Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Enescu 65 – Omagiu unui mare muzician român

Primit pentru publicare: 12 Mai 2020
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN,  redactor șef adj. – Revista Luceafărul
Publicat: 14 Mai  2020
© Cosmina Marcela OLTEAN, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Enescu 65 – Omagiu unui mare muzician român

George Enescu se numără printre puținii muzicieni veritabili ce au simțit muzica de mici copii, înainte de a învăța orice despre această artă și înainte de a fi influențați de ceva sau cineva. Când pasiunea pentru o latură a artei vine devreme și firesc, însoțită de o mare curiozitate și dorință de învățare nesfârșită, atunci se întâmplă minuni într-un om, minuni care se exteriorizează și ajung la mulți alții. Așa cresc marii artiști ai lumii pentru a deveni legende. Un astfel de om al artei a fost George Enescu. Și continuă să fie și acum, la 65 de ani de când înceta din viață, prin tot ceea ce a creat. 

Parcursul unui mare muzician

Enescu este cel mai important compozitor român, iar personalitatea artistică și-a etalat-o în ipostaze multiple – de compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor. Cei care l-au cunoscut direct spun că a excelat în fiecare dintre aceste ipostaze. Povestea lui în muzică începea devreme, de la 4 ani, când ia primul contact cu muzica. A fost un copil-minune a cărui obiect preferat nu era o jucărie, ci o mică vioară cu trei coarde, cadou din partea părinților care acum se află în colecția Palatului Cantacuzino / Muzeul Memorial “George Enescu” din București. “Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi mărturisea mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, jurnalist și critic muzical. 

În 1886, Eduard Caudella, compozitor și profesor la Conservatorul din Iași, remarcă talentul deosebit al copilului Enescu și îi sfătuiește părinții să se îngrijească de pregătirea sa muzicală îndrumându-l către studii de specialitate.  Primele sale încercări de compoziție datează din 1887, pe când Enescu avea doar 6 ani. Între 1888-1894 se formează ca muzician la prestigiosul Conservator din Viena, apoi la Conservatorul din Paris (1895-1899). La 8 ani debuta ca violonist, iar presa vieneză a vremii îl numea “un Mozart român”. În calitate de compozitor, debuta în februarie 1898, la 17 ani, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, cu
Poema Română op.1. Din același an începe deja să dea lecții de vioară și susține diverse recitaluri în București. Foarte apreciat de Regina Elisabeta a României, era deseori invitat să cânte la Castelul Peleș din Sinaia. Compozițiile sale cele mai cunoscute – cele două Rapsodii Române, op.11 (1901-1902), Suita nr.1 pentru orchestră, op.9 (1903) și prima sa Simfonie op.13 (1905), datează de la începutul secolului XX. 

Activitatea sa muzicală alterna între Bucureşti şi Paris, dar susținea turnee în mai multe ţări europene. În 1923 dirija orchestre prestigioase din America, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra sau Chicago Symphony. 

Activitatea de pedagog capăta și ea o importanţă considerabilă. Yehudi Menuhin, unul dintre elevii săi mărturisea: „Pentru mine, Enescu va rămâne una dintre veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe.”

Arthur Rubinstein spunea despre muzician că ”stăpânea întreaga paletă a componisticii. Ştia să orchestreze precum Richard Strauss. De asemenea, ca solist, avea o sonoritate incredibilă alături de orchestră. Şi în plus, cunoştea tehnica tuturor instrumentelor. A fost un pianist extraordinar! Pot spune că eram uneori invidios pe el: cânta chiar mai bine decât mine! A fost un pianist magnific, ca sa nu mai vorbesc de valoarea sa ca violonist.”

Ecouri 

Muzicianul originar din Dorohoi făcea primii pași în muzică la Iași, alături de Caudella și nu e o întâmplare faptul că prima universitate de arte din țară îî poartă acum numele – Universitatea Națională de Arte George Enescu, Iași, o universitate ce înregistrează performanțe mai ales în sfera învățământului muzical.  Enescu murea într-o noapte de 4 spre 5 mai, la Paris, în urmă cu exact 65 de ani. Muzeul Național George Enescu a ales să-l omagieze pe compozitor întru-un mod inedit, printr-o serie de evenimente deosebite ce s-au desfășurat online, grupate sub genericul Enescu 65. Programul a cuprins mesaje omagiale, recitaluri online (Opusuri enesciene), audiția unor înregistrări rare, expoziția foto-documentară “Enescu 65. Receptarea lui George Enescu în contemporaneitate” și prezentarea unor documente inedite din arhiva muzeului. În memoria lui Enescu există de mulți ani un festival internațional de muzică clasică ce a dobândit un mare prestigiu– George Enescu Festival, ajuns la ediția a XVII-a, ce se va desfășura în intervalul 29 august – 20 septembrie 2020. Festivalul se desfășoară la Sinaia, București și Iași, cuprinzând o serie de evenimente deosebite în fiecare an.

Să nu uităm niciodată cine a fost Enescu și ce a făcut pentru cultura românească și universală și nici viziunea sa asupra importanței culturii în cadrul unei națiuni. Despre cultură și patrimoniu, Enescu spunea așa: “Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă și de credință pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns și asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem și vom învinge.”