Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Identitatea cartografică a Dobrogei otomane în secolele XV – XIX

Primit pentru publicare: 16 Nov. 2017
Autor: Dan  PRODAN
Publicat: 17 Nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Identitatea cartografică a Dobrogei otomane în secolele XV – XIX

 

O temă incitantă şi interesantă, pentru istoria relaţiilor complexe româno – otomane în evul mediu şi în epoca modernă, dar şi pentru istoria cartografiei provinciei dintre Dunărea inferioară şi litoralul vestic al Mării Negre a fost asumată de Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale ale României, prin regretatul cercetător şi director d-r Virgil Coman, de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, prin d-l Ali Bozçalışkan, Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, şi de instituţiile turceşti co-partenere ştiinţific – cartografic: Direcţia Arhivelor Otomane, subordonate Guvernului Turciei (abreviere: BOA) – (Türkiye Cümhüriyeti, Başbakanlık Osmanlı Arşivi Daire Başkanlığı – BOA), Arhiva Muzeului Palatului Topkapı, Emanet, Istanbul (abreviere: AMPTEI) – (Topkapı Sarayı Müzesi Arşivi, Emanet, Istanbul), Statul Major General al Republicii Turcia, Arhiva Comandamentului de Cartografie (abreviere: SMGRT-ACC) – (Türkiye Cümhüriyeti, Genelkurmay Başkanlığı Harita Genel Komutanığı Arşivi), Biblioteca „Atatürk” Taksim, Primăria Metropolitană Istanbul (abreviere: BATPMI) – (Istanbul Büyükşehir Belediyesi Taksim, „Atatürk” Kitaplığı).

Rezultatul?  Cartea – album cartografic bilingv Dobrogea în izvoare cartografice otomane (secolele XV – XIX) / Osmanlı Kartografya Kaynaklarında Dobruca (XVI. – XIX. yy), ediţie de / düzenleyen: Virgil Coman, transliteraţie din turco – osmană în turcă / Osmanlı Türkçesinden aktaran: Ahmed Yenikale, Editura Etnologică, Bucureşti, 2015, 104 p., tipărit la Monitorul Oficial RA, Bucureşti, color, foarte bine realizat tehnic, în condiţii grafice deosebite, pe hârtie cretată, format A4 mărit.

În Prefaţă, d-l Ali Bozçalışkan, Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, a precizat că „Ideea acestei lucrări (…), a apărut din dorinţa de a contribui la dezvoltarea bunelor relaţii dintre Turcia şi România, două ţări care împart o istorie comună, au o moştenire culturală şi socială comună şi împart acelaşi spaţiu geografic” (p. 3).

Editorul lucrării, d-r Virgil Coman, a realizat, în Introducere, o sintetică şi sugestivă trecere în revistă a locului şi rolului Dobrogei în cadrul relaţiilor complexe româno – otomane dintre secolele XV – XIX. Autorul a precizat, pe componenta toponimico – cartografică, că „Toponimia dobrogeană din aceste documente, dar şi din registrele de recensăminte sau de taxe, reliefează unele realităţi de geografie istorică, al căror aspect regional diferă de cel din alte regiuni ale României, prin natura locului, dar şi a condiţiilor social – politice impuse de administraţia otomană. (…) Nomenclatura otomană a satelor şi târgurilor a avut la bază condiţiile locale dobrogene de geografie istorică, din punct de vedere semantic aceasta exprimând aspecte de geografia aşezărilor şi a populaţiei, aspecte de geografie economică şi a muncii şi aspecte de geografie politico – administrativă” (pp. 6 – 7).

Insistând asupra acestor realităţi geografico – demografico – cartografico – istorice, d-r Virgil Coman a identificat mai multe sub-grupe de toponime dobrogene. Astfel, în categoria toponimelor exprimând aspecte de geografia aşezărilor şi a populaţiei, se încadrează cele care reflectă poziţia aşezării în raport cu relieful înconjurător; cele care arată nivelul geografic al localităţilor cu acelaşi nume, între ele; cele care lămuresc legăturile între aşezări şi sursele de apă înconjurătoare; cele care indică condiţiile de manifestare ale climei şi mediului înconjurător; care amintesc de elemente de faună – floră – arboret locale; cele cu rezonanţe religioase; cele antroponimice – rol / loc în familie / funcţie în comunitate etc., cu exemple concrete (pp. 7 – 8).

În categoria toponimelor exprimând aspecte de geografie economică şi a muncii au fost identificate sub-grupele care denumesc: resurse economice naturale; munca în agricultură şi creşterea animalelor; proprietatea în sistemul funciar otoman; activităţi în alte domenii de activitate rurală – urbană. Toponimele referitoare la aspecte de geografie politico – administrativă au în compunere cuvintele turco – osmane desemnând categorii de aşezări, clădiri, funcţii şi instituţii civile – militare în cadrul acestora, cu exemple concrete (pp. 9 – 10).  

Din punct de vedere tehnic – tipografic, „Documentele cartografice au fost ordonate cronologic, în procesul de editare optând pentru prezentarea integrală a hărţii sau a planului, urmată de relevarea unui detaliu al zonei corespunzătoare teritoriului Dobrogei. Toponimele au fost numerotate, iar într-un tabel alăturat au fost prezentate transliteraţia din turco – osmană, varianta în limba română şi, după caz, actuala denumire. În ceea ce priveşte localităţile din afara spaţiului dobrogean, acestea au fost prezentate cu caractere italice”, a explicat d-r Virgil Coman (p. 10). Au fost incluse în cartea – album 22 de documente cartografice de bază (hărţi şi planuri), cu 27 de relevee de detaliu specifice suprafeţei Dobrogei.

Astfel, utilizând şi centralizând specificaţiile hărţilor / planurilor / releveelor cuprinse în volum, am întocmit următorul tabel centralizator:

Nr. crt. Titlul / subiectul hărţii / planului Autorul Locul/ data apariţiei/ tipăririi Scriere pe hartă/ plan / cromatică Sursa/depozitul hărţii/ planului
1. Marea Neagră Piri Reis Istanbul /  sec. XVI Turco-osmană /  color Cartea Navigaţiei
2. Marea Neagră / Cetatea Varna, Karaburun Piri Reis Istanbul /  sec. XVI Turco-osmană /  color Cartea Navigaţiei
3. Europa Centrală şi nordul Mării Negre Pictorul Mustafa Istanbul / 1768 Turco-osmană /  color AMPTEI
4. Harta Dobrogei, Dunării inferioare, Deltei Dunării Istanbul / sec. XVIII Turco-osmană /  color BOA
5. Harta Ţării Româneşti, Moldovei, Transilvaniei, Dobrogei Istanbul / sec. XVIII Turco-osmană /  color BOA
6. Harta Ţării Româneşti Istanbul / sec. XVIII Turco-osmană /  color BOA
7. Harta Europei central – nordice şi a gurilor Dunării Istanbul / sec. XVIII Turco-osmană /  color AMPTEI
8. Harta N. Marea Neagră, a Dunării inferioare, a Europei estice, în timpul sultanului Mustafa III Mustafa Aga Istanbul / 1769 Turco-osmană /  color AMPTEI
9. Harta Deltei Dunării Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color BOA
10. Bazinul Dunării inferi- oare, cursul românesc Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color SMGRT-ACC
11. Bazinul Dunării inferioa- re, cursul românesc: insu -le, câmpuri de luptă şi posturi de supraveghere din Ţara Românească Ahmed Sırrı Efendi Istanbul / 1854 Turco-osmană /  color SMGRT-ACC
12. Dobrogea, Bazinul Karasu, între Constanţa – Cernavodă: sate şi oraşe Eğrikapulı Mahmud Efendi Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color BOA
13. Dobrogea sudică, zona Silistra – Rasova –  Cerna vodă – Constanţa: sate şi oraşe Istanbul / 1859 Latină / Turco-osmană /  color BOA
14. Harta unei părţi a oraşului Constanţa Istanbul / 1859 Turco-osmană /  color BOA
15. Schiţa oraşului Constanţa Istanbul / 29 martie 1859 Turco-osmană /  color BOA
16. Schiţa generală a Portului Constanţa J. Trevor Barkley Istanbul / 15 august 1865 Latină BOA
17. Provinciile importante ale Statului otoman, zona Dunării – Balcani Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color BOA
18. Harta Bulgariei, Ţării Româneşti, Moldovei, Dobrogei, Rusiei nord – pontice Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color BOA
19. Zona Dunăre – Silistra: graniţa româno – bulgară:  releveu pentru Comisia europeană pentru delimi- tarea frontierei româno – bulgare Căpitanul Ardag din Statul Major Englez <Silistra> / 7 noiembrie 1878 Latină, în limba franceză BOA
20. Harta Turciei europene balcanice Istanbul / sec. XIX Turco-osmană/  color BOA
21. Harta Balcanilor Osman Mükerrem Istanbul / sec. XIX Turco-osmană/  color BATPMI
22. Harta Balcanilor Istanbul / sec. XIX Turco-osmană /  color BOA

 

Am parcurs cu atenţie hărţile şi planurile din cartea – album şi am constatat, pe baza analizei elementelor de amănunt ale acestor documente cartografice, că unele dintre ele au fost datate prea „generos” cronologic, că există posibilitatea de a le fixa cât mai exact perioada în care au fost desenate, editate şi folosite. Astfel, am întocmit un tabel cu propunerile mele de datare mai exactă a unora dintre hărţile incluse în cartea – album, fără a insista aici şi acum asupra elementelor cartografice – istorice de amănunt care au fundamentat opţiunile mele.

Nr. crt. Titlul / subiectul hărţii / planului Autorul Locul/ data apariţiei/ tipăririi Locul / data apariţiei / tipăririi – propunere datare Dan  Prodan
1. Marea Neagră Piri Reis Istanbul /  sec. XVI Istanbul /  <1521 – 1525>
2. Marea Neagră / Cetatea Varna, Karaburun Piri Reis Istanbul /  sec. XVI Istanbul /  <1521 – 1525>
3. Harta Ţării Româneşti, Moldovei, Transilvaniei, Dobrogei Istanbul / sec. XVIII Istanbul / <1775 – 1790>
4. Harta Europei central – nordice şi a gurilor Dunării Istanbul / sec. XVIII Istanbul / <mijl. sec. XVIII – 1774>
5. Harta Deltei Dunării Istanbul / sec. XIX Istanbul / <sec. XIX – ante 1877>
6. Bazinul Dunării inferi- oare, cursul românesc Istanbul / sec. XIX Istanbul / <sec. XIX – ante 1877>
7. Dobrogea, Bazinul Karasu, între Constanţa – Cernavodă: sate şi oraşe Eğrikapulı Mahmud Efendi Istanbul / sec. XIX Istanbul / < mijl. sec. XIX -perioada proiec- tului otoman al cana- lului Constanţa -Carasu – Cernavodă >
8. Provinciile importante ale Statului otoman, zona Dunării – Balcani Istanbul / sec. XIX Istanbul / <1870 – 1877>
9. Harta Bulgariei, Ţării Ro- mâneşti, Moldovei, Dobro- gei, Rusiei nord – pontice Istanbul / sec. XIX Istanbul / <mijl. sec. XIX – ante 1859>
10. Harta Turciei europene balcanice Istanbul / sec. XIX Istanbul / < sf. sec. XIX, după 1878 >
11. Harta Balcanilor Osman Mükerrem Istanbul / sec. XIX Istanbul / < sf. sec.  XIX, după 1878 >
12. Harta Balcanilor Istanbul / sec. XIX Istanbul / < sf. sec. XIX, după 1878 >

 

Glosarul oferă echivalări interesante şi posibilitatea de orientare rapidă în conţinutul hărţii / planului, pentru persoana care cunoaşte şi utilizează alfabetul arab şi limba turco – osmană la nivel mediu (p. 102). Majoritatea hărţilor din secolele XVIII – XIX  au fost concepute şi desenate în sistem modern vest – european, cu marcarea latitudinii – longitudinii, prin proiecţia cilindrică a lui Gerardus Mercator (Gerhard Kremer, din 1569), cu scări şi legende cartografice. Cartea – album este o contribuţie cartografică importantă la istoria Dobrogei otomane în principal, a statelor feudale româneşti şi a vecinilor lor, în subsidiar. Teritoriul dintre Dunărea inferioară şi Marea Neagră este clar marcat ca provincie otomană timp de peste patru secole şi jumătate. Particularizarea pe hărţile otomane a re’āyā-lelor / kazā-lelor otomane nord – dunărene dovedeşte, încă o dată, importanţa acestora în supravegherea Ţării Româneşti şi a Ţării Moldovei de către conducătorii otomani „de margine”, de pe linia marelui fluviu.  

Statele feudale româneşti extra – carpatice sunt reprezentate pe hărţile incluse în album ca provincii otomane nord – dunărene, în timp ce Transilvania / Ardealul inter – carpatic ca teritoriu stăpânit de regii ungari, ulterior de impăraţii habsburgi. Se identifică aici diferenţa clară dintre realitatea istorică (statele feudale româneşti nord – dunărene nu au fost niciodată ocupate efectiv de sultanii de la Istanbul, aflându-se doar în regim de protecţie tributară otomană) şi pretenţiile otomane de mare centru de putere în Europa Central – sudică, stăpân efectiv al teritoriilor româneşti din zona carpato – danubiană.

Cartea – album poate fi considerat şi un manual sui-generis de paleografie turco – osmană, datorită clarităţii şi cursivităţii înscrisurilor de pe hărţi. Nu în cele din urmă,  Dobrogea în izvoare cartografice otomane (secolele XV – XIX) / Osmanlı Kartografya Kaynaklarında Dobruca (XVI. – XIX. yy) poate fi considerată un model tematic şi o sursă de inspiraţie pentru o lucrare necesară istoriografiei şi cartografiei turcologice româneşti, de mai mare amploare grografico – istorică, România în izvoare cartografice otomane (secolele XV – XIX) / Osmanlı Kartografya Kaynaklarında Romanya (XVI. – XIX. yy), aşteptată cu justificat interes ştiinţific de istorici şi geografi în general, de osmanişti în special.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5