Iubirea este cea mai complicată lecție pe care ți-o poate da viața: niciodată nu ştii sigur când şi cât trebuie să oferi.

A plânge pentru cineva este exercițiul înțelegerii concrete a Celuilalt.

De cele mai multe ori ne dăm seama de iubirea oferită de persoana de lângă noi abia atunci când suntem alungați din viața ei.

De cele mai multe ori depresia poate fi trambulina înspre cunoaşterea de sine.

Cugetarea ca existență este forma revelatoare a iubirii exprimată în culori şi nuanțe divine.

Mă simt prizonier în temnița suferinței dar pot fi sigur ca în afara ei am şansa de a găsi Frumosul?

Caut răspunsuri cu sens la întrebări fără sens într-o lume a întrebărilor cu sens la care se dau răspunsuri fără sens.

Putem fi siguri că cea care ne eliberează Ființa este gândirea? Poate da, însă gândirea are şi rolul de a ne complica Ființa.

Mă întrebam adesea ce este grija şi cum poate fi ea oferită Celuilalt, iar viața mi-a răspuns: oferă ce poți prin conştiința ta iar celălalt va înțelege cât va putea.

Îmi este frică de tentația iubirii într-o lume a memoriei minciunii, gândindu-mă că poate însăşi iubirea devine o memorie a minciunii.

Nu îmi place să întreb ca să aflu, ci mai degrabă ca să înțeleg şi mai bine de ce nu ştiu nimic.