Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.8 (152), August 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Elena Petriman, Iași
          Valea Zeletinului- Burdusaci – în publicistica interbelică

Primit pentru publicare: 31 Aug. 2021
Autor: Ion N. OPREA, coord. Cenaclul la distanță, Membru Fondator de Onoare Rev. Luceafărul
Publicat: 31 Aug. 2021
©  Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Elena Petriman, Iași

          Valea Zeletinului- Burdusaci – în publicistica interbelică

                             În căutările mele privitoare la personalitățile de pe Valea Zeletinului, nu se poate să nu aflu și alte lucruri interesante, cu adevărat interesante, dacă ne raportăm la timpul de azi. Nimeni nu-și mai aduce aminte de cel care a pus mult suflet pentru înființarea cooperativei sătești. Nici data când a luat ființă nu se mai știe, după cum, nu se știe că această cooperativă sătească a luat ființă prin subscripție publică. Mulți din zilele post-decembriste, cu ceva bani adunați pe diverse căi, și-ar fi dorit să cumpere cooperativa, adică, să nu mai fie a satului, ci a privatului. Numai că nu s-a putut, ori s-a putut și nu s-a aflat. Cert este că, la 1924, în revista clujeană nr 68, din 13 iulie 1924, „Cultura poporului”, printr-o pură întâmplare,  dau peste următorul text, intitulat, Eftinirea traiului prin cooperație, care sună așa:

          În comuna Burdusaci, județul Tecuci, a luat ființă o societate cooperatistă de aprovizionare și desfacere în comun, care poartă numele scopului însăși ce urmărește: Eftinirea traiului. Locuitorii comunei, înțelegând că numai prin unire se poate face ceva, și numai prin tovărășie se poate scăpa din ghearele speculanților, n-au stat deloc pe gânduri, când i-am chemat cu multă încredere a subscris și vărsat un capital social a cărui cifră trece peste 80 de mii de lei. Cooperația are rolul de a fi temelia economică a oricărui stat, sperăm că va fi înțeleasă și mai mult cunoscută de toți țaranii și muncitorii de la orașe, funcționari, dar mai cu seamă de țărani, care, prin producțiunea muncii lor agricole, vor aduce bogățiile în țară și va etfini traiul.         Dacă în fiecare sat și în fiecare oraș sau târgușor ar fi cooperație pentru eftinirea traiului, s-ar înlătura astfel orice parazit sau speculant, spre pildă, străinii care se îmbogățesc furând și pe cel ce vinde și pe cel ce cumpără.   Oricât am fi noi de proști și oricât am fi noi de orbi, trebuie să vedem odată că muncim mereu cu sudori în țară bogată și rămânem tot săraci și plini de nevoi. Trebuie să ne dăm seama odată că sunt lipitori care trăiesc din sângele nostru. Și trebuie să știm odată că prin cooperație se produce otrava cu care se omoară speculanții și totodată, zahărul dulce pentru muncitori. Deci înființați în toate satele, în toate orașele și în toate târgușoarele cooperative pentru eftinirea traiului.

          G.T. Filipescu-Zeletin

                             Revizor-contabil

          Aici închei citatul, nu fără a mă întreba: Cine să fi fost acest revizor contabil atât de curajos? Se trage din familia lui Constantin Filipescu, inginerul agronom născut la 1878-1879, tot în Burdusaci? Să fie chiar tatăl lui Ștefan Filipescu, cel care a fost gestionarul cooperativei o viață întreagă? Rudenia este clară, dar tot nu găsesc vreo dovadă edificatoare, din discuția purtată cu Teodora Filipescu a rezultat că bunicul ei se numea Iancu Filipescu. Subiectul rămâne deschis cercetării mele. Deocamdată, nu pot decât să suspectez că ar fi vorba de fratele lui Miltiade Filipescu, care se semna Filipescu G. M.

            Cert este că tot un Filipescu a pus umărul la înființarea cooperativei sătești, după cum rezultă din conținutul ,,răvașului” de mai sus.

          Iași- 25-08-2021

          Cine o fi Gabriel Catalan de la revista Timpul-Iași, 2006?

          Primit la antologii, relev prin cele ce urmează și deosebirea de concepție și acțiune a gazetarului –și nu numai a lui – în timp, 1924 față de după 1944,când, într-un documentar publicat în revista Luceafărul-Botoșani 28 martie ,2017, 40 de ani de la moartea fostului patriarh IUSTINIAN scriam: „…Ce repede trece timpul! În anul 2006, în revista „Timpul” de la Iaşi (nr.3) un anume Gabriel Catalan publica articolul intitulat „O conferinţă radiofonică în spirit colectivist a unui ierarh ortodox procomunist (1945)”. Aşa era scris pe prima pagină a publicaţiei iar în cuprins, în pagina a cincia, erau comentariile autorului. Se arăta despre conferinţa în cauză că a fost citită de Ioan Marina Vasluianu, viitorul patriarh ortodox român Iustinian, la 1 iulie 1945 la „Ora satului”, vorbitorul fiind atunci episcop vicar la Mitropolia Moldovei.

                Gabriel Catalan se dădea drept „descoperitorul” cuvântării respective găsite într-un dosar cu file nenumerotate, într-un fond neinventariat complet şi intitulat „Emisiuni diverse”, în arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune. Documentul – spunea Catalan era important pentru că această „Conferinţă radio este una din cele mai vechi luări de poziţie publică a respectivului cleric”,rostită de ziua cooperaţiei când, acelaşi, „face o înflăcărată propagandă cooperaţiei”, folosindu-se de retorica creştină şi de cea „antirăzboinică”, susţinând „poziţia guvernului comunist român” şi anticipând politica socială şi economică ale regimului comunist faţă de ţărănime în viitor”, semnat Ion N. Oprea,martie 2017.

          Închei și eu întrebându-mă, cum am făcut de mai multe ori: cine o fi Gabriel Catalan care în 2006 gândea astfel, Catalan  și conducătorii revistei Timpul de la Iași!

          Ion N. Oprea, Iași, 31 august 2021