.

În interesul statului unitar am cerut în programul nostru să se înfiinţeze şi la nordul ţării, dincoace de Carpaţi, un centru propriu administrativ, ca pe teritoriul Bucovinei, ţinutul Hotinului din Basarabia şi pentru unele părţi ale celor trei judeţe Dorohoi, Botoşani şi Suceava ale vechiului regat, să se înfiinţeze un nou Centru administrativ propriu care nu poate fi decât la Cernăuţi.

Numele foii Bucovina simbolizează aceste necesităţi.
*
Cu prilejul apariţiei ziarului Bucovina, în ziua de 28 martie, a avut loc botezul foii la care au luat parte comitetul redacţional al ziarului în frunte cu dl. Dr. Dori Popovici, prof. Univ. Gheorghiu, publicistul Berariu, redactorii şi personalul tehnic.

Redactor responsabil – Dimitrie Bucevschi, care era şi diriguitorul Societăţii tipografice unde se tipărea foaia.

Începând cu 10 mai 1919, directori şi redactori responsabili ai ziarului Bucovina devin Pamfil Şeicaru şi Cezar Petrescu, care semnează editorialul „Pe noul front” dar şi protestele adresate Sindicatelor Presei precum şi tuturor ziarelor din Capitală împotriva cenzurii, clarificând poziţia ziarului şi a lor faţă de ideile momentului în chiar cuprinsul publicaţiei: „Dl. Doctor Iancu Flondor şi Societatea Unirea prin preşedintele ei dl. Dr. Dori Popovici dau orientarea atât în politica Bucovinei cât şi în politica generală a ţării. Ziarul Bucovina e organul care rezumă aceste atitudini politice (nr.44/1919).

Secretar de redacţie era Const. Cehan Racoviţă, nimeni altul decât autorul cărţii Ardealul, dramă istorică în 4 acte, cel care semna documentare deosebit de interesante la Foiţa ziarului Bucovina.

În Bucovina publică Oswald A. Teodoreanu, avocat – Iaşi, articolul Dreptate.

Imediat ziarul clarifică prezenţa la Cernăuţi a avocatului din Iaşi: „Dl. Avocat din Iaşi Oswald Teodoreanu, cunoscutul luptător democrat, a sosit în Cernăuţi unde va avea o întrevedere politică cu dl. Iancu Flondor. Dsa este şi membru al Uniunii Democratice Naţionale. De aici va pleca la Bucureşti pentru a avea o întrevedere cu dl. ministru de război generalul Vaitoeanu pentru a admite dreptul de apărare şi avocaţilor civili la Curtea Marţială din Bucovina.”

Era şi o explicaţie a pledoariei din articolul intitulat „Dreptate” semnat şi publicat în Bucovina de Oswald Teodoreanu.

În acele zile (14 mai) Pamfil Şeicaru semna în Bucovina un alt editorial clarificator în politica timpului: „De la Petre P. Carp la dr. Iancu Flondor.” La iniţiativa ziarului, tot atunci, se deschid listele de subscripţie pentru a se ridica în Bucovina un monument marelui poet român Mihail Eminescu – primul care a subscris fiind dr. Iancu Flondor cu 2000 de coroane.

 Dimitrie Bucevschi     redactor responsabil şi diriguitorul Societăţii tipografice unde se tipărea ziarul Bucovina.

În Bucovina şi foiţa lui, dar şi în suplimentul de duminică „Gazeta ţăranului”, apar nume diverse: Simeon Reli, paroh în Rogojeşti, la rubrica „pagini istorice” semnează serialul „Oraşul Siret – Capitala Moldovei şi reşedinţa voievozilor moldoveni; Mihail Sadoveanu: „În Bucovina”; Al. Vlahuţă – „Noi vrem pământ”, preluat din Luceafărul şi explicând vorbele lui Coşbuc împrumutate de la o femeie din … dealul Paşcanilor; prof. Dr. Emilian Voiutschi –„Ceva despre administrarea averii bisericeşti din Bucovina”; Isidor Ieşeanu – „Patriotism şi umanitarism”,; Octavian C.Taslăuanu  – „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga – texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu – „Bunicul” – din „Însemnări ieşene”; D. Anghel – „Fata din Dafin”; St. Petică – „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ştefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranşeea cântă”, „Doina”, „Pentru ţară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică şi recenzii ale revistei „Florile Dalbe” editată de acelaşi la Bârlad…

Alte nume de autori în Bucovina: St. Vlădescu, D. Spânu, Valentin, corespondentul multor scrisori de la Iaşi, Artur Gorovei, Demostene Botez, I.U. Şoricu, Tit Liviu, Aurel Răşcanu, G. Bogdan-Duică, Lascăr Antoniu, Otilia Cazimir, Th. D. Speranţia, Mihai Codreanu  ş.a.

Foiţa Bucovina, intitulată mai târziu „Literatură” sau „critică literară” cu acelaşi conţinut, publică şi republică texte  literare, versuri, proză din revistele Luceafărul (1902-1920), Gazeta de Transilvania, Ramuri (1905-1947) Semănătorul (1901-1910), Însemnări literare: „Amurg de toamnă” de  Demostene Botez, „În Bucovina” şi „Noapte de april” de M. Sadoveanu, „Cu G. Coşbuc” de G. Bogdan-Duică. Apar republicări ale scrierilor lui D. Anghel, Ilarie Chendi, T, Ştefanelli, studiile lui Titu Maiorescu despre Ioan Popovici Bănăţeanu – nr.60/1919 din revista Convorbiri literare de la Iaşi, fragmente din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, din opera lui George Bacovia sunt reproduse poeziile „Nervi de toamnă” şi „Amurg antic”, „Note de toamnă”, „Nervi de primăvară”; Duiuliu Zamfirescu semnează un articol de fond intitulat „Bucovina” în ziarul cu nr.65/1919.

Bucovina a stat mereu la dispoziţia cititorilor cărora le-a cerut să-i scrie ce se întâmplă în localităţile lor de baştină. Număr de număr s-a solicitat aflarea de corespondenţi pentru informarea largă a populaţiei.

Din Bucovina ori de peste Carpaţi, din ţară ori din străinătate, românii au fost informaţi cu de toate, într-o curată şi armonioasă  limbă română.

     Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea,Editura PIM, Iași, 2008, p.24-27,volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…
                                                         *
La 15 martie 2021, Marin  Gherman ne-a împrospătat amintirile referitor  la evenimentul Fântâna Albă, cu  eterna reîntoarcere la granița neagră – o inițiativă de comemorare a victimelor tragediei de acum 80 de ani

             În acest an, spune el, se împlinesc optzeci de ani de la Martiriul Țăranilor Români Bucovineni asasinați la 1 aprilie 1941 în pădurea Varnița de lângă satul Fântâna Albă, nordul Bucovinei. Inițiativa Asociației C.C.P.C.T. Arboroasa este menită să comemoreze, cu respectul cuvenit, pe românii noștri din Valea Siretului care au fost victimele tragediei de acum 80 de ani, la Fântâna Albă.

Acesta nu este un proiect, ci o inițiativă populară destinată în principal tinerilor, elevi și studenți. Dorim ca, împreună cu voi toți, să zidim în anul 2021 o cutumă comemorativă pentru românii din toată țara, care va fi continuată în anii care urmează.

Ni se  propune ca, în data de joi, 1 aprilie 2021, ora 18, să aprindem o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani în nordul Bucovinei de comuniștii sovietici. În această zi, participanții vor îmbrăca portul național și vor purta insigna cu simbolul comemorării. Cei care vor veni pe 1 aprilie la Mănăstirea Putna, în județul Suceava, vor  putea să se  alăture inițiatorilor. Cei care vor putea, vor merge la Mausoleul de la Fântâna Albă, în Ucraina, iar cei care nu vor veni pot  omagia această zi tristă a istoriei românilor, în localitatea de baștină, în mod asemănător cu cei prezenți.

              Cadru legal

La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea nr.68/2011.

Art. 2. din Lege: cu prilejul Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.

                    Precizare: Acțiunile vor avea caracter de flash-mob, nu de miting, deoarece participarea fiecăruia va veni din decizia ad-hoc individuală, iar transportul la destinație se va face cu mijloacele individuale.

                  CE VOM FACE NOI, cei  în județul Suceava,ne spune tot Marin Gherasim:„În prima parte a zilei de 1 aprilie, vom merge la Mănăstirea Putna la slujba de pomenire de la Portalul Memorial Golgota Neamului, prilej cu care vom aprinde o lumânare și vom depune fiecare câte o pereche de opinci la crucea Portalului, simbolizând omagiul nostru pentru bieții țărani români care nu au mai ajuns acasă. Vom face aceasta la începutul slujbei de pomenire. În aceeași zi, la ora 18, prin bunăvoința Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, vor bate clopotele în satele din Valea Sucevei, spre pomenirea ☦ tragediei din 1941.La ora 18, ne vom reuni, pentru un moment de comemorare, în apropiere de graniță, unde, cu lumânări aprinse, vom forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă. Vom cânta ceva frumos și vom încheia cu o rugăciune, în sunetul buciumelor.Vom elibera în aer 16 lampioane albe, reprezentând cele 16 sate românești de unde au plecat conaționalii noștri asasinați în pădurea Varnița: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Davideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești. La fiecare din ele se va spune „pentru frații români din ” și continuând cu „Dumnezeu să-i odihnească în pace!”.

               CE PUTEȚI FACE VOI (în țară), în ziua de joi, 1 aprilie, ora 18, aprindeți o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani de comuniștii sovietici. Puteți să organizați o slujbă de pomenire în această zi la biserica din parohia voastră. Vă recomandăm să îmbrăcați portul național, să purtați  insigna cu simbolul comemorării iar parohiile din țară care doresc să ni se alăture, pot să bată clopotele în ziua de 1 aprilie, la ora 18, spre pomenirea ☦ tragediei din 1941.

Vă puteți reuni într-un loc liniștit, păstrând distanțarea impusă de contextul actual,  ținând lumânări aprinse în mâini, veți forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă.,Puteți cânta ceva frumos și apoi încheia cu o rugăciune.Deasemeni, ca și noi, puteți elibera în aer 16 lampioane albe, reprezentând cele 16 sate românești de unde au plecat frații noștri asasinați în pădurea Varnița: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Davideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești. La fiecare din ele se va spune „pentru frații noștri din ” și continuând cu „Dumnezeu să-i odihnească în pace!”.

              CEI CARE VOR MERGE LA FÂNTÂNA ALBĂ (în Ucraina), la Memorialul de la Fântâna Albă, pot să adopte modurile de omagiere recomandate mai sus, în acord cu regimul legal din această țară.

Pentru cenacliști, alți interesați de eveniment,vă împrospătăm datele istorice ale acestei mari tragedii, un capăt doar al holocausului românesc: „În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD.

Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan.

Coordonatele masacrului care a avut loc în 1941 în Poiana Camencei sunt: 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Google maps) sau 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Bing maps)

Poiana Camencei, care era un punct obligatoriu de trecere, a fost aleasă de grăniceri pentru a stopa înaintarea coloanei de demonstranți. […] Cei ce erau pe la mijlocul coloanei, care se găseau încă în pădure, auzind țipete și împușcături, au început să se răspândească prin pădure, căutând să se adăpostească de prăpădul în care au intrat, dar s‑au văzut înconjurați de soldații călări care veneau în urma coloanei și care mitraliau pe toți cei ce căutau să iasă din coloană și să fugă în pădure, protejându‑se de copaci și de relieful abrupt al pădurii din zonă. Primii care au căzut au fost cei ce purtau steagurile și crucile. Astfel a căzut Ilie Șcrobaneț, cel ce a fost lovit cu sabia de un soldat călare la trecerea podului de peste Siret, despre care s‑a relatat mai sus, a mai căzut printre primii țăranul Țugui Mihai din satul Cupca și, de asemenea, Ilie Mihailovici, ce purta cea de‑a treia cruce și a cărui țeastă a fost sfărâmată de o rafală de mitralieră. Toți cei ce erau în rândurile din față au fost secerați de focul încrucișat al puștilor mitraliere ce trăgeau din cele trei direcții. În pădurea Varniței s‑a creat o situație de coșmar și adâncă disperare din cauza împușcăturilor, a strigătelor celor răniți precum și a celor rămași ce nu cutezau să fugă, neputând lăsa părinții sau frații împușcați ce se zvârcoleau în ghearele morții. S‑a instalat o atmosferă de teamă, de neputință și de disperare ca urmare a coșmarului provocat de intervenția armată a grănicerilor ce se găseau în tranșeele proaspăt săpate în jurul acelei pășuni blestemate ce se chema Varnița Camencei. La venirea soldaților călări au fost somați și culeși toți aceia ce se puteau deplasa pe propriile picioare, iar morții și răniții ne‑transportabili au rămas pe teren, fără ca cineva să se mai ocupe de ei. S‑au format grupuri de 30–40 de persoane ce erau escortate de grănicerii călări pe drumul de întoarcere spre Suceveni. După plecarea arestaților, răniții rămași ce se văitau și cereau ajutor au fost și ei lichidați sumar spre a nu perturba liniștea nopții ce se instalase între timp.

A doua zi după masacrul din poiana Camencei din pădurea Varnița, asupra satelor din Valea Siretului Mic s‑au năpustit echipe formate din activiști de partid, învățători ucraineni și ruși ce cunoșteau lumea satelor și din militari grăniceri și agenți NKVD care aveau sarcina să depisteze pe toți aceia ce au scăpat de la masacru, fie răniți, fie sănătoși, fie pe aceia ce au avut vreo legătură cu evenimentul respectiv. Astfel că în zonă era un continuu du-te‑vino de mașini și căruțe ce transportau răniți și arestați, ce erau dirijați la Cernăuți, unde NKVD‑ul a eliberat mai multe pivnițe spre a putea „plasa” marele număr de arestați. La Spitalul din Cernăuți, secția de chirurgie era sub un adevărat asediu, căci saloanele erau pline de răniți, iar coridoarele pline de soldați ce păzeau pe cei răniți ca nu cumva să scape vreunul. Tot în acele zile a venit în zonă o comisie de anchetă guvernamentală în frunte cu generalul Jukov și cu deputatul Hrușevschi. Se făceau adunări cu țăranii din fiecare comună și li se cerea „să spună sincer tot ce au pe suflet” ca să se poată lua măsuri de la nivel central de eliminare a unor cauze ce produc nemulțumiri și tensiuni.La adunarea ce a avut loc în satul Cupca, a luat cuvântul un țăran foarte dârz și care nu a menajat regimul sovietic și nici pe cei ce‑l reprezentau acolo, adică comisia de anchetă. Astfel, el a zis că țăranii nu mai pot suporta toate vexațiunile și persecuțiile regimului sovietic și că lor nu le‑a rămas altceva de făcut decât să‑și părăsească gospodăriile și să dorească să ajungă cât mai repede în România, că acolo oamenii sunt liberi și nimeni nu se bagă în curtea gospodarului ca să‑l ușureze de munca lui și de bruma de grâne necesară întreținerii animalelor și familiei. Acest demers a încurajat și alți țărani să‑și declare neîncrederea în regimul sovietic și în metodele diabolice de exploatare ale acestuia. Din cauza tonului vehement folosit la ședința de la Cupca, țăranul respectiv a fost arestat imediat și pe urmă nu s‑a mai știut nimic despre el.
Sursa: Anchete și percheziții după 1 aprilie 1941. Materiale publicate de Ion Dominte în ziarul „Bucovina”, nr. 259, 22 mai 1942. Via Destin bucovinean, nr.1, publicat de Editura Nicodim Caligraful, 2018.

Material atașat aici, în Antologii, „Istorii,comentarii, miscelanea”,vol. 33, coordonator Ion N. Oprea, Iași, urmare inițiativei doamne Paula Romanescu, bucurești, poetă și traducătoare, comentatoare, colaboratoarea Cenaclului la distanță,  spre veșnică arhivare,să nu se piardă, 22 martie 2021.