Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Generaţia romantică a scrisului feminin românesc

Primit pentru publicare: 08.02.2021
Autor: Crina-Otilia Mazareanu
Publicat: 11 Febr. 2021
© Crina-Otilia Mazareanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Scrisul feminin românesc a fost inaugurat de generaţia romantică, cuoscută în istoria literaturii sub numele de generaţia paşoptistă. Ea a concis cu debutul unor femei celebre, aparţinând înaltei societăţii autohtone. Operele lor au fost foarte admirate în Occident, dar şi în România.

Printre principalele reprezentante ale scrisului feminin din secolului XIX se numără şi două figuri pregnante, cum ar fi Dora D’Istria şi Maria Rosetti. Dacă vorbim de reprezentante ale scrisului acestei epoci mai putem aminti şi alte aristocrate care s-au remarcat atunci: Elena Văcărescu şi Martha Bibescu.

Destinele lor aventuroase par a fi oarecum asemănătoare, datorită prieteniei cu personalităţi culturale şi politice ale timpului. Din punctul de vedere estetic, operele lor reflectă ideologiile literare contemporane: romantismul avântat, în cazul Dorei d’Istria, parnasianismul şi simbolismul muzical, pentru Elena Văcărescu, existentialismul şi autenticitatea gidiană, la Martha Bibescu.

Scrisul Dorei D’Istria nu este numai rezultatul unei vocaţii artistice, ci şi al unei misiuni culturale, patriotice, care descoperă lumii spiritualitatea românească. Stilul este subiectiv, de un lirism de substanţă, încifrat de simboluri inspirate din folclorul, mitologia şi istoria românească. El are forma unor confesiuni melancolice despre o ţară străveche, tăinuită într-o Europă încremenită în tipare orientale, despre obiceiuri păgâne şi creştine, despre oameni ce îşi duc existenta într-o patriarhalitate netulburată de frământările lumii occidentale.

Cu o educaţie solidă, Dora d’Istria a vrut să aducă lumina educaţiei în Orient şi să arate Occidentului realităţile de unde ea provenea. Ideile sale, racordate la marile probleme ale secolul XIX în special ale eliberării speciale naţionale de sub stăpânirea imperiilor ţarist, otoman şi austro-ungar, se vor universaliza prin colaborările sale la cele mai importante publicaţii, prin relaţiile sale cu distinse personalitaţi culturale şi politice ale vremii. Pe parcursul câtorva decenii, scriitoarea a întreţinut, în lumea occidentală, iluzia apartenenţei la un popor străvechi şi la o ţară patriarhală, într-o belle époque romantică şi desuetă.

Maria Rosetti a pus cu entuziasm şi pricepere în vârful condeiului flacara inimii şi înţelepciunii gândului. Viaţa şi activitatea ei s-au contopit cu viaţa şi activitatea soţului său C. A. Rosetti, fiindu-i soţie iubitoare şi curajoasă, dar şi tovarăşă de luptă şi idei, pe drumul marilor evenimente revoluţionare şi progresiste ale societaţii din respectiva perioada.
Acest moment venea să încununeze lupta de veacuri a poporului român pentru libertate, şi scoatere de sub dominaţii străine.
Maria a fost un exemplu viu pentru toate femeile române care îi citeau publicaţiile. Ea inspiră, opiniei publice, influenţa cu totul specială pe care era chemată s-o exercite femeia-mama asupra destinului societăţii în plin proces de reformare. În consecinţă, cultivarea ei, potrivit cu noile exigenţe, era considerată, pe buna dreptate,o îndatorire de o importanţă primordială. În viziunea Mariei Rosetti, femeia-mama întruchipa idealul etic de bunatate şi dragoste universala. În revista ,,Mama şi copilul’’, se adresează copiilor din scolile elementare, dar şi adolescenţilor din cursurile secundare, prin traduceri de istorioare moralizatoare şi sentimentale, prin poveştiri despre dragoste, prietenie, educarea voinţei, despre libertate, egalitate şi dreptate.

Cele doua personalităţi feminine al sec.XIX, Dorei D’Istria și Maria Rosetti, au rămas în conştiinţa tuturor celor pentru care au luptat, ele dedicându-şi viaţa împlinirii visului de dreptate, de libertate, de dezrobire şi egalitate.
Oriunde s-ar fi aflat în Europa, cele doua femei au arătat lumii cât de mult au iubit România, au venerat-o şi au lăudat-o pentru lupta pe care o ducea poporul român de secole. Ele au avut o vedere clară asupra faptului că, într-o societate cu adevărat civilizată, femeia e pârghia care susţine şi conduce întregul edificiu matrimonial.