• După zeci de ani m-am întors acasă,
  N-am găsit nimic din ce am căutat,
  Doar in magazie un picior de masă,
  Stătea, printre fleacuri, aruncat…
• În căsuța veche o fotografie,
• Mama si cu tata, mire si mireasa,
• Îi privesc si-mi pare că sunt bucuroși,
• Că-n sfârșit, Titina s-a întors acasă…
• În grădina casei, altădată vie,
• Nucul verde, mare și rotat,
• Prin foșnet de frunze azi mă dojenește,
• Că de atâta vreme am plecat…
• Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant,
• Nu știu ce să fac, de ce să m-apuc,
• Sa repar căsuța, sa-nfloresc grădina,
• Sau cât văd cu ochii iarasi să mă duc?
• Numai Luna clară sus pe ceru-albastru,
• Mă încurajează în felul ei tăcut:
• „Nici nu știi ce rău e să le termini toate
• Și să nu mai ai nimic de făcut!”

Titina Nica Tene