Tristețele mele (1)

Cine își bate joc de Patrimoniul Cultural Național?
Ne mai despăgubește cineva pentru ceea ce pierdem?

Restaurarea cuptoarelor vechi din Centrul Istoric, o batjocoră!
Un proiect selectat și aplicat cu tendințe criminale!
Un afront la moștenirea culturală!
Un atac la identitatea noastră, ca români!
Municipalitatea, Muzeul Județean și Direcția de cultură nu întreprind nimic, tac!
De ce?

Am văzut astăzi, pe viu, după ce am mai auzit și din presa locală din zilele trecute, bătaia de joc a proiectantului, restauratorului și constructorului (nici nu vreau să știu cine sunt) față de vestigiile trecutului acestor locuri bogate în zăcăminte culturale nestemate. O ,,panaramă” transparentă din metal și sticlă, o aiureală a imaginației și acțiunii omului plasată în cel mai nobil loc al orașului, acolo unde s-a născut Eminescu și unde avem dovada civilizației secolelor XVIII – XIX (un ansamblu de imobile cu arhitectură deosebită), iar prin descoperirea cuptoarelor din sec. XIV (unicate în țară), pentru reducerea minereului și arderea ceramicii, se dovedește vechimea acestui târg și nivelul superior, din acea vreme, a precupărilor vechilor noștri înaintași.

Mucegai pe laturile pe care s-a aplicat un strat de lut pregătit neprofesional (tradițional – femeile în vârstă de la țară și-ar fi demonstrat măiestria, aici), cuptoarele distruse fizic față de cum le văzusem atunci când au fost dezvelite (erau bijuterii!) de regretatul și eruditul arheolog Florin Hău, care, sigur, s-ar răsuci în mormânt de cele întâmplate în urma sa, aici, la Botoșani.

Iluminatul din interior și dinafară: o porcărie!

În interiorul oribilei structuri, mai vedem o instalație de climă, se spune, prost și neinspirat amplasată la vedere. O infantilitate!.. precum găsim și vedem în garajul țăranului de la țară.

În jur, aceeași neglijență!

Sub privirile oamenilor ambalați în diferite uniforme, ,,copilașii”, care ar fi trebuit să fie la orele de clasă (ce discriminare!), în școală, frământau de zor pâmântul din care proaspăt au apărut firicelele de iarbă (zice cineva: ,,gazon”!).

Păcat că toate acestea nu s-au văzut până acum (nu era cum, pentru că s-a lucrat ,,sub acoperire”, în atâția ani, cu un gard de tablă)! Păcat că nu le vedem acum și păcat dacă nu o să vedem ce va urma!

Așa se întâmplă cu un proiect de importanță majoră, care nu se dezbate public pentru a fi știut de toată suflarea orașului, iar celor îndreptățiți prin studii și experiență să li se accepte propunerile.

Acum înțeleg, de ce nu s-a expus publicului printr-o ceremonie oficială, ci s-a aruncat așa, deodată, prin surprindere. Și mai înțeleg, de ce un proiect al unora din preajmă a fost blocat, recent, de câțiva aleși locali.

Stimabililor sunt stupefiat de ce sunteți în stare!
Botoșani, 11 nov.2013
Jan Tristea
P.S.
Păcat că nu am avut posibilitatea de a capta imagini cu aceste cuptoare, nici acum 5 ani (2009), când le-am văzut pentru prima dată și nici acum sub acest acoperiș (2013). Rog redacția, să atașeze textului meu imagini adecvate, dacă le posedă!