Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Dumitru V. Marin, „111 Valori Naţíonale pentru Vaslui”, cu subtitlul „Juranalism cultural”, Editura Pim,Iaşi, 2019…

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Dumitru V. Marin, „111 Valori Naţíonale pentru Vaslui”, cu subtitlul „Juranalism cultural”, Editura Pim,Iaşi, 2019…

Primit pentru publicare: 16 Sept. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 17 Sept. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

Scriind despre Nicolae Milecu Spătarul, vasluian, dar cunoscut în Chinaşi Moscova, despre Dimitrie Cantemir, enciciclopedist, apreciat  la Istanbul, Berlin şi Moscova, „filosof între regi şi rege între filozofi”, domn al Moldovei, despre Constantin Cantemir, tatăl lui care dintr-un simplu oştean moldovean a ajuns domn care şcolindu-şi copiii, unul înseamnă eternizarea în ce este  astăzi comuna natală „Dimitrie Cantemir”, despre Emil Racoviţă, din altă comună tot eternizare ca şi cei 7 academicieni,valoare locală, ca şi Codrenii, Rosetiştii, Răşcanii, Dumitru V. Marin din Vaslui face memorialistică pe bază de documente istorice, cum i-am  scris eu când am intrat în posesia cărţii cu peste cinci sute de pagini: „Am găsit cartea, mi se pare una dintre cele mai bune de până acum, istorie, memorialistică, viitorime dar şi multă, multă empatie, meşteşugit  metaforizată şi pusă exact acolo unde trebuie, ca să le păstrezi  cu cartea în mână şi să o reiai pentru că numai cea recitită este cartea muncită în cuplul –  autor, cititor şi tot felul de recenzenţi, .success profesore! INO”, carte cu autograf, autograf glumeţ: „Lui ION CEL MARE, un sfânt al scrisului, cu toată prietenia şi afecţiunea, prof. Dumitru V. Marin, 12 septembrie 2019, nu ştiu dacă normele europene în domeniu nu pedepsec trdiţionalele giumbuşlucuri româneşti….

              Cum să laşi din mână o carte care făcând trimitere dinte cei 111 adunaţi, celor în viaţă, chiar din titlu li se adresează nişte gingăşii care sunt semne ale  empatiei totale, un fel de caracterizare care să dureze în veac, dau doar câteva exemple ca cititorii să vadă ce înseamnă titlul unei lucrări care mă trimite cu gândul la Anatol Lupşa, şeful meu de prin 1954 care ne spunea să mergem în parc şi de la oamenii care trec vom afla tiluri pentru articolele noastre gazetăreşi: „Val Andreescu, omul metaforei” pe care portretizându-l într-o singură frază îl face monumentul prezentului şi al viitorului: „Val a fost mare poet; Val a fost mare prozator; Val a fost un mare ziarist; Val a fost un pesonaj de legendă”, p. 17, întocmai cum îl cunosc şi eu dinainte de a se îmbolnăvi. „Alexandru Arşinel: „ Viu şi eu La Festival”, la festivalul Umorului „ Constantin Tănase”, ediţia a II-a de la Vaslui, care aşa cum este descris ca eroul momentului, mi-l reaminteşte pe cel din „Iubiri pasagere”, cartea lui Constantin Manoiliu din Huşi, p.23, când în gazdă la familia Arşinel cu  locuinţâ în Copou, pe Aurora, Neluţu, elev de 12 ani, prâslea casei „era luat la întrebări deseori de coana Emilia, mama lui, mai ales că nu se prea omora cu cartea, în schimb tot timpul fluiera în surdină, zâmbea mereu şi era nepăsător la tot ce se petrecea în jurul lui”; ca şi acum, când, însoţindu-l pe „Radu Biligan , actorul miştocar”, nepăsându-i că în acelaşi vagon, el pe culuar, maestrul, membru al CC al P.C.R.” „s-a încuiat în compartimet cu o fată frumoasă tinerică îmbrăcată cu fuste în culori diferite dispuse orizontal”, p. 69. „Constantin Ciopraga… optimistul!”, academician, – „un tip calm, păr alb, vorbă domoală, expresie fermă” – căruia îi datorează debutul în publicistică, dar îi acordă prea puţin loc în cartea de care ne ocupăm. „Ioan Dănilă, universitar alecsandrian”, pe care, spune autorul, „l-am simţit întotdeauna ca pe un frate, calm, documentat, afectuos profesionist”, p.139, cu cărţi. Monografii, tratate e de autor –drept argument al productivităţii celui  cu valorile Naţionale pentru Vaslui. .”Mircea Dinescu, poet şi…revoluţioar”, p.150, cât de revoluâionar se vede atăzi unde a ajuns România şi cât de înzestrat este cel îndemnat să se facă… muncind. .”Marcel Guguianu: Eu…celebru?” p. 183, i-a ripostat la un interviu care viza tocmai repoşul că profesorul meu din anii 1950 nu prea era cunoscut la Bârlad pentru că bătea mai mult străinătatea, i-a răspuns cu un angajament, „uite ce, ca să le arăt la toţi cine sunt, fac o donaţie dintre operele mele cele mai semnificative”, şi aşa „cam după aproape 8 ani s-a realizat o bijuterie arheologică „Pvilionul Marcel Gucuianu” în centrul Bârladului, cu vreo 1000 de exponate, numai că, la puţin timp după inaugurare, la 12 iunie 2012 donatorul a murit..

               În carte, Dumitru V. Marin  trece în rândul valorilor şi pe mulţi alţii, în afară de mai permanenţii preşedinte de ţară, prim-.miniştri, miniştri, mari personalităţi de peste hotare,  pe mulţa alţii din Romania, până la 111 nume, -bineînţeles, „Iordan Datcu, istoricul folclorului”, p. 136, ,, Marian Petcu pe care îl vede „un aprig…muncitor”, p.298, pe „Grigore Ilisei, reporterul-scriitor fără frontiere”, p. 197, „Florin Piersic, actor cu memoria fantastică”, p. 300,  „Ion Gheorghe Pricop care îi spusese .”tu eşti cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile”, p. 330, „Dan Ravaru – destin de preţuită personalitate locală”, p. 330, ”Valentin Silvestru, sau prietenul fără prieteni”, p.362, „Laurenţiu Şoitu, ieşean de la Şuletea, sau universitar”, p.392, fratele lui Costică, colegul meu de bancă din liceu căruia lui şi Getei, soţei sale, le aprind  câte o lumânare oridecâte ori merg la soţie pentru acelaşi lucru, la Cimitirul „Buna-Vestire”,” C.D.Zeletin, p.459, alt OM prejudiciat cu spaţiul care îl face cunoscut publicului.

         Scuze profesore, la p. 267, la  nr. 63 din cei înscrişi ca posibile valori naţionale dintr-un secol, pentru Vaslui, personalităţi evocate  în ordine alfabetică, p.507,, tot la 63, figurează înscris, mulţumesc, „ION N. OPREA, bădia de la Priponeşti”,alintătură care se sprijină, ca şi în cazul mai a tuturor selectaţii pe o seamă de argumente, merit pentru care consăteanul său, a lui Marin V. Dumitru, Viorel Cheptene,,” general cu har”, -p. 103,  „cel cu un an mai mic decât mine”,, „fiul unui sătean din satul Strâmba,, negricios, osos, voinic, bun la sport şi la carte”, tovarăşul lui „de joacă din copilărie”, -comandat de regiment, a strâns pe  platoul Copou câteva detaşamente care în frunte cu alt general, Mircea Chelaru,şi dânsul cunoscut nouă, i-a prezentat onorul, păcat că n-am ştiut de organizare, că aş fi stat şi eu în tribună, nu pentru că m-a înscris aici în carte, p. 264, ci pentru că după cum am mai spus în 2016, când împlinea 75 de ani, cu D.V. Marin sunt prieten de-o viaţă.

Dar iată ce scrie prietenul despre alt prieten al său: „După ani şi ani de comunicare telefonică, schimb de scrieri, vedere scurtăşi protocolară, a venit ocazia să-l şi vizitez, în linişte , acasă  pentru că „Ion N. Oprea, lucrează”. Mi-a plăcut expresia şi am reluat-o în mai multe articole de prezentare a acetui creator de lume adevărată, care are 4 pereţi din 4 acoperiţi cu cărţi atât din biblioteca personală cât şi dintre cele pe care le citeşte Ion de la Priponeşti, prietenul meu, este o enciclopdie portabilă (greu , că suferă cu picioarele),  mai bine o maşinărie de scris, care mă uimeşte zdravăn prin cât de multe cărţi a reuşit să tipărească: UN RAFT PE UN PERETE ÎNTREG ! Că e amabil, prietenos, cu simţul umorului,şi foarte apropiat sufleteeşte, vă rog să subînţelegeţi.

         Că mi-a dat zeci de autografe… iarăşi.

     Că merită un loc important în cultura naţională,la fel. N-a  fost primit în Uniunea Scriitorilor, unde sunt creatori cu cel mult 2 volume de… prostii,  poate tocmai pentru că a scris prea mult. Că apare public din ce în ce mai rar, e bine să ţineţi cont de vârstă; dar să nu vă înşelaţi, Ion este de o prospeţime intelectuală rarisimă, are o stare creativă, cred, unică. Şi, scrie, scrie…în linişte.

    Să-l ţină Dumnezeu! „   

    Da, protocol prietenesc, zic eu. Scriu, scriu, sunt membru în  asociaţii ale scriitorilor pentru muncă şi prietenie, am vrut în USR, sincer să fiu, am spus mereu, pentru cei 50% din pensia personală, scheletică am divulat-o,  să am cu ce-mi achita spezele vieţii, de acea m-am adresat şi UZP, uniune care şi ea a fost mama noastră vitregă a multora dintre cei care am făcut gazetărie înainte de 89 dar ca şi la scriitori uşa este deschisă prefrenţial. Jurnalist cu activitate continuă din 1951 şi în prezent, ION N. OPREA  nu este încă membru al UZP, alţii care nu au făcut gazetărie un ceas semnează sub egida unităţii care, în fond, îmi aparţine. 

      Iată o mostră a demersului meu şi în această privinţă, chiar recentă: „D omnule preşedinte Doru Dinu Glavan, Sunt Ion N. Oprea din Iaşi, Splai Bahlui nr 8A, bloc G1, sc. B, apt. 10, din 29 mai 2018 am depus cu scrisoare recomandată cerere şi un dosar cu documentaţia solicitând acesul meu în UZP, eu fiind profesionist în domeniu din 1951;

         La  cererea respectivă am tot revenit la dvs de mai multe ori, amintesc câteva:

1.Scrisoarea,  tot recomandată din 2 februarie 2019, confirmare de primire de la dvs din 11 februarie 2019

2.Scrisoarea recomandată din 1 iulie 2019;

3.Cartea „CUMULUM I.N.O. la 87 de ani”, autor prof. Ana Dumitrescu, Ed. PIM Iaşi, 2019 – un documentar al activităţii lui ION N. OPREA, 240 pagini, expediate către dvs. de subsemnatul în august 2019; 

4.e-meiuri la secretariatul instituţiei dvs din 10 august 2019 şi din 13 septembrie, ora 15,31,    fără a mi se confirma primirea lor;

5.Vizita la dvs. din partea mea a dlui Gh. Creţu, general, redactorul-şef  al revistei Rezerva Oştirii Române, Bucureşti, în ziua de 12 septembrie 2019;

6.Mesajul-răspuns al meu din 13 aeptembrie 2019, urmare a interpunerii robotului şi a indicaţiilor lui „lăsaţi un mesaj”;

7.Convorbirea telefonică a doamnei prof. Ana Dumitrescu cu doamna secretară de la dvs., 13 septembrie 2019,  când i s-a spus că DOSARUL MEU ESTE RĂTĂCIT ŞI I S-A RECOMANDAT SĂ REVINĂ DUPĂ RĂSPUNS săptămâna viitoare;

8.Convorbirea fiului meu, Corneliu I. OPREA, cu doamna secretară, tot în 13 septembrie 2019,cu acelaşi conţinut relatat în cazul dnei Dumitrescu.

      Faţă de cele de mai sus, vă precizez, în circa 68 de ani de activitate în presă eu n-am întălnit o astfel de situaţie, uşor spus, birocratică.În consecinţă, dispuneţi, eu voi reveni prin mijloace specifice, deocamdată, mulţumindu-vă pentru ce va să fie, dă Doamne bine!

                           Ion N. Oprea, jurnalist, 13 septembrie 2019.

       Scrisoare la care răspunsul este un pic de speranţă, o  încurajare, cu ceva şi învinuire:: „Da, mă ocup personal să mă informez cu starea Dosarului Dvs. Cât privește birocrația de la noi, vă pot spune doar că dacă ați fi fost un membru consecvent, din timpuri trecute (precum vechimea Dvs, despre care ați vorbit) atunci cu siguranță lucrurile ar fi fost mai simple. Între multe sute, chiar câteva mii de dosare , trecute prin sita Comisiei de Atestare se află și cazul Dvs. Sper. Verific și vă voi comunica”.

          La care, pe scurt, am răspuns: „Stimate domnule Glăvan, mă simt onorat că-mi atribuiţi neputinţa de care-mi amintiţi, dar cum eu vă ştiu şi pătimiile prin care aţi trecut personal, tocmai de aceea, de la un păţit, am aşteptat o rezolvare pozitivă, la anii mei, a cazului meu, un rătăcit, mereu lăsat în aşteptare…Să fim sănătoşi, că de necazuri nu vom fi scutiţi nici în viitor. Optimist şi la 87 de ani, rămân în aşteptarea verificărilor dvs, că din 1945 tot de verificări am avut parte…

          Doamne, ajută!
          Cu respect, ION N. OPREA,  Iaşi, 13 septembrie 2019.

Precizez, la dosarele mele de la USR niciodată nu mi s-a răspuns,  aici mi se pare, se macină altă făină, dacă la mijloc n-o fi vorba tot de naivitatea celui care, la o scânteie crede că focul şi există… 

Credinţá individului care crede în oameni..

La o viitoare carte „Dumitru  V. Marin, Vaslui”, am să informez, să ştie cititorii din Vaslui, Iaşi, Bacău, din toată România şi din diaspora patimile întâmpinate de un român ca să facă jurnalism cultural, dar legitimat….

     Ion N. Oprea,   Iaşi, 16 septembrie 2019

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5