Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Lăsați istoria în pace!

Farais,DanPublicat, 17 nov.2013, de Dan FĂRTĂIȘ
Expert restaurator ceramică, sticlă, piatră

De câteva zile bune un anume domn ziarist, un fel de “dan diaconescu” al presei din Botoșani încearcă să facă valuri într-un borcan de apă. Total în afara subiectului, el vehiculeaza tot felul de ipoteze care nu au o acoperire. Referitor la subiectul pe care el l-a abordat în cele două articole reiese clar faptul ca din lipsă de subiecte vrea să-și crească audiența în rândul cititorilor săi, dar din păcate a uitat un lucru esențial… documentarea.

În anul 2009 Primăria Municipiului Botoșani a început derularea programului “Reabilitarea centrului istoric si a zonei pietonale-Botoșani”. Pentru a se obține descărcarea arheologică din partea Direcției de Cultură Botoșani a fost nevoie să se efectueze o cercetare arheologică în zonă. Deoarece la acea vreme și din păcate nici astazi, Muzeul Județean Botoșani nu avea în schemă specialiști expeți în acest domeniu, Primăria Botoșani a fost nevoită conform legislației să apeleze la alte muzee.

Muzeul Bucovinei prin parteneriat cu Primăria Botoșani a pus la dispoziție o echipă de specialiști pentru derularea acestui program, echipă din care am făcut parte și eu.

Dar “dan senzationescu” nu știe acest lucru pentru că nu citește și nu se documentează. În toamna aceluiși an întreaga echipă am pregatit cuptoarele pentru perioada de iarna. S-a făcut o consolidare a lor cu material provenind de la o firmă de specialitate din Italia. Din păcate și de această dată autorul articolului nu a citit revista ce apare în Botoșani “Forum Cultural” în care sunt date detalii de specialitate. În schimb, apleacă urechea la susurul unui manager rău intenționat sub masca unui fals patriotism local. Țin să îl informez pe autorul acestor fabulații că materialele folosite nu permit pătrunderea apei în pereții cuptoarelor ci doar eliminarea ei și datorită substanțelor componente nu este posibilă dezvoltarea microorganismelor (mucegai, mușchi, licheni) pe pereții cuptoarelor. Dar apropo! Unde erai domnule ziarist in 2010; 2011; 2012 când aceste cuptoare au fost “uitate” din lipsă de bani sub un acoperiș provizoriu ce trebuia să le adapostească doar o iarna? Atunci nu aveai pix ori nu știai să scrii?

Din păcate colegul meu arheolog s-a stins din viață dar pe patul de suferință i-am promis ca nu voi lăsa aceste cuptoare să se distrugă. An de an am păstrat legatura cu Primăria Botoșani și până la urmă am reușit să găsim o soluție de rezolvare. Ți-aș mai da și alte detalii dar mi-e frică să nu îți obosesc neuronul și așa prea solicitat. De sunat la telefon ai mințit căci eu nu te-am văzut niciodată, iar numarul meu de telefon l-ai dobândit de la acea persoană de bine care nu este de acord cu deschiderea acestui obiectiv. Am venit la Botoșani să-ți explic situatia reală a cuptoarelor dar ai refuzat motivând faptul ca ești în urmărirea contrabandiștilor de țigări alături de poliție. (Este un subiect de care trebuie să te ocupi mai profund și să lași problema cuptoarelor care te depășește).

O alta minciună pusă pe hârtie este aceea că eu aș fi coordonator al acestor lucrări. Nimic mai fals căci daca ai fi citit documentația aflată în arhiva primăriei ai fi văzut că autorul proiectului este un architect din Târgu Mureș agreat de Ministerul Culturii și că la acest proiect au colaborat mai multe firme. Atribuția mea în cadrul acestui program este de a conserva aceste cuptoare care la nivel de țară sunt unicat.Ca să îți mai îmbogățesc cunoștințele destul de firave să știi că sunt expert restaurator ceramică, sticlă, piatră și am participat la conservarea multor obiective din țară.

Țin să informez pe această cale cititorii că in perioada 2010-2013 cuptoarele au suportat adevărate șocuri termice și că acea fisura există dar nu pune în pericol integritatea lor. Acest lucru s-a datorat unor diferențe de temperatură uriașe -vara +80-90 grade la sol și iarna -25 -30 grade.

Problema condensului este la fel de prost înțeleasă de autorul acestor articole. Clădirea a fost terminată în această toamnă, anumite zone au fost unse cu lut galben și în mod implicit umiditatea din incintă a crescut peste parametrii normali. Aparatele achiziționate nu au putut fi pornite căci nu exista racordul la alimentarea cu elctricitate de la rețeaua orașului. Sperăm ca în cel mai scurt timp umiditatea sa revină la parametrii normali și să dispară fenomenul de condens.

Ca o primă concluzie vreau sa remarc buna calitate a meterialelor folosite și dacă lucrurile ar fi stat altfel, în urma celor 5 ani de uitare cuptoarele ar fi fost macinate în totalitate. Țin să precizez faptul că am colaborat bine cu celelalte firme și mai ales cu cei de la Condacia. Clădirea se află sub supraveghere până în primăvara anului viitor iar aparatele sunt atent monitorizate de personalul primăriei (unde este personalul specializat al Muzeului Județean Botoșani?).

Domnule “dan senzaționescu” după cate lucruri inexacte ai pus pe hârtie s-ar putea să dai peste un “tolea ciumac” autohton și să te bage definitiv într-un tomberon.

Despre problema financiară nu am discutat și nici nu voi discuta cu dumneata că nu este cazul.

Ce păcat ca nici măcar nu-ți cunoști istoria țării tale când afirmi că Suceava este un oraș fără clădiri și situuri arheologice medievale. Vreau să-ți spun că a fost capitala Moldovei și așa cum a afirmat marele tău concitadin “la Suceava fiecare piatră este legată de istorie” (ce puțin ai citit și din acest domeniu domnule ziarist).

Dar să revenim la ale noastre, vreau sa îți sugerez un viitor articol. Nici până la această dată Muzeul Județean Botoșani nu a spălat materialul arheologic rezultat de la cuptoare iar restaurarea se va face probabil în următorii ani, deși banii au fost încasați în anul 2009. Toate piesele rezultate trebuie expuse în incinta adăpostului pentru cuptoare care acum arată cam pustiu. Menționez faptul că materialul ceramic extras din zona cuptoarelor a dus la o datare corectă a lor. Poate ne ajută domnul R. să se grabească aducerea fragmentelor la cuptoare. Menționez faptul că nu am nimic cu personalul Muzeului Județean Botoșani ba chiar îi stimez și am colaborat foarte bine cu ei.

Aș mai dori ca ziaristul botoșenean să lase oamenii politici sa își facă treaba lor și să nu agite spiritele iar despre prohod va trebui să mai aștepte niște ani buni. Să știi că la aceste cuptoare nu s-a făcut nicio afacere ci s-a muncit 5 ani de zile iar un personaj anost ca tine vrea să murdărească totul. Eu nu voi intra în polemică cu tine căci ai o cultura generală subțire și nu reziști la drum lung. Ca o concluzie domnule, ai făcut-o lată!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5