Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Emil Rebreanu; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Emil Rebreanu s-a născut la 17 decembrie 1891, în satul Maieru, comuna cu același nume, comitatul Bistrița-Năsăud, Austro-Ungaria (astăzi, în județul Bistrița-Năsăud). A murit la 14 mai 1917, în satul Ghimeș, comuna omonimă, comitatul Ciuc, Austro-Ungaria (în prezent, în comuna Ghimeș-Făget, județul Bacău), unde a și fost înmormântat. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. A absolvit Școala de Ofițeri din Târgu Mureș. A fost sublocotenent român în armata austro-ungară (din 1916), degradat și executat prin spânzurare pentru dezertare și spionaj în Primul Război Mondial, după ce fusese arestat în timp ce încerca să treacă la conaționalii lui. Pornind de la drama fratelui său, scriitorul Liviu Rebreanu a scris romanul „Pădurea spânzuraților” (1922), în care personajul principal Apostol Bologa a fost inspirat de Emil Rebreanu. Câte o stradă din Bistrița, Năsăud, Onești, Comănești, Târgu Ocna și satele Ciugheș (comuna Palanca) și Ghimeș îi poartă numele, iar la Palanca, în apropierea locului unde a fost spânzurat, a fost dezvelit un monument în memoria sa (2012). A fost distins cu Medalia de Aur pentru Vitejie (1916).

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

Despre viața și moartea lui Emil Rebreanu, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 1 august 2012, la Bacău.

• – Domnule Eugen Șendrea, ce știți despre prima parte a vieții lui Emil Rebreanu?
• – S-a născut într-o familie greco-catolică, al cincilea din cei 14 copii ai familiei, tatăl său fiind învățător în satul natal, iar mama – pasionată de teatru în tinerețe. A urmat clasele primare la Prislop și Năsăud, iar liceul la Năsăud, Bistrița, Turda, Șimleul Silvaniei și, din nou, la Năsăud, absolvindu-l în 1913. În același an, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității Franz Josef din Cluj, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului, după care a urmat Școala de Ofițeri din Târgu Mureș.
• – Care a fost cariera sa militară?
• – În 1914, a fost încorporat, alături de mii de transilvăneni, în armata austro-ungară și trimis pe front. A luptat în Rusia, Galiția, Italia și, din toamna anului 1916, pe frontul românesc, evidențiindu-se pe câmpul de luptă și fiind rănit de mai multe ori. Pus să lupte împotriva fraților săi, a încercat să treacă linia frontului la români în noaptea de 11 mai 1917, aducând cu el planurile de împărțire și de poziționare a trupelor austro-ungare din zonă. Prins și arestat de o patrulă de ofițeri imperiali, a fost judecat și condamnat la moarte la 13 mai. În seara de 14 mai, a fost scos din închisoare și dus la poalele unui deal, unde, la ora 22,00, a fost spânzurat la lumina torțelor. Înaintea execuției, a cerut să fie înmormântat în pământul vechii Românii, după care a strigat: „Trăiască România Mare!”
• – Unde se află mormântul său?
• – După ce a fost îngropat, fără cruce, într-o livadă din satul Ghimeș, aflat la marginea fostei frontiere dintre Regatul României și Imperiul Austro-Ungar, la 20 mai 1920 a fost reînhumat în cimitirul din același sat de fratele său, scriitorul Liviu Rebreanu, care a ridicat în jurul mormântului un gard din lemn și a scris, cu mâna sa, folosind vopsea neagră, pe crucea de lemn: „Eroul Emil Rebreanu, născut la 17 decembrie 1891 și mort la 14 mai 1917”. În octombrie 1921, a fost, din nou, deshumat și înmormântat în cimitirul din satul Palanca, comuna Brusturoasa, plasa Muntele, județul Bacău (astăzi, în comuna Palanca), în pământul românesc, după dorința lui. Pe placa de marmură fixată pe crucea din piatră de la căpătâi, stă scris: „Sublocotenentul Emil Rebreanu, spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru că a vrut să treacă în rândul Armatei Române, să lupte pentru reîntregirea neamului. Patria recunoscătoare nu l-a uitat.” Ulterior, a fost înălțat, deasupra mormântului, un monument din piatră și bronz cu inscripția: „Aici, odihnește Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu.”
• Florin Bălănescu