Primit pentru publicare: 13 iun.2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 13 iun.2015
După părerea mea, în cele peste două decenii literare, de după dubla plumbuire din 1989, de la Târgovişte, singurele cărţi care prezintă un interes aparte, pentru cititorii avizaţi, sunt cele de memorialistică, în primul rând, şi cele de interviuri. Primele, ne completează în mod firesc şi necesar anumite lipsuri informaţionale din perioada totalitarismului, iar celelalte, mai puţine la număr, fie că e vorba de unul sau de mai mulţi intervievaţi, ne oferă o mai amplă posibilitate de a-i cunoaşte pe mulţi oameni de cultură, ceva mai în amănunt, dincolo de opera fiecăruia. Am în faţă o astfel de carte, un volum elegant – „Ideea ca obsesie” – , semnat de Georgică Manole, coordonator al foarte revistei botoşănene „Luceafărul” (vol. I), apărut la Editura „Agata”, Botoşani, 2015. O carte care nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă publică, dar nici din bibliotecile personale ale scriitorilor şi oamenilor de cultură care se respectă. Nu ştiu după ce criterii şi-a selectat autorul acestui prim volum conlocutorii, însă, cel puţin mie, aproape toate numele celor 35 de intervievaţi, cu vreo 5-6 excepţii, îmi sunt cunoscute, şi, aş zice, fără cabotinism, tuturor le apreciez activitatea spirituală, scrisul, în mod special, drept pentru care, sincer să fiu, nici chiar prezenţa politicianului Varujan Vosganian, în acest volum, nu a reuşit să mă irite, dimpotrivă, scriitorul respectiv fiind,în percepţia mea, unul de top, mai ales în proză. Totuşi, ca să nu nedreptăţesc pe vreunul dintre „oaspeţii” lui Georgică Manole, cred că e onest să public numele tuturor: Isabella Cantemir, Dan Lungu, Gheorghe Zaiţ, Ionuţ Bercaru, Loredana Mariana Botezatu, Culiţă Ioan Uşurelu, Nicolae Turtureanu, Mario Castro Navarrete, Adolf Dămideanu, Dorin Baciu, Dana Pietrariu, Dorel Mihai Gaftoneanu, Constantin Adam, Lucia Olaru Nenati, Florin Aioniţoaiei, Traian Apetrei, Theodor Damian, Elizia Lefter, Ioan Canciuc, Leon Şimanschi, Maria Cernătescu, Vasile Lefter, Pandelica Radeş, Al. D. Funduianu, Traian Calancea, Gică Manole, Alexandru Zub, Ana Blandiana, Ionel Bejenaru, Gheorghe Burac, Dumitru Lavric, Emil Karannica, Cristian Bădiliţă, Elena Zbanţ şi, cu voia autorului,ultimul pe listă, miruitul parlamentar liberal Varujan Vosganian.
Autorul cărţii, Georgică Manole, este născut la 26 octombrie 1952, în satul Popeşti, comuna Popeşti,judeţul Vrancea. Poet, prozator, epigramist şi publicist, a absolvit Facultatea de Matematică şi Fizică a Institutului Pedagogic din Suceava (1972-1975), după care a desfăşurat o impresionantă şi neîntreruptă activitate didactică, ca profesor de matematică şi, în diferite perioade, director de şcoală. În paralel, a desfăşurat o intensă activitate publicistică, colaborând la diverse reviste şi ziare, debutul absolut având loc în cunoscutul ziar vrâncean „Milcovul”, în 1970. Este membru al Ligii Scriitorilor din România şi a primit, de-a lungul timpului, diverse premii şi diplome. A publicat volumele: „Logica lui Masajust” (satire şi epigrame, 1996), „Antigeometria tristeţii” ( versuri, 2001), „Aici, Acolo, Dincolo” (eseu, 2002), „Ierbarul cu…arici” (eseu, 2002, reeditată în 2012), „Chipurile efemerului: „Jurnal de Actualitate(a)” -2008; „Idei la firul ierbii” (eseuri, comentarii, 2009), „Viaţa în interval” (eseuri, 2012), dar şi cărţi de profil didactic :„Matematica pentru performanţă” , „Atitudinea elevilor faţă de temele de acasă”, „Educaţia şi mediul rural” şi „Absenteismul şi abandonul şcolar în mediul rural”. O fi bine, o fi rău, nu pot suporta sub nici o formă oamenii leneşi, drept pentru care, cred că sunt în măsură să afirm, cu dovezile pe masă, cum se spune, că, dincolo de empatia firească dintre doi oameni cu aceleaşi preocupări estetice, la Georgică Manole preţuiesc hărnicia. Restul, cum ar fi stima şi recunoştinţa celorlalţi, vine de la sine.
Fiecare „personaj” din cartea lui Georgică Manole are în spate cel puţin câte o istorie, personală sau de neam. Isabella Cantemir provine dintr-o familie veche, de mici boieri. Chestiune care a contat enorm în anii comunismului, tatăl său, şi un frate al acestuia, dar şi alţii, din acelaşi neam, fiind arestaţi, anchetaţi şi condamnaţi între 10 şi 25 de ani de muncă silnică. Dan Lungu este un scriitor consacrat, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, ca şi pictorul Gheorghe Zaiţ. Ionuţ Bercaru este un „profesor de istorie recunoscut în ţară pentru analizele făcute etapei totalitare de tip stalinist din România”, iar Loredana Mariana Botezatu , director al Liceului „Mihai Eminescu”, din Botoşani, printre altele, remarcă faptul că ”Numele Poetului este cinstit şi prin rezultatele de excepţie pe care elevii şi profesorii noştri le obţin”. O veche, statornică şi dragă cunoştinţă de-a noastră, scriitorul Culiţă Ioan Uşurelu, directorul excelentei reviste vrâncene „Salonul literar”, ne cucereşte încă o dată prin francheţea şi onestitatea cu care răspunde întrebărilor lui Georgică Manole. Şi Nicolae Turtureanu, un poet a cărui poezie o citesc de-o viaţă, cum se spune, reprezintă a prezenţă plăcută în această carte plină de spiritualitate. Iată şi o constatare, uluitor de reală, venită din partea lui Mario Castro Navarrete: „Paradoxal este că astăzi românii să nu ştie să se afle la nivelul lui Eminescu”! În fine, nu există, în această carte, autor care să nu prezinte minim de interes prin cele ce spune. Fiecare are sâmburele său de înţelepciune şi multă experienţă profesională sau de viaţă, de pe urma cărora cititorul de bună credinţă să poată învăţa câte ceva, în spiritul exemplului personal. Închei această scurtă prezentare, a acestei cărţi-document, cu un pasaj sclipitor, unul din interesantele răspunsuri ale lui Varujan Vosganian: „Dacă vrei să te întâlneşti cu tine însuţi, cel mai potrivit loc este copilăria, aşa este. Mai întâi cu oamenii care te-au cunoscut în copilărie şi cu locurile de atunci. Dar mai ales cu copilul care ai fost. Asta este o nuanţă pe care puţini o fac: dintre copilul din tine şi copilul care ai fost. Copilul din tine e însoţitorul tău. El creşte odată cu tine şi devine un copil cu chip bătrân, aşa cum, dacă priveşti icoanele observi că Iisus din braţele Fecioarei Maria nu are chip de copil, ci, cum se spune uneori, este un copil bătrân de zile. Copilul din tine (fără să-şi dai seama) îmbătrâneşte odată cu tine, în schimb copilul care ai fost este mult mai greu de abordat. A te reîntoarce şi a-l privi pe copilul care ai fost este un gest de conştiinţă dificil”.
Nu pot încheia fără a remarca şi prefaţa acestor dialoguri, semnată de domnul Ion Istrate, directorul revistei „Luceafărul” de Botoşani, care, pe bună dreptate, constată: „Cu această carte,profesorul Georgică Manole, artist al cuvântului, ideilor şi imaginilor, cu concepţii valorice severe (Cezar Vasilescu), contribuie, alături de Silvia Lazarovici, la dezvoltarea şi conturarea ansamblului însuşirilor spirituale, prin gruparea informaţiilor din spaţiul românesc, ca nevoie a cristalizării memoriei şi afirmării identităţii noastre, ca români. Un fapt cu mult mai important acum, văzând cu atenţie circumstanţele geo-politice!”. Subscriu!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
…Sincere aprecieri, felicitări!