Daniel Avram s-a născut la 12 septembrie 1966, în orașul Aiud, raionul cu același nume, regiunea Alba. Este căsătorit și are un fiu. A absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Cluj-Napoca și Facultatea de Muzică a Universității „Spiru Haret” din București. A fost membru al Cenaclului „Flacăra” și a susținut numeroase spectacole în România, Belgia, Elveția și Statele Unite. A fost prezent în emisiuni de radio și de televiziune, precum și în presa scrisă. Este autorul albumelor „Inima românului” (1999), „Cântece din Carpați” (2001) și „Colind cu vise” (2003). Lucrează ca profesor de chitară la Palatul Copiilor din Alba Iulia.

Daniel Avram (compoziții, voce și chitară) este un talentat și original cantautor de muzică folk, care s-a impus prin calitățile vocale și prin melodicitatea și mesajul pieselor. Despre activitatea sa artistică, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 26 martie 2020, de la domiciliul său din același oraș.

– Te salut, Daniel Avram!
– Și eu te salut!

– Ești un artist cu harul compoziției și al interpretării, dar insuficient cunoscut; care e explicația?
– Am avut o perioadă (2000-2004) în care am scris cântece pe versurile lui Pavel Coruț și am cântat în multe spectacole, în diverse locuri. Apoi, am rărit concertele, pentru că nu agreez drumurile și, de aceea, îmi place să călătoresc doar cu familia. În plus, m-am îndrăgostit de meseria de profesor mai mult decât de cariera de interpret; predau copiilor chitară (muzică folk) și nu-ți poți închipui ce înseamnă să văd cum elevii mei, pe care i-am crescut din clasa I până într-a XII-a, au devenit „mercenarii” festivalurilor de muzică folk din țară, câștigând marile premii la Alba Iulia, Bistrița, Ploiești, București și în multe alte locuri. Ei nu au avut nicio tangență cu folkul, pentru că acest gen muzical a fost în vogă în timpul Cenaclului Flacăra, reînviind abia după 1997. Așadar, muzica folk nu e reprezentativă pentru generația lor, dar, dacă reușești să le insufli dragostea pentru ea, atunci apropii de creații de calitate niște copii care, altfel, poate s-ar fi îndreptat spre producții de prost-gust. De câte ori am posibilitatea, îi iau în concertele mele și îi consider colegii mei de scenă; de exemplu, ultima dată am apărut împreună cu 35 de copii, care cântă perfect.

– Cum a început colaborarea cu Pavel Coruț?
– În 1999, el a întemeiat o mișcare naționalistă, bazată pe conservarea valorilor tradiționale, numită Partidul Vieții Românești. Eu îi citisem toate cărțile apărute până atunci, care mi-au plăcut mult și, de aceea, am vrut să-l cunosc. L-am întâlnit cu prilejul lansării unui volum al lui la Alba Iulia, când m-am oferit să-l ajut. Ulterior, mi-a trimis două poezii – Rugă și Inima românului – rugându-mă să le transmit doamnei Veta Biriș, pe care o știam bine, cu intenția de a le face imnuri. Atunci, i-am spus că eu cânt folk și că aș putea crea muzică pe versurile lui; el a acceptat, dar fără prea mari speranțe că va ieși ceva. În două zile, am scris piesele, iar Inima românului a devenit imnul partidului său. Imediat, m-a chemat la București, unde mi-a arătat poezia Sămânța geto-dacă; am avut o inspirație de moment și am compus muzica pe loc, iar, din acel moment, s-a legat colaborarea și prietenia dintre noi. Nu toate versurile pe care mi le-a mai trimis au devenit cântece, dar majoritatea mi-au plăcut și m-au inspirat; astfel, în câteva luni a apărut albumul Inima românului, la doi ani, cel de-al doilea, Cântece din Carpați, și, după încă doi ani, ultimul, Colind cu vise.

– Dincolo de această colaborare și de orele cu copiii, ai și proiecte personale?
– În ultimul timp, cea mai importantă a fost cooperarea cu Fundația Inter-Art din Aiud, unde, împreună cu fiul meu, care cântă la claviaturi, mă ocup de partea artistică a activității fundației. Așa am ajuns să evoluăm în fața comunităților românești din Bruxelles, Geneva și New York, urmând să continuăm în același fel. Concomitent, lucrez și la un nou album, realizat pe versurile poetului albaiulian Dumitru Mălin, care se va numi Casă de dragoste.

– Mult succes și pe viitor!
– Îți mulțumesc; așa să fie!

Florin Bălănescu