Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Eșec generat de prudența excesivă

Primit pentru publicare: 23 Apr. 2020
Autor: Prof. Gruia COJOCARU, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 24 Apr.  2020
© Gruia Cojocaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Eșec generat de prudența excesivă

Deși invocăm în discuții sterile dimensiunile cooperării și solidarității, ca argumente sigure ale civilizației, trebuie să recunoaștem că progresul – de la cel individual și până la cel global – a avut în permanență ca motor coordonatele de fier ale competiției. Cultivăm și în Școala românească cooperarea – lucrul în perechi, pe grupe, pe clase etc., unde în final toți sunt câștigători – dar ajungerea la un nivel superior se face individual, prin competiția directă. Să  pomenim doar despre admiterea la liceu, facultate ori despre acele examene dure, cu n pe un loc, pentru un job în Sănătate, Justiție, Educație, Administrație ș.a., unde adeseori intervine nu doar o competiție a creierelor, ci și o concurență a sistemelor de relații, care poate fi decisivă în stabilirea învingătorului…

La nivelul statelor, în Europa, cooperarea a generat după Al II-lea Război Mondial o construcție viabilă de succes – Uniunea Europeană, care joacă de la egal la egal cu actori economici de talia Statelor Unite ale Americii și Chinei. Privind mai atent, observăm că până și în lăuntrul fiecărui stat există o competiție dură a companiilor. De pildă, între giganții industriali germani, cum ar fi Uzina Bavareză de Motoare SA (BMW), Mercedes-Benz și Volkswagen-Group – e o concurență acerbă în a ocupa un segment mai robust din piața mondială a automobilelor. Cum profitul este religia supremă, orice element care-l generează este acceptat. Beneficiul de pe urma inovării e la fel de dulce ca cel obținut prin furt de tehnologie ori manipulare…

Într-o piață economică relativ consolidată, orice ingerință pe o anume traiectorie schimbă după o vreme echilibrul de forțe dintre actorii care-i compun osatura. Așa se face că, astăzi, în plină pandemie de Covid-19, identificăm din ce în ce mai limpede o serie de modificări ale raporturilor de putere la nivel global. Pe de altă parte, există sisteme de guvernare – cel din Suedia cu precădere, dar și cele din Danemarca, Elveția, Cehia – care nu s-au isterizat în fața coronavirusului. Nici în Germania nu s-a instalat panica, dimpotrivă, s-a mers din punct de vedere medical pe un triaj profesionist, care se pare că a funcționat, dat fiind faptul că spitalele lor sunt aproape goale. Alte țări, Italia, Spania, Franța și, surprinzător, Anglia și SUA au avut până la un punct o abordare indecisă, incoerentă, care le-a făcut mult mai vulnerabile. În spatele jocului global s-ar părea însă că pândește sumbru umbra Chinei…

Cum se văd lucrurile din punctul de vedere al cetățeanului, din mai toate zonele Pământului la jumătatea primăverii lui 2020? O primă constatare ține de restrângerea libertăților, proces realizat gradual, printr-un lasou aruncat hoțește peste grumazul lumii. De ce hoțește?! Pentru că, în România spre exemplu, deși argumentăm obligativitatea de a sta acasă și distanțarea socială – măsuri concepute sub sceptrul luminat al Cotroceniului –, atunci când Stăpânul european al sparanghelului ne-a cerut-o, am fost dispuși să-i transformăm pe oameni într-un cârd de mioare, bine asamblate pe unitatea de suprafață a aeroportului din inima Ardealului…

Al doilea lucru, amuzant până la un punct, e solicitarea decidenților politici de a ne informa din surse oficiale cu privire la pandemia momentului. Să disecăm nițel: sursele oficiale sunt cele dezvăluite prin canalele guvernamentale. Așadar, puterea politică a zilei deține cheia Adevărului! Așa o fi, dar vreme de trei decenii, râvnita cheie a devenit instrumentul perfect de jaf sistematic al resurselor Țării și de îngenunchere a Națiunii Române… Cum putem noi, simpli cetățeni, să acceptăm orbește versiunea oficială?! A, da, stăm acasă mai mereu pentru că ne ferim de amenzile (mereu sporite!) pe care le împărțiți pentru realizarea planului, nu pentru că suntem convinși de tropăitul ordonanțelor! Să vă mai spunem că, de pildă, în Germania, în cercuri medicale avizate a început să circule ideea că toată povestea lui Covid-19 e o făcătură, întrucât virusul nu e atât de sumbru pe cât s-ar crede, iar isteria creată are ca scop modificarea raporturilor de forțe de pe tabla geopolitică a lumii?!… (Mai nou, și profesorul universitar doctor Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș a precizat că virusul Covid-19 este de 10 ori mai slab decât virusul gripal…). Sau, tot în spațiul german, se vehiculează ideea de similitudine între virusul gripei porcine din anul 2009 și Covid-19 din 2020, accentuându-se faptul că, la finalul pandemiei din urmă cu un deceniu, sistemul de sănătate nemțesc a achiziționat circa 50 de milioane de vaccinuri, dar nu s-au folosit decât 5% întrucât populația a fost reticentă în a accepta leacul propus. Banii însă, de ordinul miliardelor de euro probabil, și-au găsit înfometat drumul spre buzunare sigure… De partea cealaltă, sursele oficiale mustesc adeseori într-o bâlbâială cu aromă de manipulare, din care transpiră amatorismul, în ciuda tonului solemn. 

Nefiind de specialitate, nu stiu dacă există o urmă de adevăr în zicerile emise. Dar mă simt obligat să mă informez din surse variate și am tot dreptul să mă îndoiesc și de versiunea oficială! Dacă n-am certitudinea că mai prind un răsărit (e deja un amurg rece când scriu), de ce n-aș crede, măcar într-un ungher al minții, că isteria noii pandemii a fost indusă la scară globală cu scopul îmbogățirii unora și al falimentării altora întru modificarea balanțelor de putere ale lumii?!… Un lucru pare sigur: statele care, prin măsuri guvernamentale, permit repornirea urgentă a motoarelor esențiale ale economiei, vor ieși întărite din aceste vremuri, iar cele care, în numele unei prudențe excesive – reflex al fricii ori al unor calcule electorale – întârzie intrarea în normalitatea vieții economice, vor eșua în mare măsură, luându-le foarte mult timp și efort pentru a se redresa. E ca într-o cursă de Formula 1 – pentru cei pasionați de clasa regină a competițiilor auto de tip monopost – unde pilotul care, deși aflat în pole-position, pornește mai greu bolidul constată, stupefiat, că a rămas în coada plutonului, iar cursa de recuperare devine infernală. 

Pe scenariul rămasului vegetativ acasă până se relaxează pandemia, ce te faci dacă între timp își fac loc și alți viruși cu acțiune și mai perfidă?… Cât mai aștepți? Până înființezi o fermă vegetală și o alta zootehnică pe balconul apartamentului?!… Dar utilajele de lucru, unde le produci?! Fiecare zi de absență în câmpul muncii, la scară națională, are ca rezultat final pierderea unor piețe mondiale în favoarea actorilor care s-au trezit la timp. Iar în ziua de azi esențial nu este să produci, ci unde și cui vinzi marfa. Nimeni nu te-așteaptă: nu ți-ai onorat contractul, mă reorientez către un furnizor mai sigur! 

La o primă vedere, China ar părea marele câștigător al afacerii Covid-19, iar SUA marele învins. Detronarea Statelor Unite din vârful piramidei economice mondiale, după o domnie de 150 de ani, ar putea deveni o realitate nu tocmai încurajatoare pentru spațiul euroatlantic. Într-un astfel de context, pe meleaguri valahe, lâncezeala urzită rigid prin ordonanțe s-ar putea să ne sufle grabnic până și traista de pe umăr… Dac-o umpleai și tu la timp, măi române!… Era burdușită, dar s-a golit… Ce să-ți fac, dacă-ți mănâncă din traistă câinii!… Nu-i bai, doar n-ar fi-ntâia oară!

  …Până prindem vremuri mai bune, putem transforma prezentul în sărbătoare: o carte nouă, citită în inima căminului. Tocmai am început Ispășire, de Ian McEwan… Dar, uitasem, de la atâta lustruire a mâinilor cu apă și săpun, mi-am albit și păcatele…

În loc de concluzie, vin cu o solicitare pentru cunoscătorii de limbă germană: dacă subiectul vă interesează, traduceți în limba română analizele cu privire la virulența scăzută a virusului –  susținute de prof. dr. Wolfgang Wodarg, prof. dr.Sucharit Bhakdi, prof. Püschel etc. – prezentate de Ken Jebsen, jurnalist german care analizează părerile pro și contra Covid-19. Ar fi benefic ca acele observații să ajungă și la personalul medical de specialitate, dar și la publicul larg din România. Și, dacă tot suntem în Uniunea Europeană și-ar trebui să avem un orizont vast de asimilare a informației, să precizăm că, în Austria, la nivel parlamentar sunt voci răspicate care marșează pe caracterul inofensiv al Covid-19, în absența bolilor asociate.  De exemplu, parlamentarul Herbert Kickl l-a tras la răspundere pe cancelarul Sebastian Kunz pentru managementul coronei, subliniind faptul că inducerea gratuită a fricii de coronavirus a avut efecte negative pentru economia țării. La noi, în România, dacă nu privești în galben, roșu ori portocaliu – în funcție de cine deține frâiele puterii – ești pus la zid ori, mai nou, amendat, dacă nu cumva ți se fabrică și-un dosar penal…