Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

DRAGOSTEA, BAT-O VINA

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

DRAGOSTEA, BAT-O VINA

(Secvență din volumul ,,Răscolind prin amintiri”, în curs de apariție, la Agata)

Primit pentru publicare: 08 Sept. 2018
Autor: Viorica URSACHI, membră a Societății Scriitorilor Botoșăneni
,,MIHAI EMINESCU”

Publicat: 09 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Părinţii mei au trăit o frumoasă poveste de dragoste. Se întâlniseră la balurile care se organizau în acea vreme, prin comunele apropiate ca şi distanţă.
S-au simpatizat şi s-au îndrăgit reciproc, ce să spun, a fost dragoste la prima vedere. Se împrieteniseră cu un an înainte de a pleca tata în armată. Aşa era pe atunci, armata era obligatorie. Se vehicula ideea că, dacă băiatul avea armata făcută, era mai copt la minte, adică se maturiza mai repede, primind o bilă albă când era vremea de însurătoare.
Mama, care avea un nume frumos, Lucreţia, locuia într-o comună apropiată, Hudeşti. Tatăl ei murise de multă vreme, încă din vremea copilăriei sale şi crescuse doar cu mama, împreună cu ceilalţi fraţi şi surori mai mari decât ea.
Încet-încet timpul trecea, cu bune şi cu rele, sosind şi vremea măritişului. Mama era de o frumuseţe rară. Dar şi tata era un bărbat chipeş şi bine făcut. Frecventau toate balurile, dansând, glumind, povestind câte în lună şi în stele. Azi aşa, mâine aşa, nici nu şi-au dat seama când a sosit momentul despărţirii. Mare supărare îi cuprinsese.
Evident că era o despărţire temporară. Discutaseră despre plecarea în armată de ceva vreme, aşa că nu era nicio problemă. Stabiliseră cu familiile lor că, după ce îşi va presta serviciul militar, la întoarcere se vor căsători cu acte în regulă şi vor face şi nuntă, după cum era tradiţia. Şi a plecat la cătănie.
Însă, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Mama, fiind frumoasă, era curtată de mulţi băieţi. Unul dintre ei, mai îndrăzneţ, a cucerit-o şi s-au logodit.
Tata, primind vestea de la părinţi, n-a stat mult pe gânduri, şi-a luat învoire şi a sosit acasă pe nepusă masă.  A plecat cu ai săi la Hudeşti şi a rupt alianţa. Tot atunci s-a logodit cu mama şi a plecat liniştit să-şi termine stagiul militar.
„Liniştit’’era un fel de a spune, că în sufletul său numai el îşi cunoştea amarul şi nu dorea să se repete situaţia. Ştim cu toţii că aşa-i la tinereţe: „ochii văd, inima cere…’’, aşa e viaţa, cu bune şi cu rele, n-ai ce-i face.
În sfârşit, răsări soarele şi pe strada lor. Cum sosi acasă, în scurt timp, întocmiră actele şi apoi făcură nuntă la Conceşti, la mire, aşa cum era obiceiul în acele vremuri.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.580 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5