1.) Desi literatura maghiara este extrem de bogata, dominata din punctul meu de vedere de un peisaj liric fascinant, ati putea preciza, totusi, care este unicitatea acesteia in campul literaturii universale?

Cred că unicitatea ei este dată de limbă. Altă marcă a unicității nu văd. Literatura maghiară este atît de diversă și de diversificată, că nicio altă însușire nu-i dă unicitatea reală și adevărată decît limba pe care o mînuiesc toți scriitorii și poeții maghiari.
Aș putea răspunde și în negativ: literatura maghiară abia acum își descoperă avangarda și ea oricum este departe de cea reprezentată de un Geo Bogza, Șasa Pană sau Ilarie Voronca.

2.) Poezia reprezinta probabil vectorul cel mai puternic al creatiei literare, acea trambulina inspre cea mai „concreta” realitate a metaforelor. De aceea, v-as ruga sa evidentiati cateva nume reprezentative ale poeziei maghiare care s-au impus in peisajul literaturii universale si sa specificati stilistica in lumina careia acestea se definesc.

Poezia poate fi vector, dar sigur este genul care absoarbe cele mai ezoterice valori, să le numesc așa. Poate cel mai cunoscut poet maghiar contemporan este Gaspar Lorand (1925-2019) care și-a scris versurile în franceză dar s-a născut la Tg. Mureș. În afară de el, Béla Markó are o notorietate în spațiul cultural român. 
Gaspar are un vers liber foarte controlat, epic și eliptic cu experiențe care izvorăsc și din călătoriile lui prin lume (Tunisia, Izrael etc.) și din practica sa chirurgicală. 

3.) Tinand cont de intrebarea precedenta, eu tin sa ma raportez la doi poeti extrem de reprezentativi ai literaturii maghiare, si anume: Ady Endre si Petőfi Sándor. Un critic literar roman chiar a tinut sa precizeze la un moment dat ca Ady Endre ar fi echivalentul maghiar al lui George Cosbuc. Intrebarea pe care vreau sa v-o adresez acum este urmatoarea: se poate spune ca acesti doi poeti reprezinta doua dintre simbolurile literaturii maghiare?

Nu cred că Ady are de-a face cu Coșbuc pe care de-altfel îl admir. Ady este un profet întîrziat care nu are în spatele lui o națiune încrezătoare sau măcar speranța că aceasta există. La rîndul lui, Petőfi este, dimpotrivă, profetul oportun. În zilele noastre, datorită și proceselor politice, Ady este ”mai simbol” decît  Petőfi, și răzvrătitul György Petri e mai simbolic decît ambii la un loc.

4.) Acum v-as ruga sa aduceti in evidenta si clasicismul maghiar, specificand scriitorii cei mai importanti. Pe de alta parte, in ce curent ar putea fi incadrata opera lui Jókai Mói, care de altfel a si fost tradus in limba romana?

Jókai este romanticul prin excelență așa cum își închipuie adolescenții: personaje total pozitive sau total negative, acțiune plină de suspans, deznodămînt fericit. ”Perechea” lui ar fi Zsigmond Kemény, baronul născut la Vințu de Jos care fusese mult mai nuanțat decît colegul său, dar, în același timp, se și citește mai greu. Dintre discipoli, l-aș aminti pe Kálmán Mikszáth, scriitor anecdotic și plin de umor.

5.) Nu as putea sa nu fac trimitere si la postmodernismul ca atare care, o data cu sfarsitul secolului XIX, a cautat sa-si impuna domnia in mod absolut in sectoarele gandirii si ale creatiei, inclusiv in literatura, mai ales daca ne gandim la scriitori precum James Joyce sau Harry Miller. S-ar putea vorbi din punctul Dvs de vedere si de un postmodernism literar maghiar si daca da, cum ar trebui acesta din urma perceput?

Cel mai strălucit nume al postmodernismului maghiar este Péter Esterházy, cunoscut și de români, cu o frază alertă și inteligentă, cu o poezie a notelor de subsol. Dacă ne gîndim și la contemporani, sunt mulți cu o scriitură bună și profundă de la Attila Bartis la Gábor Vida și de la Evelin Márton la Miklós Bánffy, a cărei trilogie se dovedește un bestseller în traducerea lui Marius Tabacu.