Primit pentru publicare: 27 dec.2015
Autor: Lucian MANOLE, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 28 dec.2015

FILE  DE  DICŢIONAR

IOSIF  GHEORGHIAN (botezat IOAN)

(cleric, mitropolit primat, traducător)

Mitropolitul Iosif Gheorghian este încă o mare personalitate a ortodoxiei româneşti ce-şi are rădăcinile în Botoşaniul eminescian. S-a născut la 29 august 1829, în Botoşani, tatăl său fiind preot. A decedat la 24 ianuarie 1909, în Bucureşti. Din [1] şi [2] putem reconfigura parcursul prin viaţă al mitropolitului Iosif Gheorghian:

• „a studiat la Şcoala de la „Trei Ierarhi” şi la „Academia Mihăileană” din Iaşi;
• „a urmat cursuri în domeniu la Sorbona”;
• 1846: „a fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoşeşti şi hirotonit ierodiacon”;
• 1847-1856: „slujeşte ca diacon la Huşi şi Iaşi”;
• 1857-1858: „slujeşte la Capela Românească din Paris”;
• 1863: „este hirotonit ieromonah şi numit egumen la Mănăstirea Todireni (Suceava);
• 1864: „este numit egumen la Mănăstirea Popăuţi (Botoşani);
• 19 iunie 1865: „este numit episcop de Huşi, unde păstoreşte timp de 14 ani”;
• 24 martie 1879: „a fost ales episcop al Dunării de jos (Galaţi), având ca sarcină să reorganizeze viaţa bisericească din Dobrogea care, în 1878, revenise la România”;
• 22 noiembrie1886: „este ales mitropolit primat al României”;
• 30 noiembrie 1886: „este înscăunat mitropolit primat al României”;
• 29 martie 1893: „este obligat să-şi dea demisia, retrăgându-se la Mănăstirea Căldăruşani”
• 6 decembrie 1896: „este reales mitropolit primat al României”;
• 8 decembrie 1896: „este înscăunat mitropolit primat al României, păstorind până la moarte (24 ianuarie 1909);
• „este înmormântat în biserica „Sfântul Gheorghe” din Mănăstirea Câldăruşani”.

Mitropolitul Iosif Gheorghian a fost membru de onoare al Academiei Române, dedicându-se, pe lângă intensa viaţă clericală, şi traducerii unor lucrări cu tematică patristică sau cu tematică teologică din limba franceză.

Preot prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, în [1],  alcătuieşte o listă cu traducerile mitropolitului Iosif Gheorghian:

1. Vladimir Guettee, „Expunerea doctrinei Bisericii creştine ortodoxe” (ediţia I, Huşi, 1875, 354 p.; ediţia a II-a, Bucureşti, 1887, 368 p.; ediţia a III-a, Bucureşti, 1901, 257 p.);
2. Vladimir Guettee, „Papalitatea schismatică sau Roma în raporturile sal cu Biserica orientală” (ediţia I, Bucureşti, 1880, 472 p; ediţia a II-a, Bucureşti, 1906);
3. Mitrofan din Koneveţ, „Viaţa repausaţilor noştri şi viaţa noastră după moarte” (după versiunea franceză; ediţia I, Bucureşti, 1891, 333 p.; ediţia a II-a, Bucureşti, 1899, 426 p.);
4. Inochentie (Borisov), „Cuvântări spre folosul celor ce se pregătesc la penitenţă şi la sfânta cuminecare” (din limba franceză, după traducerea lui Alexandru Sturza, Bucureşti, 1897, 136 p.);
5. „Sfântul Vasile, arhiepiscopul Chesariei Capadociei” (Bucureşti, 1898, 472 p.);
6. Thomas A. Kempis, „Urmarea lui Hristos” (Bucureşti, 1901, 571 p.);
7. Eusebiu de Cezareea, „Istoria bisericească şi viaţa lui Constantin cel Mare” (Bucureşti, 1896, 493 p.):
8. Sozomen, „Istoria bisericească” (Bucureşti, 1897, 409 p.);
9. Socrate Scolasticul, „Istoria bisericească” (Bucureşti, 1899, 390 p.);
10. Evagrie şi Filostorg, „Istoria bisericească” (Bucureşti, 1899, 325 p.).

Se ştie că  Iosif Gheorghian a fost de două ori mitropolit primat.  După cum consemnează istoria,  perioada 1891 – 1895 a fost denumită „ marea guvernare conservatoare”. Povestea demisiei din 29 martie 1893 este descrisă în multe documente, reţinând aici pe cea  din [3]: „În 1893, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a vrut să treacă Legea clerului mirean şi a seminariilor. Artizanul legii era Take Ionescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii. Aceasta reglementa salarizarea preoţilor de mir, şcolarizarea, criteriile de numire, precum şi chestiuni administrative – întreţinerea bisericilor, fixarea parohiilor, controlul administrativ şi disciplinar în biserică. Din acel moment, salarizarea preoţilor trecea în grija statului. De asemenea, impunea criteriile funcţie de care se stabilea salariul unui preot, precum şi un minim şi un maxim al salariului. Legea clerului mirean, dorită de guvernarea conservatoare, aducea bisericii avantaje şi dezavantaje. Punea ordine în chestiuni nereglementate de când veacul. În acelaşi timp, consfinţea dependenţa Bisericii de stat.  Iosif Gheorghian, Mitropolit al Ţării Româneşti şi apropiat al opoziţiei liberale, n-a fost de acord cu adoptarea legii în varianta propusă de guvern. Astfel, a demisionat din înalta demnitate. Take Ionescu şi guvernul conservator au pornit să caute un prelat mai sensibil la iniţiativa puterii. L-au găsit în persoana lui Ghenadie Petrescu, episcop al Argeşului”.

Iosif Gheorghian l-a cunoscut şi apreciat pe Arghezi în perioada cât era călugăr la Mănăstirea Cernica,  poetul intrând în obştea acestei mănăstiri la 19 ani. Gala Galaction, cu care Arghezi era prieten din liceu, a asistat la slujba de călugărie a acestuia.  Arghezi va fi hirotonisit diacon şi adus la Mitropolie ca secretar. Iosif Gheorghian îl recomandă „referent de conferenţiar pentru religie comparată la Şcoala de ofiţeri”. Jurnalistul Paul Suditu ţine să amintească şi el acest aspect în [4]: „În 1949 se împlinea aproape o jumătate de secol de când Tudor Arghezi părăsise Mănăstirea Cernica şi lepădase rasa călugărească. Iar, în acel an, i se făcuse dor să revadă Mănăstirea şi împrejurimile. De aceea, depuse diligenţele cuvenite, stareţul Urpasian a consimţit să trimită trăsura la Pantelimon. Arghezi venise la întâlnire însoţit de fiul său. Poetul păstra în suflet nostalgia vieţii monahale, prin care trecuse ca un meteor… De cum se instalase în Mănăstire, novicele câştigase repede simpatia lui Iosif Gheorghian, mitropolitul primat al Ungro-Vlahiei, ierarh cărturar, cu o viaţă foarte curată, căruia Arghezi i-a păstrat, fără umbre, o amintire suavă. Sfinţia sa i-a dat în călugărie numele său, pe care, însă, tânărul monah l-a păstrat doar puţină vreme”.

Imediat ce Ghenadie Petrescu a devenit mitropolit primat, au început atacurile asupra sa, perioada fiind consemnată sub titulatura „afacerea Ghenadie”. Astfel că la 4 decembrie 1896, Mitropolitul Ghenadie Petrescu demisionează. Sorin Liviu Damean, în [5], scrie: „Singura persoană socotită capabilă a restabili prestigiul Bisericii, serios zdruncinat de evenimentele petrecute, era fostul Mitropolit Iosif Gheorghian, antecesorul lui Ghenadie Petrescu în perioada 1886-1893. Aşadar, Iosif Gheorghian avea să fie din nou ales, investit şi înscăunat Mitropolit Primat al Ungro-Vlahiei la 8 decembrie 1896”.

BIBLIOGRAFIE:
[1] MIRCEA  PĂCURARIU, „Dicţionarul teologilor români” (Editura „Univers   Enciclopedic”, Bucureşti, 1996);
[2]   WIKIPEDIA,  “Iosif Gheorghian” (accesare 15 decembrie 2015);
[3]   CRISTINA DIAC,  “Afacerea Ghenadie – complot politic” (http://www.historia.ro);
[4]   PAUL  SUDITU,  “Întâmplări cu Tudor Arghezi” (http://www.ziarulromaniamare.ro);
[5]  SORIN  LIVIU  DAMEAN, “Caterisirea Mitropolitului Primat Ghenadie Petrescu” (http://sorin-damean.blogspot.ro).