(AUTO)SFATURI (12)
Autor, Lucian MANOLE

De aceea lumina trebuie să fie obscură, trebuie să fie atenuată, umbrită, pentru a se putea păstra plinătatea luminozităţii (Martin Heidegger);
Când o carte se izbeşte de un cap şi sună a gol, nu întotdeauna este de vină cartea (Nichita Stănescu);
Citind o carte care „să te facă să uiţi că există respiraţie” (Teodor Dună);
A vorbi încet cu ochii care par că devin din ce în ce mai mult rădăcini (Teodor Dună);
A vorbi despre poezie ca despre cel mai mare adevăr la care putem ajunge (Teodor Dună);
A trăi „un deficit de implicare” (Ioan Groşan);
Înainte de a te lega la şireturi trebuie să te încalţi (vorbă bătrânească);
Suntem ceea ce facem (Gordon Livingston);
Orice relaţie e sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puţin (Gordon Livingston);
Singurele paradisuri adevărate sunt cele pe care le-am pierdut (Gordon Livingston);
În lumea îngerilor, miracolele se măsoară întâi în bunătatea umană şi abia apoi în cea profesională
(Laurenţiu Ciocăzanu);
O carte bună funcţionează ca o icoană
(Cătălin Ştefănescu);
O carte într-o casă generează ceva bun, are o energie benefică (Cătălin Ştefănescu);
A crede „în valoarea de simbol a unei colecţii de cărţi” (Cătălin Ştefănescu);
Dorinţa de a citi va veni după ce o să ni se întâmple, socialmente, nişte lucruri (Cătălin Ştefănescu);
Instinctul urcă până în cele mai înalte vârfuri ale spiritualităţii (Nietzsche);
Lipsa spaţiului de exprimare obligă la concizie (G.G.Constandache);
A vorbi despre „existentul necesar existenţei”
(Ibn Tufayl);
Există „ o unicitate de fond a cosmosului”
(Simona Grazia-Dima);
Macedonski este „teatral”, Tudor Vianu „amen”, Lovinescu „plin de echilibru” (Virgiliu Monda);
Oricât ar părea de ciudat, verbul nu are memorie (Nichita Stănescu);
E greu să ai memorie atunci când tu însuţi eşti în plină acţiune (Nichita Stănescu);
Conştiinţa postmodernă este puterea de a privi realitatea în faţă până la a-i provoca originea (Matei Alexandru);
Există „voci vii şi voci moarte”
(Rodica Drăghicescu);
Frumos este ceea ce place la simpla apreciere (Kant);
Cea mai bună poetă dintre poeţi e moartea
(Rodica Drăghicescu);
La miezul nopţii sinele sunt cele mai frumoase viori (Rodica Drăghicescu);
Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă (Constantin Frasin);
Închisorile cele mai sigure sunt construite de noi înşine (Gordon Livingston);
Fericirea este riscul suprem (Gordon Livingston);
Încheierea acţiunilor, împlinirea sau moartea lor, ea singură are memorie (Nichita Stănescu);
A gândi în substantive înseamnă să ai o fabuloasă memorie (Nichita Stănescu);
Cioran este o sinteză între Baudelaire, după frumuseţea lirică a textului,şi Pascal, după profunzimea gândirii (Aranka Bogavac le Comte);
Diferenţa dintre un sistem capitalist şi unul comunist e că se folosesc de o altă strategie pentru a înhăma lumea la jug (Alexandru Andrieş);
Cât de frumoasă e antilopa, dacă leului i-e foame, o mănâncă (Alexandru Andrieş);
A fi artist înseamnă să ţii foarte mult la ideile tale, să ţii neapărat să faci cum vrei tu, nu cum e bine
(Alexandru Andrieş);
A-ţi asuma „sarcina lumii” (Jean – Paul Sartre);
Lumea-i plină de oameni talentaţi care-şi justifică eşecurile (Eugen Simion);
A descoperi existenţa unui romanesc al ideilor (Eugen Simion);
Dacă nu învingi în viaţă eşti un ticălos
(Tudor Vianu);
Dacă nu-ţi faci opera eşti un om de nimic
(Tudor Vianu);
Un bun critic nu poate înjura la modul birjăresc, un critic analizează şi dă judecăţi de valoare (Eugen Simion);
Capodopera nu iese din neant, iese dintr-o competiţie a operelor de valoare (Eugen Simion);
Creaţia este singurul surâs al tragediei noastre (Lucian Blaga);
Iubirea ca posibil „al doilea surâs al tragediei noastre” (Lucian Blaga);
Sunt trei mijloace de a înfrunta tristeţile bătrâneţii: pescuitul, şahul şi lectura (Mihail Sadoveanu);