Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

---

Jocuri de cuvinte – lup. Geografie lingvistică

Primit pentru publicare: 16 Sept. 2020
Autor: Constantin NIȚU, București     
Publicat: 17 Sept.  2020
© Constantin Nițu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

---

 

Jocuri de cuvinte – lup
          Geografie lingvistică

 Despre Lup

        Moto: „Homus homini lupus.” (Omul este lup pentru om,  expresie latină ale cărei origini o regăsim în textul Asinaria de Plaut, 195 î.Hr.)

           Puțini văzurăm lupii în pădure, mulți la grădina zoologică, în filme sau în cărți.  Așa că, fără a cere voie unui mic grup de coloși intelectuali văreni,contra voinței lor, încerc să scriu și despre lup. Este acel mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură sau de altă culoare, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).

           MDA2 (2010) precizează etimologia. „E: ml. lupus”. Așadar îl moștenirăm din latinul medieval lupus, acesta provenit dintr-o limbă oscumbriană, din protoitalicul *lukʷos, metateză a  protoindoeuropeanului *wĺ̥kʷos. Există lup, lupu în aromână și lup în istroromână, cu aceeași origine.

           În diferite alte  limbi, cum i se mai  spune, din economie de spatíu, recomandam DEX-ul:
          Lupul în (c)arte

           Moto: „În vremi când Fiscul te despoaie,/ La suflet, portofel şi trup,/ Vezi lupii travestiţi în oaie…/ Mai des ca oile în lup!” (Consecinţele Codului fiscal, de Valentin David)

           Cred că în primul rând ar trebui să știm câteva probleme interesante destre măria sa lupul. Poate nu știați că lupul: ► nu mănâncă niciodată cadavre; ► nu se împerechează decât cu un singur partener, nu se împerechează cu mama sau sora lui ca alte animale; ► se împreunează cu un lup pe viață și nu-l trădează și dacă moare partenerul rămâne singur(ă) până moare, cunoscându-și bine puii și părinții (ca și omul); ► este singurul animal care își ajută părinții după ce au ajuns la bătrânețe, aducându-le „de-ale gurii” (de lup); ► doarme doar cu un ochi închis, celălalt rămânând deschis („de veghe”); ► când este rănit, lupul atinge vârful ferocității sale; ► când omori un lup, el nu urlă, ci se tot uită în ochii tăi cu priviri fixe până își dă sufletul; ► se mai spune că este singurul animal capabil să se lupte cu spiritul răului….

          Românii, poate știind sau intuind cele de mai sus, au prins bine lupul în expresii. „Lupul îmbrăcat în piele de oaie” este un om șiret, rău și prefăcut, ca cel care atacând cândva moneda leu, deveni ditamai sinistrul de finanțe și se câțâie cu alocațiile copiilor și cu pensiile bunicilor. „A intrat lupul în coșar” se spune cuiva ca îndemn pentru a se feri de hoți. Merge  înlocuirea hoților cu băncile sau cu societățile străine pe care le critica Tănase.

          „A da oile în paza lupului” înseamnă a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, știind că ați cam ales până ce ați cules și veți mai alege PNL și USR. Și veți avea alocații cât pe ce mărite, pensii pe măsură, salarii… Lasă că ăilalți pontași, olguța  și și dragniști măriră salariile celor din primării la liber, dar și pe ale polițiștilor locali.

          Astfel că șeful poliției locale a capitalei are salariul cât al șefului statului major al apărării, iar un polițist local cât salariul unui colonel din armată. Nici nu îndrăznesc să compar pensia mea de general cu salariul polițistului comunitar, local,  păzitor de cimitire, uneori de interlopi la înmormântări, că mă fac de râs, cu toate că unii latră că am pensie nesimțită. Și am lucrat din 1959 până în 2014, zi de zi, adică 55 de ani!

          „A trăi ca lupul în stână” înseamnă a trăi cu acces la oi… Cam ca Lucovid.. „A trăi ca lupul în pădure” înseamnă a trăi fericit, cam ca parlamentarii școliți din trei în trei, ba și cu doctorate de „securitate (cât pe ce) națională”.Vorbind de stână și „lupul paznic la oi”, Virgil Petcu definește excelent stâna (Sălaş – anume-al oilor,/ Măgarilor, dulăilor/ Şi-al „lupilor” ce-o fac de oaie,/ Ce vin aici doar să jupoaie!). 

          „A se arunca cum se aruncă lupii la miei” înseamnă a se repezi la cineva cu toată puterea și cu toată cruzimea, cam cum a făcut și face președintele meu de bloc, care are comitetul lui de bloc și urăște pe cei de la scara 2, în care, mai nou, aruncă cu pietre și pontașii partidului creat de SIE. Și fiți atenți în toamnă, că vin Alegerile în Eterna şi Fascinanta Românie, bine definite de George Budoi, în „Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi”, 2012 (Acţiune, vai, ciudată,/ Când, la patru ani o dată,/  Românaşii-aleg, puhoi,/ Lupii ce-s păstori la oi).

          „A avea urechi de lup” înseamnă a auzi bine, cam cum aude SRI-ul pe cine vrea el, cum face și GOOGLe care știe tot și înregistrează tot despre fiecare dintre noi. Și de vină, zic yankeii, sunt chinezii care înregistrează tot cu Huawei și cu Tik Tok! Și ne obligă, ai noștri semnează ca primarul, să luăm numai vechiturile lor, nu ce e mai modern prin lume și mai ieftin! Iar ambasadorul lor, zic unii că ar fi fost (evreu) român, ne îndeamnă să boicotăm Huawei…

          „A avea peri de lup” înseamnă a fi dușmănit de toți, că nu știm să fim prieteni cu vecinii sau cu alții, așteptăm doar decizia yankeilor, care ne exclud chiar și de la vize. Și noi îi pupăm în fund! „A închide lupul în stână” înseamnă a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă, la care suntem specialiști la orice tip de alegeri.

          Îmi închipui ce treabă va face în București primarul antiPSD, ăla căruia i s-au dat donații de 50.000 de euro când era parlamentar, ba că a intervenit și pentru un interlop, că noi numai așa alegem, ăsta care pe vreme de pandemie s-a ascuns pe undeva, apărând de vreo două-trei ori lătrând în niște intersecții! Nu știm să ne ținem Firea!

          Și va semăna, ca realizări, cu Halaicu îmbogățitul, Videanu zis bordură, Lis zis păcănele, Băsescu zis Petrov! Petrov scrisei? E „lupul de mare” căruia Virgil Petcu i-a dedicat în 2010 epigrama „(E)Vaporeană” (Distinsul nostru lup de mare,/ Purtat de val, prin largul mării,/ Făcu din pură întamplare,/ Să „zboare”… toată flota ţării!).

          „A înghiți sau a mânca cât lupul” înseamnă a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie, adică precum președintele meu de bloc, pus păstor la oi, parlamentarii și siniștrii, cărora li s-au mărit din prima salariile potrivit legii, pentru ceilalți fiind etapizată mărirea până în 2022, ba profesorilor și amânată. Ba și-au mai votat și un spor de 25%, că lucrează cu secrete de stat, de parcă nu le-ar intra în atribuțiuni!

          Și vă amintesc că ați votat peste 60% „lupul păstor la oi” fără să citiți ce scrisese în 1979  Alexandru Clenciu în „Zece ani de epigramă” (Pus păstor un lup mai mare,/ Zise, invocând toţi sfinţii:/ Turma asta de mioare/ O voi apăra cu dinţii!).

          Și nu ați ținut seama nici de ce scria Virgil Petcu în revista „Urzica” hăt în 1987, că „lupul îşi shimbă părul, dar năravul ba” (Năravu-acesta învechit/ E pentru lup cam depăşit./ A renunţat la el cu anii…/ Şi-apoi, l-au preluat ciobanii!). Că unii așaziși cobani de azi se țin de reclame pe la TV și se plâng că nu vin tinerii să se angajeze ciobani pentru 1.000-1.500 de lei pe lună!

          „A avea foamea lupului” înseamnă a fi înfometat, cam cum au fost primarii și ai lor când li s-a permis să-și stabilească singuri salariile… Ba parlamentarii le-au votat și pensii nașpa botezate îndemnizații… „A se bate lupii la gura lui” se spune despre cineva care mănâncă cu multă lăcomie, pe care poate îl ghiciți, că e prin preajmă…

          „A scoate din gura lupului” înseamnă a salva un lucru aproape pierdut din cauza Olguței, precum militarii indexarea pensiilor, cu speranțe zero în generalul trombonist (Mă, )Ciucă numit ministru al apărării.

          „A se duce pe gura lupului  ” înseamnă a dispărea cu repeziciune, precum banii pentru mărirea alocațiilor sau cei 40% prevăzuți, sanchi, în buget, pentru mărirea pensiilor! De flotă… mai jos!

          Și precis nici în toamna asta nu veți ține seama de ce ne lămurea încă din 2013  Nicolae Peiu în revista „Scârţ”, nr. 11,  din Iaşi  referitor la parlamentarii și primarii de care am scris mai sus (M-am dumirit de ce găseşti/ Lupi, în păduri, puţini la noi:/ Reprofilaţi în ciobăneşti/ Azi mulţi sunt paznici chiar… la oi). Și la Iași Chirică vrea să dezvolte analfabetismul!

          „A se arunca în gura lupului” înseamnă a se expune primejdiilor, ca milioanele de români care l-au preferat ca președinte de bloc pe cine știu eu și care precis vor vota Mucișor Dan, USR și PNL la București și prin țară! Nu mă bag! Fie ce vor românii!

          Trebuie să gândim bine când „lupii candidați” vorbesc despre libertate, că cu multe vremuri în urmă ne atrăgea atenția însuși Heinrich Heine, făcându-ne neputincioși (Noi nu putem să trâmbiţăm dreptatea/ Cât zbirii poartă săbii în neştire!/ Mă tem când şerpii cântă de iubire,/ Iar lupii şi măgarii – libertatea).

          Despre „lup la stână” scria și Virgil Petcu (Într-o zi din săptămână,/ Lupul a fost prins la stână./ Dar sub blană – ce măgar! -/ Era hoţul de primar).      Și să nu uitați că am avut și un parlamentar și ministru țărănist N.  Lupu, cel care venea în costum popular în parlament, căruia i se datorează în mare tâmpita lege a privatizării, cu retrocedarea proprietăților încă de pe vremea lui Cuza, pe care l-a descris bine Iancu Stroescu „printre epigramiştii olteni”, 2008 (Ştiam că lupul, din păcate,/ Cel mult, cam urlă a pustie,/ Dar nu ştiam de-un lup că poate/ Să urle şi-a demagogie).

                   Că „de când era lupul cățel și măgarul vițel” înseamnă foarte demult, de când eram tineri și cu sau fără minte… dar viața era viață, nu existau boschetari, toți mergeau la școală, nu aveam analfabeți cam cum vrea să aibă Chirică de pe la Iași, de care am amintit, trecut de la urâta ciumă roșie la preaurâta ciumă galbenă. Nu credeți? Ascultați, vedeți-l: https://www.youtube.com/watch?v=AdpqQIJO9eI.

                 Referitor la îndemnul din imagine,    dacă vreți să-l realegeți primar pe Băsescu, treaba dumnevoastră, dar țineți seama de epigrama lui Ion Bratu, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005 (Primarul, fostul lup de mare,/ Corsar, aşa cum eu îl ştiu,/ Cred că va scoate la vânzare/ Şi bărcile din Cişmigiu). De Herăstrău nu zic, că e lac regal, botezat de Firea!

          Și am putea continua cu expresiile până la anul, dar ne oprim aici, ca să respectăm mărețul lup, cel adoptat de daci ca simbol! Am aminti doar de expresia „lup bătrân”, adică om cu experiență., șiret și răutăcios, cu calități de „lup de mare”, informator (Petrov), securist (Anvers), sinistru al transporturilor (AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ ȘI FĂRĂ AUTOSTRĂZI), primar, președinte de bloc sau de scară, (n)europarlamentar, canditat la primărie., vorbitor la posturi TV, plus câte și mai câte. Îl ghiciți?

          Că o apăra și pe cântăreața de 24 de ani angajată la ministerul sănătății, cu antecedente filiale Luxten, așa cum și-a protejat „istețele” fete… Zicea că o angajază la el, că mai are 3. Să facă ce? A cui fiică o fi ieșeanca asta? Interesați-vă!

          Dacă ar fi angajat o șefă de promoție mai zic, dar așa… Fie la ei, la liberali! Și fu și președinte! De două ori! La acest „lup Preşedinte”  se referea Ion Cuzuioc cînd „pled(o)a(rie) pentru epigramă”, prin 2007, care rămâne valabil și acum în 2020 (În cojocul de mioară,/ Munţi de iarbă promiţând,/ L-au votat, din prima oară,/ Oile pe… lupul „blând”).

          Fiind copii, toți ați ascultat sau ați citit „Capra cu trei iezi”, pe care am rescris-o și eu undeva, în „Rețeaua literară – Red literaria”, cu vocabularul tinerilor de azi, pe când exista „hi 5”  („AFLĂM DE PE WEB DESPRE LIMBA ROMÂNĂ DE TIP MESS”). De susnumita capră amintește și Sorin Olariu într-o definiţie epigramatică din  „Antologia epigramei româneşti”, 2007 (Epigrama, ca s-o vezi,/ Te învăţ îndată trucul:/ E o capră cu trei iezi,/ Şi al patrulea e… lupul).

          Tot de o astfel de capră, dar și de un țap ispăşitor scria Florin Rotaru în 2010 (Are vecin – un lup blănos,/ Nevastă – o căpriţă bună,/ Şi trei ieduţi,/ crescuţi frumos,/ Ce urlă uneori la lună…). De la lupul pedepsit și lupul blănos trecem la „lupul moralist”, definit de Teodor Pracsiu în „Antologia epigramiştilor români”, 2007 (Toţi bărbaţii sunt la fel!/ Ţipă ea cu voce-acută,/ Şi o cred, în sfântu-i zel,/ A-ncercat mai mult de-o sută!).

          De lupul cel rău, personaj de basme, nu mai scriem, că v-ați obișnuit din copilărie cu el. Că deveniți adulți, ați tot reinterpretat relațiile de dușmănie între lup și Scufița-Roșie, scornind bancuri pe care, fiind pudic, nu-mi permit să le scriu aici (… S-R: -Acum cine mă mai ia pe mine? L: -Dacă ești cuminte te mai iau eu o dată!).

          Iar despre lupul ăsta există și o bogatã mitologie. A fost temut şi detestat, asociat cu licantropia, o alienație mintală în care bolnavul se crede  lup. Dar a fost considerat și apreciat ca animal-cãlãuzã, cel care conduce sufletele cãtre lumea de dincolo. Amerindienii îl iubeau pentru cã îl considerau un spirit puternic, devotat, în care se poate transforma şi omul dacã are tãrie suficientã.

          Este atât un simbol al luminii, soarelui şi focului pentru cã vede în întuneric, dar şi al demonilor care sãlãşluiesc în ascunzişurile de pe coclauri. Nordicii şi grecii sunt cei care îi dau sensul de erou rãzboinic, de adept al luminii sau strămoş mitic, întruchipat de zeităţile Belenos, respectiv Apollo Lykaios.

          Chinezii îl consideră creatorul dinastiilor chinezã şi mongolã, ca lup albastru, paznicul palatului ceresc, identificat cu steaua Sirius. Popoarele turcice îl au ca rãzboinic, Atatürk, cel ce a modernizat Turcia, fiind poreclit Lupul Cenuşiu. Poporul turc reconstruieşte imaginea unui Gingis Han mitic, lupul albastru, simbol al luminii uraniene, care se uneşte cu cãprioara albã ce reprezintã pãmântul, dând naştere poporului.

          Evul Mediu creeazã lupului o imagine nefastã. Se considera cã vrãjitorii se prefac în lupi pentru a participa la Sabat, în vreme ce vrãjitoarele purtau jartiere de lup. În Spania, vrãjitorii cãlãresc lupii. Abia pe vremea lui Ludovic al XIV-lea mai pãleşte credinţa în vârcolaci. În general, vârcolacul reprezintã rãul care perturbã ordinea fireascã a lucrurilor şi este generat la rândul sãu de o abatere de la reguli.

          Trecând la ținuturile noastre, dragonul dacic sau dragonul cu cap de lup a fost stindardul luptătorilor geto-daci. Acest steag de luptă poate fi văzut în mâinile soldaților lui Decebal în mai multe scene descrise pe Columna lui Traian de la Roma. Acesta are forma unui dragon sau șarpe care se termina intr-un cap de lup cu fălcile deschise si care are mai multe limbi de metal.

          Pe la Roma s-a documentat și Mihai Teognoste când a descris „gena” în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007 (Copoii, cei surprinşi cu lupa,/ Că-s lupi la oi, nu poartă vina./ Că, antic, toţi au supt la Lupa/ Capitolina).

         

Steagul dacic

 

          Capul stindardului a fost montat pe un stâlp și coada era făcută din material textil. Draco era purtat în bătălie în vânt sau deasupra capului unui călăreț, lăsându-se impresia că este viu, iar vântul care trecea prin el scotea sunete ciudate. Draco (în latină) si Drakon (în greacă) înseamnă „șarpe“, „dragon“. Rădăcinile acestor cuvinte înseamnă „a privi” sau „a păzi cu un ochi ager”.

          Găsim lupi și în youtube sau în alte rețele. Pe la noi, prin Maramureș, să-i vedem pe Cornelia și Lupu Rednic cu câteva melodii de joc și de voie bună! Dacă ați citit Cartea junglei (1894), o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont, e un semn bun.

          Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. După carte au fost realizate multe filme (vezi The Jungle Book 1967). Sau poate vreți să vedeți o versiune veche cu actori (THE JUNGLE BOOK 1942).

          Pentru cei care ați consultat cuvintele în alte limbi, vedeți în ce limbă i se spune lupului canavar și o puteți vedea și asculta pe Derya Uluğ cu melodia ei (vezi Canavar). Prietenul budapestan Imre îmi recomandă Scufița (lor) Roșie (vezi Piroska és a Farkas,  Teljes mese magyarul), dar îmi atrage atenția că dacă merg singur cu automobilul și trec prin Ungaria, tot  Piroska li se spune și fetelor amatoare să se urce într-un vehicul condus de un lup singuratic.

          Lupul ibericilor, lobo, a devenit erou de desene animate și se luptă cu superomul (vezi Superman vs Lobo). Francezii ne arată că tatăl lup este un părinte exemplar (vezi Le loup est un père exemplaire).

          Cred că ați văzut toți filmele de desene animate de la prietenii ruși,  în mai multe serii, „Nu, pagadi!” – Ну, погоди! S-ar traduce liber cu „lasă, că vezi tu” sau „lasă, că ți-o iei”! Acum vă propunem seria 1 – Серия 1, „La plajă” (На плажа). Introduceți cuvintele în limba rusă (Ну, погоди!) și căutați alte episoade (volk –  волк în rusă)!

          Și puteți vedea o excelentă prezentare a lupilor, respectiv cei mai frumoși 7 lupi din lume (7 Most Beautiful Wolves in the World), de la lupul arctic (nr. 7), până la lupul gri (nr. 1). Sau poate preferați un alt clasament de 15 tipuri (15 Wolves you won’t believe actually exist). Și cu gândul la lupi, tocmai acum s-a deschis linia de metrou din Drumul Taberei, așa că mi-au dat ăștia de lucru, trebuie sa scriu și despre metrou…

                   Fie că vă vreți lupi, fie că vă vreți oi, să fiți iubiți!, Constantin Nițu cu care cititorii Luceafarului nu s-au mai intalnit cam de mult, Ion N. Oprea,Iasi, 17 septembrie 2020.