Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Editorial. Ieșirea din letargie în Anul Centenar al Marii Uniri

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ieșirea din letargie în Anul Centenar al Marii Uniri

Primit pentru publicare: 09 Dec. 2018
Autor: Prof. Gruia COJOCARU – redactor, Revista Luceafărul
Cenaclul DinOgor
Publicat: 09 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

Cu emoție, încrâncenare, bucurie sau cu ură scăpată din corsetul zdențuit de vremuri, în debut de decembrie națiunea română a sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Într-o formă sau alta, ziua națională din acest an ne-a mișcat pe toți, deoarece mediatizarea permanentă a actului istoric de la 1 Decembrie 1918, încă de la începutul anului 2018, a făcut posibilă eliberarea unei energii colective pe care, poate, nu o bănuiam. Evident, totul în exces, adesea cu violență, sălbăticie și, pe alocuri, cu grobianism.

La scară macrosocială, am putea fi ușor jenați de modul în care, uneori, ne-am promovat pe noi înșine în Anul Centenar al Marii Uniri. Și totuși, disecând filmul social al anului, observăm la nivel colectiv ieșirea din letargie a națiunii române din lăuntru și din afara țării, cu o constanță și o determinare nemaiîntâlnite în ultima sută de ani; nici măcar evenimentele din decembrie 1989, de o violență și amploare nemaivăzute pe pământul străbun de la cel de-al Doilea Război Mondial, n-au adus consistență în construirea unui proiect coerent de țară, ci au eșuat rapid în insulițe de egoism, după principii precum: scapă cine poate, după mine potopul sau cine poate oase roade, cine nu… Astăzi, la o sută de ani de la cristalizarea rotundă a ființei naționale, se întrevăd și la noi, românii, semnele ieșirii din marasmul vremurilor. Am devenit mai critici cu decidenții din țară ori din clubul european, am început (timid încă!) să înfierăm lucid corupția, minciuna și noua limbă de lemn, am devenit ceva mai generoși cu cei căzuți în nevoi. Și, dincolo de toate, în ciuda unor voci care au atacat sistematic orice proiect de anvergură al națiunii române, am contribuit cu modestele noastre puteri, la construirea Catedralei Mântuirii Neamului – edificiu reper în ființarea Bisericii Ortodoxe Române.

Știm însă că pleacă în Occident resursa umană tânără și fecundă a țării, neidentificând  încă argumente pentru drumul de la Vest înspre curbura Carpaților. Și totuși, oricât ar părea de dureros, am convingerea că, dacă tinerii noștri nu vor descoperi motivația revenirii în Patria  Mamă, următoarele decenii vor deveni terenul fertil pentru fixarea unor conglomerate umane din Africa și din Asia în România. De vreme ce foamea de spațiu e mistuitoare la nivel mondial, iar țara noastră are încă resurse naturale, dar se confruntă cu un deficit real de forță de muncă, rezultă că, după umplerea creuzetului în Apus, vechea Dacie va fi una din țintele favorite ale migranților. Cât timp nou-veniții se vor integra în societate, vor învăța și vor utiliza limba română, fără a marșa pe fundamentalismul de orice tip, perspectivele dezvoltării socio-economico-culturale vor fi pozitive, întrucât sângele proaspăt va spori nu doar zestrea genetică a aborigenilor, ci și patrimoniul național de valori.

Important ar fi ca, în eventualitatea acestui scenariu, să nu fim noi, autohtonii, cei asimilați, mai ales că avem o atracție aproape bolnăvicioasă spre mărgelele de sticlă din afară…  Firește, nu invoc aici ,,Jocul cu mărgele de sticlă” a lui Hermann Hesse, măcar că unora dintre noi nu ne-ar strica o vizită la bibliotecă pentru un volum de beletristică. Până atunci însă, solicit – atât în mass-media, cât și în Școala românească! – o mai atentă aplecare înspre Istoria Românilor, pentru a evita gafe de tipul difuzării la 1 Decembrie a cântecului ,,Hora Unirii”, ignorând semnificația versurilor publicate de Vasile Alecsandri în anul 1856... Dacă la Ziua Națională ,,să-l secăm dintr-o sorbire” pe râul Milcov – hotarul dintre Țara Românească și Moldova – nu constituie o problemă întru unirea cu frații transilvăneni, să înțelegem că în viitor, într-o astfel de logică, pentru națiunea română ,,Treceți batalioane române Carpații” ar putea fi un cântec al sărbătoririi unirii Principatelor  Române de la 24 Ianuarie 1859?!?

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

3 comentarii la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Sunt socat de continutul acestui articol! Sunt socat si cu greu ma stapanesc sa nu folosesc un limbaj dur- chiar stiind ca oricum si atunci cand sunt ponderat dar critic cenzura functioneaza si la Luceafarul!

    Oare despre ce iesire din letargie vorbeste autorul?

    Nu stie oare Domnul Gruia Cojocaru ca a fost vorba de CENTENARUL INFAPTUIRII ROMANIEI MARI!
    Chiar nu are autorul pe nimeni in familie care sa fi luptat si murit dealungul vremii pentru Tara si Neam!? si deci PRIORITATEA ROMANIEI ESTE REINTREGIREA TARII SI NICIDECUM ORTODOCSISMUL SI LOCASURILE DE CULT! DECI NICI CONSTRUCTIA CATEDRALEI IMBECILIZARII NEAMULUI!

    De ce autorul nu se apleaca mai atent asupra cauzelor plecarii si instrainarii romanilor-cu precaderea tinerilor si specialistilor – in cautarea unor locuri de munca desi este evident ca si BOR a pus umarul alaturi de DUSMANII ROMANIEI SI AI POPORULUI ROMAN la spolierea si transformarea Romaniei intr-o colonie si in loc sa construim intreprinderi care sa asigure locuri de munca, in loc sa sa finantam constructia de scoli, spitale unitati agrigole, complexe industriale! noi ROMANII am construit IN PROSTIE -28 de biserici intr-un singur sat- lacase de cult si catedrale pentru imbecilizarea religioasa a poporului roman!
    Sa nu stie autorul ca actiunile de imbecilizarea religioasa a unui popor constitue INALTA TRADARE DE TARA SI NEAM

    Sa nu stie autorul ca desi si in stanga de Prut vietuiesc fratii nostrii si ei tot crestini otrtodocsi dar pentru care BOR nu face nimic! Daniel a fost si pe la Moscova si putea sa vorbeasca crestineste depre REINTREGIREA – CRESTINEASCA SI EA – A ROMANIEI SI A POPORULUI ROMAN!

    Sa nu stie autorul ca TOT CLERUL ORTODOCS IN FRUNTE CU PATRIARHUL au evitat cu OBSTINATIE in an de CENTENAR cuvantul REINTREGIRE asa cum au facut TOTI DAR ABSOLUT TOTI POLITICIENII TARII?!

    Despre ce TREZIRE DIN LETARGIEI VORBITI STIMATE DOMNULE GRUIA COJOCARU?

    Ma opres aici! AM FOST FOARTE RETINUT SI POLITICOS FATA DE ENORMITATILE SI MANIPULARILE DIN ARTICOL

    Virgil Ciuca
    New York
    9 decembrie 2018

    PS: Nu ma cenzurati caci tot voi retransmite articolul Stimabilului insotit de comentariul meu..

  2. Gheorghe Brezeanu spune:

    Dacă un popor iși pierde credința străveche, dispare de pe harta lumii. Românii plecați în străinătate, au luat cu ei Biserica Ortodoxa (vezi numărul Parohiilor Ortodoxe Române din Apusul Europei, dar și de peste ocean…)!

    Felicitări pentru articol!

    Cu stimă,
    Dr. Brezeanu

  3. Alexandru Nijloveanu spune:

    Cand vezi aroganța unora care cred ca au dreptul sa te scuipe-n cap doar pentru ca lustruiesc pantofii prin piețele din New York, iar tu folosești din greu sapa romaneasca, nu poți decat sa te întristezi. Ideile desprinse din articol exprimă realitatea din tara, deci,nu mor caii când vor câinii!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania