ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

DRAGOSTEA, BAT-O VINA

(Secvență din volumul ,,Răscolind prin amintiri”, în curs de apariție, la Agata)

Primit pentru publicare: 08 Sept. 2018
Autor: Viorica URSACHI, membră a Societății Scriitorilor Botoșăneni
,,MIHAI EMINESCU”
Publicat: 09 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Părinţii mei au trăit o frumoasă poveste de dragoste. Se întâlniseră la balurile care se organizau în acea vreme, prin comunele apropiate ca şi distanţă.
S-au simpatizat şi s-au îndrăgit reciproc, ce să spun, a fost dragoste la prima vedere. Se împrieteniseră cu un an înainte de a pleca tata în armată. Aşa era pe atunci, armata era obligatorie. Se vehicula ideea că, dacă băiatul avea armata făcută, era mai copt la minte, adică se maturiza mai repede, primind o bilă albă când era vremea de însurătoare.
Mama, care avea un nume frumos, Lucreţia, locuia într-o comună apropiată, Hudeşti. Tatăl ei murise de multă vreme, încă din vremea copilăriei sale şi crescuse doar cu mama, împreună cu ceilalţi fraţi şi surori mai mari decât ea.
Încet-încet timpul trecea, cu bune şi cu rele, sosind şi vremea măritişului. Mama era de o frumuseţe rară. Dar şi tata era un bărbat chipeş şi bine făcut. Frecventau toate balurile, dansând, glumind, povestind câte în lună şi în stele. Azi aşa, mâine aşa, nici nu şi-au dat seama când a sosit momentul despărţirii. Mare supărare îi cuprinsese.
Evident că era o despărţire temporară. Discutaseră despre plecarea în armată de ceva vreme, aşa că nu era nicio problemă. Stabiliseră cu familiile lor că, după ce îşi va presta serviciul militar, la întoarcere se vor căsători cu acte în regulă şi vor face şi nuntă, după cum era tradiţia. Şi a plecat la cătănie.
Însă, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Mama, fiind frumoasă, era curtată de mulţi băieţi. Unul dintre ei, mai îndrăzneţ, a cucerit-o şi s-au logodit.
Tata, primind vestea de la părinţi, n-a stat mult pe gânduri, şi-a luat învoire şi a sosit acasă pe nepusă masă.  A plecat cu ai săi la Hudeşti şi a rupt alianţa. Tot atunci s-a logodit cu mama şi a plecat liniştit să-şi termine stagiul militar.
„Liniştit’’era un fel de a spune, că în sufletul său numai el îşi cunoştea amarul şi nu dorea să se repete situaţia. Ştim cu toţii că aşa-i la tinereţe: „ochii văd, inima cere…’’, aşa e viaţa, cu bune şi cu rele, n-ai ce-i face.
În sfârşit, răsări soarele şi pe strada lor. Cum sosi acasă, în scurt timp, întocmiră actele şi apoi făcură nuntă la Conceşti, la mire, aşa cum era obiceiul în acele vremuri.