Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Din tainele vieții și  ale Universului, de prof. Scarlat Demetrescu

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.8 (140), August 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Din tainele vieții și  ale Universului, de prof. Scarlat Demetrescu

Primit pentru publicare: 24 Aug. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași     
Publicat: 25 Aug.  2020

© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Din tainele vieții și  ale Universului, de prof. Scarlat Demetrescu, s-o copii?

                       Citesc acum o carte foarte interesantă care se numește ”Din tainele vieții și ale Universului” scrisă de prof. Scarlat Demetrescu. Cu siguranță ați citit-o. Are 393 de pagini și este scrisă mărunt ceea ce face dificilă citirea. Pentru că mă interesează o voi copia. Mi-a dat-o vecina care este doctoriță. Mi-i jenă să o rețin prea mult pentru că citesc în ea numai când am timp, s-o copii ?  m-a cuprins în dialog un prieten, cenaclist și dânsul, mare amator de lecturi și bibliografii.

Despre Scarlat Demetrescu am aflat că s-a născut în Bucureşti la 26 iulie 1872. A absolvit Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, devenind profesor de ştiinţe

naturale şi geografie. A desfăşurat o devotată muncă de dascăl la Liceul Sf. Sava şi Liceul Gh. Lazăr, iar  simultan o intensă activitate de profesor şi publicist, a fost  subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României şi a condus revista spiritualistă „B. P. Haşdeu„.  Cu moartea s-a întâlnit  în 11 octombrie 1945, în Bucureşti.

Pe lângă numeroasele manuale de botanică şi zoologie apărute între 1913 şi 1929 a  publicat  următoarele lucrări : „Viaţa dincolo de mormânt” (1928); „Greşeli din alte vieţi” (1932); „Cercetări în domeniul metapsihic şi spiritist” (1933); „Din tainele vieţii şi ale universului” (1939), a conferenţiat  în cadrul Societăţii spiritiste „B. P. Haşdeu„.

Despre Scarlat Demetrescu,  spune Wichipedia, avem destul de puţine date biografice, lipsind şi fotografii cu Domnia sa. Într-un fel, imaginea sa postumă copiază modestia şi anonimatul autorilor antici chinezi, al căror nume, nemenţionat pe carte, era socotit neimportant faţă de opera în sine. Pentru noi, Scarlat Demetrescu se identifică cu opera sa literară spiritualistă, continuând ceea ce începuse Bogdan Petriceicu Haşdeu, marele precursor spiritist. Deşi a fost un om de ştiinţă şi un pedagog dedicat ştiinţelor naturale, Scarlat Demetrescu a rămas în posteritate mai ales prin cartea sa de căpătâi „Din tainele vieţii şi ale universului„. Stilul său literar curgător şi impregnat de iubire pentru oameni, imaginile plastice necesare înţelegerii unor subiecte abstracte, empatia cu cititorul, viziunea de ansamblu asupra istoriei şi diverselor forme de organizare umană de pe glob, şi mai ales nemărginita admiraţie faţă de creaţie şi Creator – toate acestea sunt magistral sintetizate în prefaţa autorului la opera sa „Din tainele vieţii şi ale universului„, pe care o redăm mai jos:

  „M-am hotărât să dau la iveală acest tratat pentru ca omul să-şi potolească întrucâtva setea de a cunoaşte marile mistere ce-l înconjoară.
Ştiu de pe acum că, după ce va parcurge câteva pagini, cititorul se va opri din lectură, punându-şi întrebarea: „Dar de unde ştie autorul cărţii de aceste mistere ale universului?”   Întrebarea e firească şi merită să primească un răspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicărilor entităţilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevărul câtorva iubiţi fraţi ai lor de pe pământ. La aceste comunicări am adăugat, în prima carte a lucrării, cunoştinţele ezoterice publicate până în prezent, în a doua carte vorbind doar Cerul prin trimişii săi.

   Aşadar această lucrare este un mănunchi de cunoştinţe adunate de la diferiţi autori, din relatările marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările primite de la marile Lumini cereşti.   Desigur, adevărurile descrise în acest tratat vor depăşi înţelegerea mulţimii. Numai entităţile spirituale evoluate le vor înţelege, aprecia, sorbi cu nesaţ, până la ultima pagină. Cei care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri, vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rătăciri ale unor minţi bolnave. Acestora le recomand cu insistenţă să închidă cartea şi să nu o mai citească, deoarece, într-adevăr, le tulbură mintea şi mersul vieţii.   Să dea Domnul ca Lumina, ca adevărurile expuse în această operă, să se reverse în sufletele semenilor mei, iar razele ei binefăcătoare să-i conducă pe calea binelui şi a iubirii.

   Comparând viaţa omului primitiv cu aceea a omului din ţările civilizate de azi, constatăm o prăpastie imensă. Într-adevăr, în primele timpuri omul era atât de neştiutor, încât îşi ducea viaţa aproape ca un animal. Gol, flămând, gonit de fiare, omul rătăcea să-şi astâmpere foamea, când pe marginea mărilor – adunând plantele sau animalele aruncate de valuri, când prin păduri – culegând fructele arborilor, când prin câmpii – smulgând rădăcini şi tulpini suculente.
Azi omul civilizat se răsfaţă în locuinţe comode şi somptuoase, îşi procură hrană peste necesar, se împodobeşte cu haine scumpe, iar mintea i se înalţă de la preocupările animalice de altădată la probleme subtile, invenţii minunate, descoperiri ştiinţifice, subiecte care ajung până la infinit: suflet, spirit, nemurire, Tatăl – Creatorul lumilor.

   Cu toată această ascensiune infinită a minţii omeneşti, adâncindu-se în studiul materiei şi al forţelor ce o animă, savantul constată că este înconjurat de o infinitate de enigme, de o serie nesfârşită de mistere.   Într-adevăr, suntem foarte departe de punctul de unde am pornit, dar mai este mult până la ajungerea progresului final, destinat globului terestru pe care vieţuim. Azi comunicăm peste mări şi continente, zburăm spre înălţimile cerului şi străbatem adâncul mărilor. Ne minunăm de câte ştim, de câte am realizat, şi cu toate acestea, atâtea probleme frământă mintea omenească, aşteptându-şi soluţia, încât ne îngrozim de numărul şi profunzimea lor.   Comparând cunoştinţele noastre actuale cu cele pe care ni le rezervă viitorul, obţinem o relaţie asemănătoare cu raportul dintre o picătură de apă şi apa unui ocean. Cunoaştem multe, dar cu toate acestea, putem spune că nu ştim nimic, faţă de câte suntem chemaţi să aflăm.

   Azi omenirea a făcut un pas pe treapta evoluţiei, motiv pentru care nu mai este nevoie ca aceste cunoştinţe să fie atât de ascunse. Nu se mai şoptesc la ureche, nu se mai propovăduiesc prin păduri, temple ori munţi izolaţi, ca în alte vremuri, ci se scriu şi se pun la îndemâna tuturora; dar chiar şi în zilele noastre încă nu pot fi înţelese decât de foarte puţini.   Omul a ajuns azi la un alt nivel moral şi intelectual, şi pentru a se înălţa, i se oferă asemenea cunoştinţe, asimilate cu nesaţ de cei chemaţi, de cei pregătiţi spiritual. Aceste cunoştinţe vor contribui la schimbarea conduitei omului, la lărgirea orizontului concepţiei sale despre viaţă şi natură, pregătindu-l pentru o viaţă mai bună şi mai iubitoare.

   Cititorule, citeşte cu răbdare şi atenţie această carte de ştiinţă şi filosofie cerească, pentru că îţi va lumina şi înălţa sufletul.”

Scarlat Demetrescu
POST-MORTEM
Iată o mărturie inedită a dr. Sorin Modreanu – Banat, din cartea sa „Cartea spiritului” (Ed. Lucman, 2007), în legătură cu profesorul Scarlat Demetrescu:„Cu aproximativ un an înainte de decesul său, profesorul parapsiholog Scarlat Demetrescu, ce locuia pe aceeaşi stradă din Bucureşti cu autorul acestor rânduri, văzându-mi interesul faţă de fenomenele paranormale, mi-a anunţat următoarea precogniţie: „Când voi fi dincolo, îţi voi trimite un semnal din lumea spirituală„.
În ziua înmormântării, la cimitirul Bellu, în momentul când, ca şi ceilalţi, m-am aplecat asupra sicriului să-i sărut mâna de adio, am avut sentimentul telerecepţiei, manifestată printr-o puternică apăsare asupra ambelor tâmple preţ de 8-10 secunde.” (pag.147).
…Închin această carte generației tinere care va cunoaște prin ea de unde vine, pentru ce s-a născut și unde se duce după moartea sufletului.
Închin această carte celui care a fost înțeleptul Khaladan, în a cărui casă din  Ierusalim Domnul nostru Iisus Christos a luat cea din urmă cină, împreună cu ucenicii săi, și care s-a întrupat în neamul nostru, sub numele de Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Închin această carte Celui care mi-a luminat calea vieții, Celui care de atâtea ori îmbracă haina de om – Ar juna, Parsifal, Rasik, Melchisedek, Hermes,Moise, Osimandias…și totuși este Stăpânul suprem al planetei Pământ.

Să fie copiată pentru a o avea, facă fiecare cum va socoti, dar de citit trebuie citită, cei care au morți, citind-o, vor intui că și i-au regăsit și pot sta de vorbă împreună, ca în cazul cărților Dumitru Constantin Dulcan.

Ion N. Oprea, Iași, 23 august 2020.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5