Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Jurnalismul o componentă a literaturii: Tatiana Vlad Guga

Jurnalismul o componentă a literaturii: Tatiana Vlad Guga

 

La adunarea de bilanţ a Asociaţiei Scriitorilor din Ţara Dornelor, îmi comunică la 20 decembrie 2013 prietenul Ioan Grămadă din Câmpulung, am reîntâlnit o doamnă profesoară cu vârsta de 93 de ani, cu atâta vigoare şi energie, de loc din Cernăuţi, autoarea a mai multor cărţi, stabilită la Vatra Dornei, se numeşte Tatiana Vlad Guga, care m-a uimit în multe.

Absolventă a Liceului de fete  ”Elena Doamna” din Cernăuţi, licenţiată în teologie şi filologie, Iaşi, cunoscătoare a limbii germane din familie, bunica ei dinspre mamă a fost  de etnie germană, toţi membrii familiei ei sunt cu studii în limba germană.

A fost învăţătoare în satul Lovdăneşti, judeţul Storojineţ (1943-1944), pedagogă la Liceul  de fete „Doamna Maria” din Suceava, şefă a Sectorului transporturi auto la ICIL Vatra Dornei, profesoară la Vatra Dornei în anii 1948-1980. Între anii 1996-2002 a predat limba germană la grădiniţele de copii din oraşul Vatra Dornei, dar tot timpul a fost şi a rămas îndrăgostită de literatură, de jurnalism mai întâi, ca o componentă premergătoare a literaturii. Că înainte de a se adresa editurilor a făcut publicistică literară. Unde?  Mai întâi poezie în revista Liceului „Elena Doamna”, 1943-44, în Ţara Fagilor – Almanah Cultural Comercial, 2005-2013, în revista Marmavigheie, în ziarele Crai Nou şi Monitorul de Suceava, în revista Dor de Basarabia…

În fiecare an participă la sărbătoarea „Limba noastră cea română”, organizată la Cernăuţi şi la excursiile din localităţile Bucovinei de Sus şi în Republica Moldova…

Doamna profesoară  Tatiana Vlad Guga este fondatoare a Filialei „Arboroasa” a Asociaţiei Culturale Basarabia şi Bucovina, 1990.

Pentru activitatea culturală desfăşurată a primit numeroase  diplome de merit şi distincţii de excelenţă din partea Liceului unde a profesat, de la Primăria din Vatra Dornei, precum şi din partea Societăţii culturale „Mihai Eminescu” din Cernăuţi şi a Asociaţiei Pro-Basarabia şi Bucovina din Iaşi.

Opera sa, editorială? O parte din ea în limba germană, dar şi volume în limba română, după cum ne-a informat domnul Ioan Grămadă, el însuşi scriitor, poet şi prozator, proprietarul Muzeului etnografic de la Câmpulung Moldovenesc, Bucovina, care îi poartă numele.   Dintre cele din urmă cităm volumele: Rouă deschisă, Ed. Christiana, 1999,  Vatra Dornei, Eterne vise, Editura Axa, 2005, Botoşani, Dor de acasă, Editura Axa, 2008, Botoşani, Frământări, poezii, Editura Christiana, 2010, Bucureşti, Casa inimii, poezii şi proză scurtă, 2012…

La 25  noiembrie 2013, în sala „Liviu Rebreanu” a Bibliotecii judeţene „G. Coşbuc”, sub egida Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud, din iniţiativa Forumului Democratic al germanilor din Bistriţa, a avut loc lansarea volumului de memorii Fugiţi de urgia  bolşevică, Editura Christiana, Bucureşti, 270 p., autor Tatiana Vlad Guga, membră a Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Cartea este considerată ca având o multiplă valoare, de document literar,  istoric şi etnografic,   şirul firului epic făcând ca atmosfera, evenimentele derulate, să decurgă ca într-un scenariu cinematografic, care, precum apa curgătoare îl încântă pe cel care o priveşte, aşa şi cititorul, pe măsură ce o cunoaşte,  este şi devine tot mai interesat de mărturisirile eroului ei principal – autoarea – dar şi a restului refugiaţilor, martorii însoţitori ai naratoarei.

Literar, memoriile au a decurgere liberă pentru că însăşi limba română este bine stăpânită de autoare iar cuvintele, chiar şi cele dialectale, corect folosite, redau perfect atmosfera la care se referă, precum reuşeşte pictorul bun să transpună relieful pe pânzele sale.

Istoric, memoriile sale, de asemenea, rămân cu valoare inestimabilă. Ea, ca şi prietenii întâmplărilor trăite fac din timpul tragic – care au fost zilele refugiului de urgia comunistă – o descriere obiectivă a ceea ce au pătimit cei fugiţi, în calvarul  drumului lor, niciodată cu o destinaţie precisă  şi care înseamnă opera realizată, o aducere aminte a istoriei  timpului parcurs, care ne face şi pe noi cititorii, martorii a ceea ce au făcut năvălitorii din noi.

Fuga eroilor cărţii de urgia bolşevică este însăşi istoria românilor, trăită din pricina  vecinilor noştri  de la răsărit de-a lungul veacurilor.

Fugiţi de urgia bolşevică este cartea care literar, istoric şi etnografic are ca subiect distrugerea clasei mijlocii în deplină formare şi consolidare, nu doar sub privirile, ci chiar sub presiunea nu numai a armatei sovietice, mereu cuceritoare, ci şi a cozilor lor de topor, oamenii politici din România, unii purtaţi cu ea, din victorie în victorie, care, de fiecare dată a însemnat pentru noi îngenunchere şi mers de la capăt.

Fuga de sub tăvălugul cuceritorilor –  mai bine-zis a năvălitorilor – este chestiune de viaţă şi de moarte a celor care vor să rămână români.

Dar care este mai în concret, jurnalistic, conţinutul cărţii semnate de Tamara Vlad Guga?

Sub ameninţarea a cea ce ştiau – şi au aflat mai apoi şi românii din ţară deşi Panait Istrati le spusese de mult – ce este Gulagul comunist, oamenii fug de urgia care îi ameninţă.  Ei părăsesc casele, lucrurile din ele, ba şi pe unii dintre vecini, rudele chiar, ogoarele, caută  să supravieţuiască, la ei, la casa-mamă.

Rătăcitori prin România pe care şi-o socoteau mamă, întâlnesc şi aici urgia locală, calvarul lor parcă are continuitate, întâlnesc oameni şi oameni,  buni, dar şi destui profitori, lipsiţi de sufletul după care veniseră… Împreună, totuşi, îşi împart cele bune şi cele rele…

Egoismul şi incorectitudinea sunt şi de o parte şi de alta… sufletul şi mila, patul şi pâinea sunt căutate deopotrivă… sătulul nu crede întotdeauna flămândului.

Şi aici suspiciunea este acasă sau o poartă cu ei…

Refugiul de la Cernăuţi la Suceava în 1940, străjeria şi legionarismul, rebeliunea în România, vremelnica revenire la Cernăuţi, dar mai ales cea de-a doua plecare de acolo, cu ordin expres de stabilire tocmai în Banat, sunt momente importante de istorie trăită: cu foame şi frig, căldură mare sau zloată nemiloasă, fără igienă şi odihnă, mereu abuzaţi şi obstrucţionaţi, observaţi şi pedepsiţi de nacealnicii care îi ajung şi-i vor însoţi în refugiul ordonat, supravegheaţi, suspectaţi şi spionaţi.

Descrierile fac naraţiunea demnă de urmărit iar faptele judecate,

Etnografic, cartea este tot o bogăţie, autoarea oferă cititorilor săi informaţii diverse şi de esenţă, privind localităţile, relaţiile inter-umane, prieteniile dintre comunitari, modul lor de trai, de exprimare domestică, culturală şi religioasă, despre odihna şi hrana lor, petrecerea timpului la muncă sau la odihnă, în activitatea profesională.

Cartea este un document literar, istoric şi etnografic care priveşte nu doar familia Vlad, ci  multe familii nu doar din Bucovina străbună, ci din tot ce cititorii cunosc – România.

Epilogul ei, reîntâlnirea autoarei cu Cernăuţiul la început după un sfert de veac, apoi după o jumătate, sunt evenimente care emoţionează…

Poate şi pentru aceasta, ea, ca şi autoarea, este elogiată de Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii Culturale Arboroasa din Cernăuţi dar şi de vicepreşedintele Societăţii pentru cultura românească drept „o pildă de slujire a românismului”.

Cartea încântă nu doar prin titlu de natură a pune ștampile sufletului de român. În ea cititorul găseşte o lume haotică, bezmetică, disperată, distrusă de un război din care, ca dintr-un miracol, împreună renaştem, autoarea şi timpul istoric avertizând mai întâi că oricând la hotar trebuie să rămânem treji şi de veghe, şi că drept  consecinţă, uniţi, oricând putem descifra sensurile imperative ale vieţii, ieşind şi rămânând învingători !



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5