Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Dumitru V. Marin,DVM, de la un timp DVMZ – 75

Dumitru V. Marin,DVM, de la un timp DVMZ – 75
Se apropie luna aprilie, răsună valea Zeletinului, Giurgioana este în fierbere, vestea a străbătut tot Bacăul, Iaşul, de Vaslui nu mai vorbim, publicaţiile locale, radio-TV fac pregătiri, emoţionat, încurcat cu pregătirile, DVM, pardon, DVMZ, încurcat cu adresele celor invitaţi la eveniment, că el este sărbătoritul la împlinirea a 75 de ani de viaţă, mi s-a adresat telefonic şi ca să-mi bată indirect obrazul că nu mă înscrisesem, încă, în corul adulatorilor domniei-sale, m-a chestionat şugubăţ – “Ioane, dă-mi numărul de telefon a lui Mircea Snegur, că I l-am rătăcit… de-acum cinci ani”, când, adresându-se “prietenului lui de la Vaslui”, l-a felicitat la cei 70 de ani, de atunci.
N-am putut răspunde solicitării – că eu cu preşedinţii de ţară, cu prim-miniştrii, niciodată în Viaţa mea nu le-am simţit căldura mâinilor lor, nici răsuflarea binefăcătoare urechilor mele, dar am înţeles că invitaţiile pentru foştii noştri preşedinţi, Ion Iliescu, cordialului Emil Constantinescu, Traian Băsescu, chiar pentru regele Mihai I, dacă nu s-or fi rătăcit, erau plecate de mult… Ba, intrând în aerul pregătirilor, nu ştiu cum s-a făcut l-am visat pe DVM, de odinioară, că muncea să-l convingă şi pe Piotr Lucinski, Omul ruşilor, ce Lucinski!, pe Francois Mitterand, cândva preşedintele Franţei cu care avusese norocul începătorului, îndrăzneala cunoscătorului, valoarea îndrazneţului, pe Nicolae Ceauşescu, reabilitat, făcând drumul către Vaslui pentru participarea la aniversarea celui născut la Giurgiuoana…
DVMZ îşi prezenta CV-ul, aşa cică se procedează în asemenea caz (trec peste studii, activitate didactică, publicistică, că-s treburi mărunte şi vizez superlativele, prezentate de el sau de noi cei care l-am însoţit la evenimente festive anterioare): „omul cu 60 de studii ştiinţifice publicate în ziare şi reviste, peste 750 de editoriale, mii de emisiuni şi interviuri, inclusiv cu 9 preşedinţi de Stat, 14 prim-miniştri, miniştri, Regele Mihai, parlamentari de tot felul, inclusiv dintre cei europeni”; „Cartea lui, „Zăpadă pe flori de cireş”, 274 de pagini, scrisă în 1999, este „primul roman din Vaslui”, deaceea a fost reeditat în 2014, cu revederi şi adăugiri, prelungindu-l la 280 de pagini”; publicaţia Meridianul, Vaslui-Bârlad, este „o operă pentru un timp şi o ilustrare a unui mediu unic”, cum l-a caracterizat Emil Constantinescu, fost preşedinte a României, „o carte dintr-o viaţă în acţiune”, părerea prof. dr. Marian Petcu – Bucureşti; „onorat cu numeroase diplome, distincţii şi premii, Ordinul Ziariştilor, clasa I-a, invitat la BBC, în emisiuni sepeciale, în Turcia (Istanbul şi Ankara) şi televiziunea Canadiană din Montreal”; singurul vasluian în Dicţionarul etnologilor români din toate timpurile pentru că “deschide o poartă către recuperarea integrală a acestui preţios element de patrimoniu” (prin) revista Ion Creangă şi activitatea lui Tudor Pamfile; singurul vasluian cu 9 fişe personalizate în „Istoria jurnalismului din România, în date”, coordonator prof. dr. Marian Petcu; primul Cetăţean de onoare al comunei Podu-Turcului, judeţul Bacău, 29 martie 2011, cetăţean de onoare al comunei Prisăcani, judeţul Iaşi, 24 august 2014, Cetăţean de onoare al comunei Ţepu, judeţul Galaţi, 30 septembrie 2014; Volumul omagial „Marin 70”, îngrijit de Val Andeescu, 2011, cu 70 de autori, 70 de mărturii, 70 de autografe pentru 70 de ani ai săi, cuprinde mărturii ale 4 academicieni,4 preşedinţi de stat, 17 doctori în ştiinţe, restul jurnalişti, scriitori, persoane publice şi administrative.
Despre DVMZ, Omul, referinţele, la fel, îl înobilează: Coleg de partid – nu sunt mulţi prieteni ca el, susţine Dan Albescu – Marin 70, p.14; este omul performanţelor – a reuşit să împlinească o vârstă nobilă, Mihai Apostu, tot în Marin 70; şi tot acolo – e modest şi liniştit, ni-l recomandă Gheorghe Balan, care îl cunoaşte din copilărie; ştie că-i trecător, spune o noutate Corneliu Bichineţ; un drag septuagenar, altă noutate de la Mărioara Buraga; e un invers – cetăţean şi prieten, după Jan Ciupilan; omul care sfinţeşte locul îl prezintă Emil Constantinescu, preşedintele, de unde o fi aflat; continuă arta îmbogăţirii, înfrumuseţării şi valorificării limbajului nostru, expus la influenţe şi provocări, susţine P.S. Corneliu al Huşilor; e impresionant în câte domenii a fost în top, îşi dă cu părerea Cristian David; ce a realizat fiul lui Vasile şi a Tudorei, ca om de-al nostru, e greu pentru o viaţă de om, ne şopteşte Gabriela Iacobescu; un as al presei, îl vede Vicu Merlan, istoric, dar şi conducător de revistă – Lohanul; un om care face, crează, construieşte, edifică- George Stoian; prietenul său de suflet, îl susţine Avram D. Tudosie…
Mare personalitate, “meritul lui nu cere răsplată, cere cinstire”, spune Petruş Andrei de la Puieşti; “un infatigabil căutător”, îl prezintă Theodor Codreanu, eminescologul; “un Don Quijote” – Adi Cristi; “un mare patriot” – Acad. Ion Dediu; “primul om de televziune din Moldova” –Petru Frăsilă; “se transformă în exemplu” – Alexandru Ionescu; “Spectacolul unei personalităţi este Marin” –Theodor Pracsiu.
Integrator în cetate, “actant perseverent”, în “Când floarea de cireş…”, Simion Bogdănescu; “Un om al cetăţii”, Valeriu Lupu; “un adevărat învăţător”, Mihai Miron; “un feromon specific”, Vasile Puf; “un marcator al postdecembrismului”, Adrian Solomon; “un deschizător de drumuri, îndrumător şi formator de condeie”, Ion N. Oprea.
Valorificator a ambiţiilor jurnalistice prin muncă, “rodul unui zbucium constant”, îl vede Vasile Arhire în “De la cuvinte la numere”; “nu aş putea să nu fiu recunscător unui asemenea om…”, scrie Val Andreescu în “7 decenii de trăire incandescentă”; “Confirmarea convingerilor de care am fost animaţi”, vede Ion Iliescu parte din scrierile lui DVM; “Aveam unde să învăţăm”, memorează Adina Huiban; “…aflu şi ştiu că DVM este şi un foarte bun profesor”, spune zeletineanul C.D. Zeletin,
Vizionarul este considerat DVM de alţi dintre confraţi: “Vizionar şi destul de generos…”, îl etichetează Mihaela Băbuşanu-Amalanci în “Tânăr în gând şi faptă”; “tot ce a scris se bazează pe o bună şi reală documentare”, Mona Bujor; “şcoala vasluiană de jurnalism a constituit o ambiţioasă rampă de lansare a valorilor”, Laurenţiu Chiriac; “o amprentă clară în jurnalismul vasluian”, Costin Clit; “el, ca profesor, ne-a învăţat şi deschis aripile către cunoaştere”, Radu Corozel; “a fost, este şi a rămas iniţiatorul curentului invormativ de calitate”, Levente Csaba Szekely; “o prezenţă activă de peste două decenii”, Laurenţiu Şoitu; “contemporani, nu-i tulburaţi Eternitatea lui DVM!”, Ioan Mâcnea; “Când şi câţi vor putea să-i egaleze performanţele lui DVM?”, se întreabă Ştefan Şerban, alăturându-ne şi noi celui care ne crează asemenea stări de mirare şi aprecieri pozitive.
Alte aprecieri ne sporesc starea de bine, atunci când gâdim la DVM: “are un stil de vorbire incitant”, sesizează Gheorghe Cârjă; “Spirit viu şi critic, nu iroseşte laudele”, spune Vasile Chelaru, adresăndu-ni-se, şi se întoarce către DVM, adugând “La mulţi ani…să trăiţi!”; “biruinţa e numai a lui, şi a obţinut-o”, ne vesteşte Mircea Coloşenco; “savant, în întreg spaţiul românesc”, îl vede Mircea Snegur, fără a ne argumenta susţinerile care ni se par mult binevoitoare; “i-a plăcut totdeauna să construiască”, Marius Vlad; “acordaţi-i încredere lui DVM”, îndeamnă Călin Popescu Tăriceanu.
Vreţi să-l ascultaţi pe DVM, actualul DVMZ, filosofând? Citiţi-l!: “În primul rând,să nu uităm noi, cei vii, azi… Şi, poate, se va mai apleca cineva asupra acestei cărţi, măcar pentru genealogie…”, spune când vine vorba despre “Giurgioana-Bacău, Sat-Biserică-Oameni”, 2011; “Nimeni nu ştie cât e de singur! Dar nici ce preţuieşte…după”, “Marin D.V.- Opera în câmpul critic şi valoric naţional”, 2013, FOTODOCUMENTE; “…Norocul…în preajma celor aleşi, se poate chema profesionalism!”, Ceauşescu -…-Băsescu, Mitterand–Snegur-Iliescu, Lucinski-Constantinescu, Regele Mihai I (evocări de reporter)”, 2014; “Şi Gloria se obţine pe rând, oricâţi ar bate la porţile ei… E trist când Gloria vine, totuşi, mult prea tîrziu!”, scrie DVM, dar şi “mai trist este, zic eu, când ea ţi se cuvine, dar oameni din preajmă, arătându-ţi copita nerecunoscătoare, care, şi în anii noştri devine tot mai inevitabilă, trece cu buldozerul peste tine truditorul pentru că tu, tot scriind, nu ţi-ai găsit timp să stai cu dânşii pe Corsso la… băut”, l-am repetat tot pe DVM, dar în altă topică…
Răsfoiesc cărţi, reviste, citesc şi recitesc paragrafe, cărţile lui DVM, câte are la număr până acum când mâine-poimâine aniversează 75 de ani, 22-24 de volume, eu, INO, la o asemenea vârstă nu aveam decât vreo 5-6, cât despre publicistică, nu există loc şi timp pentru măsurat, în timp ce DVM conduce şi scrie zi de zi editoriale şi tot soiul de articole, ştiri şi ştiriluţe, dintre ultimele unele referitoare şi la mine, eu, INO, scriu, scriu, pe colţuri de pagini de la prieteni, şi observaţi dumneavoastră, la Casele (revistele) unde şefii au plecat în excursiile lor, unde vom ajunge fiecare până la urmă, nici nu mă mai publică…sau dacă o fac, nu ştiu de unde se vor fi molipsit, tot spaţiu pentru o ştire îmi pun la dispoziţie. Probabil atât merită, dacă mai merită bătrânii sau o fac din îngăduită politeţe. Bătrânii…
Aşa că, DVM-DVMZ, nici o grijă sau teamă, să o încheiem într-o notă optimistă, îţi spune şi INO, hai, ca din cărţi, “să vorbim în timpul vieţii noastre şi nu a altora”, acum la 75 de ani, împliniţi, la 28 aprilie 2016, ai băcăuanului-vasluianului, Coane îţi zic LA MULŢI ANI, CU SĂNĂTATE!
Ion N. Oprea



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5