Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 20 Ian. 2020
Autor: Victor MUȘAT, membru al Cenaclului literar „Ileana Vulpescu” al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 20 Ian. 2020
© Victor Mușat, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Se încheiase de câteva ore Ziua Culturii Naționale, a cărei organizare și desfășurare am urmărit-o, ca de fiecare dată în cei douăzeci de ani de când există această sărbătoare, cu interesul cuvenit unei asemenea serii vaste de evenimente izvorâte din admirația față de poetul național al românilor, Mihai Eminescu, a cărui naștere s-a aniversat în cursul lunii ianuarie pentru a 170-a oară. Urmăream, în locuința mea dintr-un cartier bucureștean, pe ecranul calculatorului, un cântec compus cândva pe versurile poeziei Mai am un singur dor, susținut într-o interpretare corală polifonică de un grup nu prea mare de femei și bărbați pe chipurile cărora se citea bucuria și încântarea pentru actul artistic pe care îl performau. Nimic ieșit din comun, s-ar putea spune, dacă acest cor ar fi fost unul din București, Botoșani, Craiova, Timișoara, Iași, Cluj-Napoca sau chiar din Chișinău. Nu pentru că în aceste orașe nu ar fi avut loc evenimente de excepție dedicate personalității lui Mihai Eminescu și moștenirii lăsate de acesta culturii românilor, ci pentru că interpretarea cântecului de mai sus aparține unui cor înființat și condus de muzicologul Augustin Medan, ai cărui membri sunt români din Toronto, capitala provinciei Ontario, cel mai mare oraș din Canada. Printre secvențele muzicale pe care le-am ascultat în continuare s-a numărat și un program de cântece folk, printre care Noi suntem români, interpretate de Constantin Bănică și Bogdan Jivan, de asemenea conaționali ai noștri din Toronto. M-a încântat, la fel de mult, spectacolul de poezie și muzică pe versuri de Mihai Eminescu, oferit de un grup de elevi condus de Adelina Buburuzan, din aceeași metropolă canadiană.
Toate aceste activități, precum și altele, la care mă voi referi în cadrul prezentului articol, au fost organizate de renumitul „grup de la Observatorul” și susținute în ziua de 15 ianuarie a anului curent în sala de festivități a Consulatului General al României de la Toronto. Pentru cititorii care iau acum pentru prima dată cunoștință de tematica la care ne referim, Observatorul este numele unui ziar (cu prezență online și circulație în format tipărit) fondat în 1990, care nu a întârziat să devină una din publicațiile cu cel mai mare prestigiu ale diasporei românești, evidențiindu-se printr-un conținut bogat și diversificat, precum și printr-o calitate deosebită a articolelor și a celorlalte texte pe care le publică. Ziarul acordă o atenție aparte evenimentelor culturale, secțiunile sale fiind: Puncte de vedere, Pagina creștină, Note de carieră, Condeie din diaspora, Poezia, Aniversări și Personalități, Interviuri, Lumea nouă, Eternal Pearls – Perle Eterne, Istoria noastră, Tradiții, Limba noastră, Lumea în care trăim, Gânduri pentru România. Lună de lună, colaboratorii și prietenii ziarului se întâlnesc pentru a organiza aniversări, expoziții de artă, lansări de carte, precum și alte evenimente culturale complexe.
Grupul de la Observatorul, alcătuit din echipa redacțională a ziarului, Editura Maple Red P.H., Cenaclul Nicăpetre, colaboratorii și prietenii publicației, desfășurându-și complexa activitate sub coordonarea neobosită, competentă și pasionată a directorului publicației, Dumitru Puiu Popescu, omagiază in fiecare ianuarie personalitatea marelui poet Mihai Eminescu, în cadrul unui ansamblu larg de activități culturale dedicate Zilei Culturii Naționale, și susține, pe parcursul anului, un impresionant program de evenimente ocazionate de comemorarea unor momente relevante ale istoriei și culturii țării de origine.
În anul 2010, la împlinirea a două decenii de apariție, Observatorul a primit din partea guvernatorului provinciei Ontario „premiul special al presei etnice din Canada pentru promovarea valorilor culturale și pentru integrarea în multiculturalismul acestui stat”, directorul publicației remarcând cu această ocazie că importanta distincție reprezintă și o recunoaștere a eforturilor și contribuției tuturor colaboratorilor la „promovarea limbii și culturii române pe meleagurile canadiene”.
Un fapt întru nimic lipsit de importanță, editorul și directorul ziarului, Dumitru Puiu Popescu, redacția și colaboratori participă voluntar la redactarea și tipărirea ziarului, întreaga lor activitate, începută într-o „frumoasă Noapte de Sânziene”, fiind închinată consolidării prestigiului de care se bucură Comunitatea Românească din Canada.
Revenind la activitățile dedicate la Toronto Zilei Eminescu și Zilei Culturii Naționale, trebuie reținut ca un fapt cu o semnificație deosebită participarea unor reprezentanți de excepție ai tinerei generații de români stabiliți în Canada. Elevul Eric Șteflea a recitat cu mult talent poezii de Eminescu, iar Corina Șteflea a susținut un emoționant program de piese pianistice. Spațiul în care a fost organizat întregul eveniment a adăpostit, concomitent, expoziția de pictură a elevei de 11 ani Sophia Leopold, iar Erica Ardeleanu, în vârstă de 8 ani, a vorbit și ea despre prima ei expoziție de desene.
În cadrul evenimentului a fost decernat Premiul special Nicăpetre, care anul acesta a revenit artistului plastic Bogdan Molea din Toronto. (Premiul Nicăpetre a fost instituit de regretatul sculptor româno-ontarian Petre Bălănică, originar din Brăila -cunoscut în lumea întreagă sub pseudonimul artistic Nicăpetre-, care a avut o contribuție esențială la realizarea Câmpului Românesc de lângă Hamilton, cunoscut și ca Mica Românie a lui Nicăpetre sau Muzeul în aer liber Nicăpetre. Aici, artistul a creat o Alee a scriitorilor români din diasporă, la începutul căreia a amplasat bustul marelui poet național Mihai Eminescu.)
Nu voi uita să menționez și prestația lui Sorin Finchenstein, care a prezentat un grupaj de savuroase epigrame cu nuanțe eminesciene. Pentru a sublinia continuitatea contribuției acestuia la activitatea grupului de la Observatorul, trebuie amintit și Plugușorul, plin de voie bună românească și umor, cu care i-a delectat pe cititorii ziarului în ultima ediție de anul trecut a publicației.
Am lăsat pentru mai târziu mențiunea referitoare la expunerea inginerului Ioan Cojocariu din Toronto, care l-a desemnat pe Mihai Eminescu un „geniu vizionar” al culturii române, nu pentru că ideile enunțate nu ar fi fost de o relevanță deosebită, ci pentru a mă folosi de personalitatea vorbitorului la formularea mai exactă a mesajului prezentului articol. Ioan Cojocariu susținea, într-un articol apărut în Observatorul în vara anului trecut, necesitatea și posibilitatea integrării diasporei în viața poporului român „prin participarea mai activă a românilor de pretutindeni la viața românească culturală, spirituală și chiar economică a țării”, o relație care necesită însă „două părți, contribuția noastră și acceptarea din partea societății românești”. Concluzia era impresionantă: „ Practic nici nu mai contează pentru ce am plecat sau de ce nu dorim să ne întoarcem, contează doar că vrem să fim parte din societatea românească, contează doar că ne învățăm copiii limba română, că ne construim biserici ortodoxe, că ne îmbrăcăm în portul popular la evenimente, că ne emoționăm până la lacrimi dansând o horă românească la concertul Sofiei Vicoveanca, de ziua națională a României sau pur și simplu în Dundas Square sau în Mel Lastman Square la festivalurile românești. Când a mai avut România astfel de ambasadori?”
Nu pot încheia fără a întări, încă o dată, faptul că reușita evenimentului de la Toronto, dedicat clei de a 170-a aniversări a nașterii poetului reprezentativ al românilor, Mihai Eminescu, și Zilei Culturii Naționale se datorează incontestabilului spiritus rector al grupului de la Observatorul, „olteanul Dumitru Puiu Popescu (…), care informează, promovează, protejează, lansează, susține tot ce ține de orice suflare româneasca din America de Nord, România, Republica Moldova si din toate colțurile lumii unde sunt stabiliți români”, după cum se exprima acum câțiva ani basarabeanca Maria Tonu din Toronto.
Victor Mușat
Dumitru Puiu Popescu, spiritus rector al grupului de la Observatorul
Corul românilor din Toronto Folkiștii Constantin Bănică și Bogdan Jivan
Dumitru Puiu Popescu și pictorița de 8 ani
Folkiștii Constantin Bănică și Bogdan Jivan
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Felicitari!
Bine ca totusi ne sarbatorim personalitatile chiar daca ne lipseste curajul sa le urmam si indemnul si sacrificiu! lor pentru Tara si Neam!
Ati avut curaj cei de la Toronto sa amintiti de poezia „La arme” a lui M. Eminescu?
Eu nu cred si sunt convins ca prea putini vor sa auda de „indemnul” Mareului Poet pentru a ne recupera teroitoriile de rasarit!
Dar „La arme” a mai scris si Stefan O Iosif si ori mai fi scris si altii!
„Stefane Maria Ta! Tu la Putna nu mai sta”…si nici urmasii Domniei Tale la Toronto, porniti „toti” pe sarbatoare!
bucurosi de „ajutoarele sociale” straine – pomeni -in loc sa revenim acasa pentru SALVAREA TARII!
La arme!
Virgil Ciuca
Bucuresti
27 ianuarie 2020